​​AUDIO INTERVIU Jurnalistul Alexandru Bradut Ulmanu: "Facebook, Twitter, social media in general, schimba modul in care comunicam, in care colaboram, in care ne raportam la lumea din jurul nostru, chiar si modul in care ne facem cumparaturile"

„Neurobiologia ne invata ca explicatia pentru atractia pe care o exercita Facebook asupra a milioane de oameni, ca si pentru faptul ca un copil de patru ani se hotaraste sa-si scoata rotile ajutatoare de la bicicleta, poate fi strict biologica. Facebook si Twitter ne satisfac o nevoie biologica fundamentala. Poate parea ciudat, dar nevoia de socializare nu e de natura intelectuala”, scrie Alexandru Bradut Ulmanu in Cartea Feţelor publicata recent la editura Humanitas. Cum schimba social media jurnalismul si paradigma comunicarii? Dar viata familiei moderne? Reprezinta Facebook si social media o revolutie, si daca da, de ce?

Descarca fisierul audio in format MP3

„Cartea Feţelor” este o carte despre lucrurile care se intampla in viata noastra. Si ea a fost scrisa pornind de la ideea ca Facebook, Twitter, social media in general, schimba modul in care comunicam, in care colaboram, in care ne raportam la lumea din jurul nostru, chiar si modul in care ne facem cumparaturile. Cred ca aceasta carte este utila pentru toti cei deschisi catre tehnologie pentru ca ea demonteaza putin mecanismele social media si incearca sa explice modul in care aceste schimbari se produc, modul in care ne afecteaza, apeland nu la teorii seci, ci la povesti, exemple ilustrative pe care eu am incercat sa le expun intr-un stil conversational.

Sunt oameni care folosesc Facebook in mod usual, sunt oameni care-l folosesc din cand in cand, sunt oameni care folosesc Facebook in special in activitatea lor profesionala, multi jurnalisti, comunicatori, artisti, oameni din pr. Dar cei mai multi utilizatori nu au foarte multi prieteni pe Facebook, numarul mediu pentru Romania este undeva la 100 si ceva de prieteni pentru un utilizator, pe plan global, potrivit statisticilor Facebook, fiecare utilizator are in medie 130 de contacte, mentinand contactul doar cu cinci-sase dintre acestia in mod constant. Nu trebuie sa privim Facebook ca un instrument care disturba lucrurile.

Cum s-a nascut Cartea Feţelor

Lansarea Cartii Feţelor

Foto: Anelise Salan

Cartea fetelor s-a nascut foarte usor, foarte repede. A fost o geneza ceva mai complicata pentru ca am avut-o in cap de ceva vreme, Facebook in particular si ceea ce numim social media in general constituiau pentru mine o preocupare importanta. Am avut norocul ca am avut foarte mult timp la dispozitie ca sa ma documentez. Si am citit foarte mult despre subiect, am lucrat in domeniul respectiv si am putut sa am acces la niste resurse foarte bune. La un moment dat, cand am avut un dialog cu Iulian Comanescu, am putut sa-i propun aceasta carte si apoi sa o scriu foarte repede. Am adunat pe o perioada mai indelungata informatii si am scos cartea cam in jumatate de an.

In ce domenii de activitate pot ajuta retelele sociale

Daca privim in jurul nostru, cred ca aproape ca nu exista domeniu de activitate in care retelele sociale sa nu aiba un efect. Sigur, se poate discuta si despre natura acestor efecte. Daca ele sunt un lucru pozitiv sau nu. Parerea mea este ca nu trebuie sa privim retelele sociale drept o realitate alternativa, drept o realitate virtuala. Eu cred ca ele sunt o extensie a retelei noastre sociale.

De altfel, Facebook prin natura sa, alcatuieste o harta a retelei sociale reale din viata fiecaruia dintre noi, avand in vedere ca majoritatea utilizatorilor se folosesc de Facebook ca sa ramana in contact cu persoane pe care deja le cunosc. In mult mai mica masura Facebook este folosit potrivit statisticilor, pentru a cunoaste oameni noi. Daca privim in jur, observam ca Facebook este un fel de extensie, de prelungire a vietii noastre reale, nu impartim oamenii in persoane cu care vorbim la telefon si persoane cu care nu vorbim la telefon.

