Sari direct la conținut

Asasinii energetici (II) – Cum s-a scumpit benzina?

Contributors.ro
Cosmin Gabriel Pacuraru , Foto: Arhiva personala
Cosmin Gabriel Pacuraru , Foto: Arhiva personala

„Cedarea suveranității energetice – trădare sau prostie”. Așa se numește articolul scris în 2016 și publicat în revista academică a SNSPA, „Perspecive politice” în care spuneam următoarele:

„În ultima perioadă România se confruntă cu câteva amenințari asupra securității energetice:

oligopolizarea și cartelizarea extracției, prelucrării și distribuției de jucători ce nu țin cont de interesul național și / sau interesul cetățeanului, o parte dintre aceste companii neprovenind din țãrile aliate României. De asemena România a devenit impredictibilã în ultimii ani (din 2012, după venirea Guvernelor USL – PSD) prin schimbarea zonei de interes în domeniu energetic către Rusia și China, și prin adoptarea unui discurs naționalist – antioccidental, prin favorizarea unor firme rusești și chinezești, realități ce au dus la îndepărtarea potențialilor investitori din țările aliate sau partenere.

În plan intern asistăm la coagularea unor grupuri de presiune în domeniu: firmele străine care au participat la procesul de „privatizare” din extracție, prelucrătorii, transportatorii și distribuitorii precum și importatorii.

Oligopoli antinaționali

Distribuția de curent electric și de gaze, companiile importatoare (100%) și producătoare de gaze (60%), de petrol (aproape 100%), de prelucrare a petrolului (100%) și distribuția de combustibili lichizi aparțin în mare majoritate companiilor aflate în proprietatea altor state. Toate aceste companii ori sunt în proprietatea Federației Ruse (LukOil și Gazprom) ori sunt cu acționariat rusesc (WINROM – Wintershall, OMV – nedeclarat ca având acționariat rusesc) și MOL – ce declară că a scos Gazpromul din acționariat), ori sunt partenere vechi, cu afaceri de miliarde de euro în derulare (ENEL, AGIP, EOn, SOCAR, KAZMunayGaz, GdF, CEZ – aflate în proprietatea altor state) și care sunt dependente de Gazprom.

Aproape toate aceste companii au probleme juridice cu statul român ce provin din nerespectarea contractelor de „privatizare” (OMV, ENEL, CEZ, EOn), datorii nerecunoscute (Rompetrol – KazMunayGaz), evaziune fiscală (LukOil) sau taxarea ilegală a consumatorilor (ENEL). De asemenea trebuie amintită dependența acestora de Gazprom (SOCAR, KazMunayGaz, EOn, MOL, ENEL). Rainer Seele, președintele OMV și Petrom din 2016, fost CEO la Wintershall ce are 50% acționariat Gazprom, este considerat un apropiat al Rusiei[1]. La câteva zile de la preluarea funcției s-a semnat un memorandum în care Gazprom și OMV au în vedere schimburi de active[2] și acțiuni. Indiscutabil că și Petromul se află pe lista scurtă a unor posibile viitoare schimburi, dar până în momentul redactării a fost anunțată doar cedarea unor active din Turcia[3].

Revenind la acționariatul Gazprom în OMV, acționarul majoritar al Petrom, compania care realizează în proporție de peste 95% extracția de petrol din România, nu putem să nu amintim o declarație a dizidentul anticomunist rus Vladimir Bukovsky apărută pe canalul BBC: „Lukoil înseamnă Gazprom, care are 30% din compania austriacă OMV. Iar Gazpromul nu înseamnă altceva decât KGB. Aşa că lucrurile sunt clare, prin Lukoil, KGB a pus mâna pe întregul sistem energetic din România”[4].

Trebuie să semnalăm că astăzi cele trei rafinări aflate în funcțiune (din zece existente acum 15 ani) aparțin OMV, LukOil sau KazMunayGaz. De asemenea distribuția de combustibili aparține în proporție de peste 95%: OMV, LukOil, KazMunayGaz, SOCAR, MOL, Gazprom.

Producția de gaze este realizată în proporție de 60% de OMV. Distribuția aparține EOn RuhrGaz din Germania (ce se află în asociere cu Gazprom în Wintershall – WIEE, marele importator de gaze) care a achiziționat Gistrigaz Nord (47,53% din piața de distribuție) și care acoperă 20 de județe, avand 1,3 milioane de clienți în peste 1000 de localități și GdF din Franța, care a cumpărat Distrigaz Sud (cu 46,68% din piața de distribuție) care acoperă 18 județe din sudul țării având 1,3 milioane de clienți în peste 600 de localități.

