Banalitatea tradarii in PSD

S-a spus cam totul despre Ponta: interpusul lui Adrian Nastase, copia sa fidela intru aroganta, recrutul garzii vechi, paradoxul de a fi primul procuror sef in partidul-coruptie si marea calitate de a avea 38 de ani. Un detaliu esential ar merita, poate, mai bine subliniat. Tradarea l-a facut sef de partid, nu vointa de schimbare. Alegerea sa a rezultat dintr-o actiune ilicita, nu dintr-o lunga obsesie reformista. Multi dintre cei care l-au votat schimband tabara in ultima secunda, au vazut in Ponta o noua oportunitate, nu o necesitate. Si atunci: cum ar putea ridica noul presedinte PSD ceva sanatos pe o temelie putreda?

Altminteri, istoria PSD s-a scris printr-un lung sir de tradari. Actele de infidelitate politica de la Congresul din 20 februarie n-au mai intrigat pe nimeni.

Dintre cei 1.700 de delegati, cateva sute au fost atent selectati pentru a vota cu Geoana si l-au ales pe Ponta. Culmea adulterului am intalnit-o la un lider de filiala, sustinator in gura mare al fostului lider PSD. Candida in echipa lui Geoana si profetea ca partidul se va rupe daca iese Ponta. Spre dimineata, mi-a marturisit razand satisfacut ca a votat cu Ponta, ca doar nu era sa tradeze o veche si trainica relatie cu Miron Mitrea. Ca el, or fi fost destui. Pe fata cu Geoana, in secret cu Ponta.

Pe la trei dimineata, cand Victor Ponta prelua stafeta de la Mircea Geoana, primarul Pitestiului, Tudor Pendiuc, avea o mica nedumerire: Bai, care ati fost Iuda pe aici? Cum ar veni, tradare sa fie, dar s-o stim si noi! Am vazut in sala o multime de fete consternate ca a iesit altfel, desi totul fusese aranjat intr-un fel.

In PSD, istoria tradarilor incepe inainte de ’89. Ion Iliescu isi manifesta revolta prin anii ’90 ca regimul Ceausescu a intinat idealurile comunismului, altfel spus, ca a tradat. El insusi a fondat FSN-ul pe o tumba istorica spectaculoasa, pe un grandios act de inselaciuine: o armata de fosti activisti, nomenclaturisti si securisti s-au convertit peste noapte la democratie. Pe puterea lor s-a bazat Iliescu in anii ’90.

Tradarile de ordin personal au marcat viata interna de partid. Adrian Nastase a incercat sa se rupa de Ion Iliescu prin 2003. Iata-i astazi impreuna, coalizati impotriva lui Mircea Geoana. In aprilie 2005, i-a tradat Hrebenciuc si grupul de la Cluj. Acum cinci ani, Ponta se batea pentru Geoana iar Vanghelie era omul lui Iliescu. La Congresul din 20 februarie, Hrebenciuc, in virtutea principiului sau politic de a fi mereu in tabara castigatoare, l-a parasit pe Geoana iar Cristian Diaconescu l-a lasat cu ochii in soare pe Miron Mitrea. Nici pentru Vangelie n-as baga mana in foc. Organizatia sa, avand cei mai multi delegati (225) a votat ultima si a avut puterea de a inclina balanta. Umbla vorba ca vreo 90 de voturi au fost pentru Ponta.

Insa cea mai grava forma de inselaciune comisa de PSD se manifesta in raport cu propriul electorat. Aparatorul saracilor si pensionarilor din Romania este partidul cu cei mai puternici baroni, cu cei mai bogati lideri, cu cele mai luxoase limuzine la poarta. Printre primele decizii luate de Ponta a fost interzicerea bolizilor in curtea social-democratiei. Un pesedist intrand pe jos in sediu pare mai uman decat unul sarind din jeep. Dar si acest tip de tradare – demagogia explicita – s-a banalizat si nu mai scandalizeaza pe nimeni.

Nascut din parinti adulterini, tanarul politician Victor Ponta are si el toate sansele sa sfarseasca la fel: abandonat intr-o noapte, asa cum l-au parasit fara sa clipeasca pe Mircea Geoana toti cei care se gudurau pana mai ieri la picioarele lui.