Facebook spune poveşti de viaţă aproape de fiecare dată când un utilizator îşi actualizează mesajul de stare. Iar aceste update-uri ne interesează (desigur, nu toate) pentru că vorbesc despre oameni pe care îi cunoaştem sau care ne sunt cumva familiari (desigur, nu toţi, dar cine v-a pus să acceptaţi necunoscuţi în lista de prieteni?).

Bradut Ulmanu

Facebook este un mod de comunicare, un instrument care ne permite sa pastram contactul cu diversele persoane din viata noastra, cu diversele grade de apropiere. Cred ca este foarte important faptul ca prin Facebook putem avea un contact cvasi-permanent cu persoane care altminteri ar fi iesit din grila noastra sociala.

Facebook este util dupa parerea mea in politica, in viata de zi cu zi, in viata de afaceri, in viata culturala, si dealtfel atunci cand privim la modul in care este utilizat vedem ca oamenii comunica atat lucruri personale, cat si lucruri care tin de viata lor profesionala.

De ce spun ca Facebook este o revolutie

Bradut Ulmanu

Foto: Anelise Salan

O revolutie are o evolutie extrem de rapida si de drastica intr-o perioada scurta de timp. In urma cu nu foarte mult timp, nu aveam nici Facebook, nu aveam nici Internet, iar lucrurile au inceput sa se schimbe extrem de rapid odata ce am inceput sa facem apel in mod constant la Internet si la mijloacele de socializare online. De altfel, fiecare noua descoperire in domeniul comunicatiilor a adus cu sine propria revolutie: avem revolutia tiparului inventat de Gutenberg, avem revolutia ziarelor populare de la 1900, avem revolutia radioului, apoi a televiziunii. Toate lucrurile astea au reasezat modul in care oamenii comunica, modul in care oamenii colaboreaza. Sa ne gandim la telefon care a insemnat o cu totul alta dinamica a comunicarii interpersonale.

Cred ca Internetul in sine a reprezentat o revolutie tehnologica, o revolutie care este inca in desfasurare. Si cred ca mediile de interactiune sociala care sunt facilitate de internet sunt o revolutie in sine pentru ca pentru prima oara nu mai avem de-a-face cu o retea care are in centru masini – computere. Avem de-a face cu o retea care pune in centru oameni. Iar toate lucrurile din jurul nostru se schimba in functie de cum ne raportam si noi la ele.

Facebook, Twitter sunt instrumente care ne permit sa comunicam mai mult despre noi si care ne permit sa ne raportam intr-un mod diferit la lucrurile care ne intereseaza si la lucrurile care ne afecteaza in viata.

Unul dintre lucrurile care ma fac pe mine sa spun ca Facebook si social media reprezinta o revolutie, este tocmai faptul ca ele dau mai multa putere oamenilor obisnuiti si fata de mass-media, care da doar iluzia unei interactiuni, a unei conversatii, acum avem deaface cu o conversatie reala. Fiecare poveste, fiecare actiune din social media devine o conversatie. Este profund uman si cred ca este una din explicatiile pentru succesul pe care il are Facebook.

Schimba social media jurnalismul? Si daca da, cum?

Facebook e un instrument care ne permite nu numai sa comunicam lucruri, ne permite sa intram in legatura cu oameni, sa aflam lucruri. Si nu e vorba numai de Facebook. Wikipedia este dupa parerea mea unul dintre cele mai mari site-uri de stiri. Sunt lucruri acolo care apar la cateva secunde dupa ce evenimentul s-a intamplat: exemplu: gala premiilor Oscar.

Oamenii au la dispozitie aceste instrumente, ceea ce inseamna ca jurnalismul devine o institutie extrem de democratica. Pana nu demult comunicatorii profesionisti erau cei care controlau jocul. Aveam un grup relativ mic de profesionisti care transmiteau informatii si divertisment catre audiente foarte largi, dispersate geografic, foarte diferiti unii de altii.

Jurnaliştii învaţă ca, atunci când scriu ştiri, să fie concişi şi să folosească aşa-numita piramidă inversată, care presupune ca textul să înceapă cu ce este mai important. În afaceri există un principiu similar, denumit elevator pitch (propunerea din lift). Potrivit acestuia, dacă reuşeşti să te afli în acelaşi lift cu un investitor important şi ai o propunere de afaceri pentru el, trebuie să fii în stare să-l convingi în câteva secunde. Concizia şi meşteşugul de a scoate în faţă ceea ce este relevant sunt, aşadar, lucruri care se predau în şcolile de business şi de jurna lism. Sunt atuuri esenţiale în comunicare. Regula de bază: maximum de informaţie în minimum de cuvinte. Iar graţie SMS-urilor şi serviciilor precum Twitter toată lumea vorbeşte, astăzi, în piramidă inversată. Fiecare update din social media este, în felul său, un elevator pitch.

Bradut Ulmanu

Era foarte dificil pentru unul dintre membrii audientei sa intervina asupra mesajului, chiar sa si raspunda la mesaj. Acum insa cu totii putem comunica, cu totii putem concura de la egal la egal cu cele mai importante site-uri. Putem publica un filmulet pe care l-am facut pe Facebook sau pe Youtube si acesta sa adune milioane de vizite, de utilizatori in cazul in care are ceva care sa-l faca popular.

Asta nu se putea in trecut, cum nu se putea nici ca un site ca HotNews sa fie la varful presei din Romania. daca stam sa ne gandim cu nu foarte multi ani in urma nici nu existau site-uri de stiri. Acum discutam despre institutii media extrem de importante care nici macar nu au un corespondent offline.

Iar social media duce lucrurile si mai departe. Hotnews este o platforma care este alimentata de jurnalisti, dar care foloseste continutul generat de utilizatori si observam cum foarte multe ziare online se folosesc de instrumente altminteri specifice sicial media pentru a aduce mai mult continut, mai relevant, pentru a da oamenilor o voce cu adevarat importanta. Chiar si un forum de discutii din subsolul unei stiri reprezinta o schimbare pentru ca, de data asta, cei care preiau controlul asupra informatiei sunt utilizatorii.

Ma preocupa ca jurnalistii sa vada in social media nu un dusman ci un aliat. Exista si pericolul sa vada un dusman, pentru ca acum jurnalistii sunt concurati de oricine. Orice poate sa-si faca un blog, oricine poate sa posteze un filmulet pe youtube, si deja avem deaface cu o armata de oameni care nici macar nu au pretentia sa fie platiti pentru faptul ca pun continut online.

Pentru jurnalisti poate parea un pericol de moarte, iar unul dintre lucrurile despre care discut pe larg in carte este aceasta provocare pentru jurnalisti si modalitatile prin care ei se pot folosi de aceste instrumente: de Facebook, de Twitter, de Youtube, de wikipedia, ca sa-si faca meseria mai bine si sa se impuna in continuare ca profesionisti necesari intr-o societate normala.

In ce masura a contribuit Facebook la revolutiile din lumea araba si cum a fost posibil?

E o intrebare care a generat dispute intre cei care s-au ocupat de subiectul respectiv. Am postat la un moment dat pe jurnalismonline.ro o statistica privind numarul de utilizatori de Facebook in Egipt, pentru ca revolutia de acolo a fost numita revolutia Facebook. Daca privim numarul de utilizatori ajungem sa ne intrebam daca a fost vorba de o revolutie Facebook, pentru ca in Egipt sunt circa 80 de milioane de oameni, doar 17 milioane aveau acces la Internet in primavara acestui an, si dintre acestia doar 5 milioane aveau cont pe Facebook, un procent relativ mic din populatie. Desi Egiptul este pe primul loc in zona in ce priveste penetrarea Facebook la nivelul populatiei.

Bradut Ulmanu

Foto: Razvan Costache

Facebook n-a fost important doar pentru ca a dus mai departe vorba in societatea egipteana. El a fost important pentru modul in care s-au miscat lucrurile si a fost important pentru ca a fost un catalizator si un mijloc de organizare.

Tinerii care au facut revolutia din Egipt, si cand spun revolutie incerc sa fiu totusi precaut pentru ca inca nu stim unde vor ajunge lucrurile in Egipt si daca ele se vor schimba radical. Deocamdata avem o rasturnare de lider, dar ramane sa vedem in ce masura se va schimba sistemul.

Tinerii care s-au ridicat in primavara si au mobilizat multimile s-au folosit de Facebook pentru a se organiza, era vorba de o miscare care functiona de cativa ani, la nivel informal, nu foarte organizata. Dar acesti tineri educati care isi doreau o schimbare in societate au avut la dispozitie instrumente precum Facebook prin care au putut sa comunice intre ei foarte usor si sa comunice cu cei aflati in alte tari din zona: au comunicat si au invatat de la tinerii revolutionari din Tunisia.

Lucrurile se intampla mult mai usor in social media pentru ca nu ai nevoie de niste structuri organizatorice complexe ca sa organizezi ceva.

Fragmente din Cartea Fetelor:

„Experimentul lui Brăduţ Florescu a durat câteva săptămâni. Aproape zilnic, Facebook anunţa că este ziua lui de naştere şi inevitabil urmau mesaje de felicitare de la diverşi utilizatori. Dar, de la un moment încolo, Florescu nu şi-a mai schimbat data naşterii. Experimentul încetase, fără rezultate oficiale. Aşa că i-am scris şi l-am întrebat ce concluzie a tras. „Tizule, mi-a răspuns, e greu să dai un unghi jurnalistic pe asta.“ Cu alte cuvinte, o concluzie clară nu există. Şi a continuat: „Bineînţeles că am pornit tâmpeala aia de la «superficialitatea relaţiilor pe fb». Ăsta era unghiul evident. Dar am primit urări sincere şi frumoase, de la oameni care nu mă cunoşteau şi nu avuseseră pretext să-mi zică două vorbe. Până la urmă, s-a dovedit a fi o tabără de umanizare a unor relaţii virtuale“.

„La alegerile din 2010, Democraţii Suedezi (SD), partidul naţionalist care se opune politicilor de imigrare şi multiculturalism promovate de guvern, au depăşit pentru prima dată pragul de 4% necesar pentru intrarea în parlament. Cu 5,7%, adică aproape 340.000 de voturi, SD urma să trimită 20 de reprezentanţi în legislativ. “De obicei nu trece de Facebook”, îşi spunea Felicia Mărgineanu pe 23 septembrie 2010, în timp ce urmărea reacţiile care curgeau una după alta pe Internet.

[…] Felicia Mărgineanu are un nume neobişnuit în ţara sa, pentru că, deşi s-a născut în Suedia, tatăl ei e din România. A renunţat la şcoală ca să se dedice fotografiei şi dansului. Îi place să se plimbe pe malul lacului Edsviken, prin împrejurimile încântătoare ale castelului Edsbergs, aflat chiar lângă apă. Dar starea ei de spirit în acea zi de septembrie nu se potrivea deloc cu plimbările idilice în natură.

[…] Ea însăşi prea tânără, la 17 ani, ca să voteze, Felicia simţea că mulţi dintre cei care merseseră la urne habar n-aveau pe ce puseseră ştampila. Unii votaseră acelaşi partid ca la alegerile precedente, doar ca să fie consecvenţi.

După anunţarea rezultatului şi a faptului că SD intrase pentru prima dată în parlament, Facebook se actualiza în fiecare secundă cu noi şi noi mesaje pline de frustrare.

Felicia discuta cu un prieten şi se întreba ce ar putea face. „Cum am putea să transformăm aceste sentimente negative în ceva pozitiv? Pentru că de obicei nu trece de Facebook. Oamenii îşi scriu opiniile şi gândurile, iar apoi nu mai fac nimic în legătură cu ceea ce îi nemulţumeşte.” Ce-ar fi ca oamenii să iasă în stradă ca să arate guvernului, într-un mod pozitiv, că suedezii resping intrarea ideilor rasiste în structurile guvernamentale? […]

Soluţia: Felicia a creat un eveniment pe Facebook, o funcţionalitate la îndemâna oricărui posesor al unui cont pe popularul site de socializare. […] “Să ne strângem pentru egalitate; nu luptă, doar IUBIRE!”, a scris Felicia, cu candoarea adolescentului. “Voiam să fie foarte clar că trebuia să fie o demonstraţie calmă, să arăt că nu poţi rezolva ceva prin violenţă.”

[…] Dimineaţă, când s-a trezit, şi-a verificat pagina de Facebook. Peste 4.000 de oameni îşi anunţau prezenţa la eveniment. Îşi simţea inima în gât.

[…] Când Felicia a ajuns în piaţă, pe la cinci şi jumătate după-amiaza, nu era deloc aglomeraţie. Adolescenta şi-a luat locul la balcon şi cum a apucat să-şi rostească numele s-a trezit înconjurată de reporteri care o abordau din toate părţile. “Dădeam interviuri de vreo jumătate de oră”, mi-a povestit ea mai târziu, “când o femeie mi-a spus: ia întoarce-te şi priveşte câtă lume ai strâns laolaltă. M-am întors şi am văzut o mare de oameni”.