Nu putem să nu uităm distribuția de energie elecrică. Aproximativ o treime este reprezentată de firmele Electrica Transilvania Nord, Electrica Transilvania Sud, Electrica Muntenia Nord cu acționariat statul roman și restul fiind CEZ Oltenia (statul ceh), EON Moldova (Germania) și Enel (Italia), cea mai mare, cu distribuție în Banat, Muntenia și Dobrogea.

În situația descrisă mai sus, în care Gazpromul poate controla sau influența majoritatea companiilor energetice ce operează în România, putem afirma că România este supusă unei mari vurnelabilități în cazul începerii unui conflict în regiune cu implicarea Federației Ruse. Nu trebuie decât să ne imaginăm efectele întreruperii alimentării cu energie electrică și / sau gaze pe o perioadă de timp numai în Bucuresti sau efectele sistării distribuției de benzină – motorină câteva zile și avem cea mai simplă acțiune a unei noi componente a unui război hibrid.

Cum s-a ajuns la această situație este una din problemele ce trebuie dezlegate de intituțiile competente. Fără factorul politic, evident că nu s-ar fi putut face nimic. Toate acțiunile de fragmentare a suveranității energetice și înstrăinarea activelor către alte state pot fi numite acte de trădare națională. Există posibilitatea ca prin acțiuni de intelligence ale altor state, politicienii români, cunoscuți drept corupți, să fi aprobat aceste înstrăinări de active.”

După șase ani s-a demonstrat că am avut dreptate!

La ceea ce am scris atunci mai adăugăm că ceea ce s-a întâmplat miercuri 9 martie 2022 nu este altceva decât parte a războiului hibrid. Industria de extracție, prelucrare și distribuție a petrolului și produselor derivate nu mai aparține României și companiile ce dețin mare parte din petrochimie pot face ce doresc, de la blocarea distribuției până la creșterea prețurilor. La această operațiune se adaugă „ocuparea spațiului mediatic” de către forțe străine, aici numind Federația Rusă, partenerul de afaceri a companiilor de care am amintit mai sus și care ușor pot cumpăra „servicii” de la companii de PR pe Facebook (adică trolii autohtoni) și de la jurnaliști iresponsabili. Peste toate acestea au intervenit „idioții utili” care au difuzat „informația” precum prețurile carburanților au „explodat”, printre ei numărându-se și cățiva jurnaliști. Nu știm dacă a fost lăcomia unui francizor al lanțului de benzinarii MOL sau un aranjament murdar, cunoscând ca MOL e dirijat de Victor Orban, prietenul declarat a lui Vladimir Putin.

Energia nu se produce din minciuni!

Săptămâna trecută s-a luat hotărârea ca să se pornească diverse capacități de 700 MW, din care un grup de 300 MW de la CEO, la Turceni, care s-ar părea ca nu are aviz de mediu și este neISCIRizabil, deci s-ar putea să nu se pornească niciodată. Mai e promis și Iernutul până la sfârșitul anului. Dar promisiunea este de 210 MW, când noi știm că Iernutul are capacitatea de 430 MW. Cică și la Hidroelectrica se mai întâmplă o minune: la anul vor mai porni 200 MW. De unde? Nu a fost pornită nici o investiție în ultimii ani. Sumarizăm pe energia securitară: nu credem că este posibil să se pornească Turceniul cu cei 300 MW și Iernutul e posibil ca sa pornească doar jumatate, adică un grup de 210 MW. Pe hidro nu ne dam seama de unde se vor scoate cei 200 MW care chiar dacă ar fi, nu pot asigura securitatea SEN.

Ni se mai pomenește de Fondul de Modernizare care va îndrepta banii către CEO. Dar acești bani nu sunt pentru producția de energie din cărbune sau gaz (după cum se discuta acum cațiva ani că se va retehnologiza pe acest tip de combisibil) ci pentru solare. Iar auzim o gogoriță! O fi energia din fotovoltaic bună, dar soarele nu produce energie electrică noaptea domnilor! Și mai adăugăm că fotovoltaicul românesc are factorul de capacitate (un fel de randament) 11%.Citeste continuarea pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro