Brexit si de la capat
Undele de soc ale referendumului pentru Brexit strabat lumea si sunt departe de a se atenua. Pana la aceasta ora se vor fi scris deja zeci de analize despre Brexit si despre consecintele lui, dar cel mai probabil majoritatea se vor dovedi eronate. Caci piesele de domino abia au inceput sa cada si fapt este ca nimeni nu intelege exact ce si cum va urma. Un lucru este insa cert: dupa 23 iunie 2016, noi europenii traim intr-o noua realitate. Epoca de entuziasm si optimism romantic intru constructia Uniunii Europene a luat un abrupt sfarsit.
De zece luni sunt londonez – un „tanar diasporez” cum ma numea mai deunazi Sanda Nicola – asa ca am urmarit cu mare atentie si direct de la sursa toate framantarile britanice din aceasta perioada. Si adevarul este ca nimic nu este simplu cand vine vorba despre Brexit. Sigur ca este la-ndemana sa spui astazi ca cei in varsta le-au vandut viitorul tinerilor britanici, la fel cum este usor sa-i acuzi pe englezii din orasele de provincie de rasism, de xenofobie sau de simpla prostie. Numai ca nimic nu este mai departe de adevar. O astfel de explicatie este la fel de simplista si de eronata ca si non-argumentatia care a condus la rezultatul referendumului propriu-zis.
In primul rand ca rezultatul referendumului a luat prin surprindere ambele tabere britanice, atat cea Remain, dar mai ales pe „victoriosii” taberei Leave. Caci toate semnele, sondajele si analizele anterioare votului indicau o victorie la limita, dar in favoarea taberei Remain. In fapt ultimul sondaj din preziua votului, incheiat la ora 21:00 pe 22 iunie, indica un rezultat de 52% Remain – 48% Leave, iar City-ul londonez miza pe un rezultat similar. Ironic este ca cel putin au nimerit procentele corect.
Chiar si un astfel de rezultat strans in favoarea Remain era deja rau, caci indiferent de tabara, toti britanicii recunosc ca marea problema profunda relevata de acest referendum este ca Marea Britanie de astazi este puternic divizata. Divizata pe natiuni, divizata pe grupe de varsta, divizata pe mari metrople si provincie. Iar asta este cea mai mare durere pentru toti, indiferent de tabara.
Insa nimeni nu se astepta cu adevarat ca tabara Leave sa castige. In fapt putin dupa inchiderea urnelor Nigel Farage – liderul UKIP si cea mai agresiva voce pro-Brexit – ar fi spus intr-un cerc restrans: „It looks like Remain will edge it”. Jumatate de ora mai tarziu, cand numaratoarea voturilor abia incepuse, Farage declara public ca nu spune ca Leave a pierdut, dar ca se pare ca manevrele suspecte ale guvernului cu procedura de inregistrare la vot au dat un avantaj taberei Remain.
Numai ca apoi au inceput sa vina rezultatele, unul mai surprinzator ca altul. Sigur, nu si primul rezultat, respectiv cel din Gibraltar, castigat de Remain cu 95.9% si unde singura „supriza” au fost cele 823 de voturi Leave din totalul de peste 20.000 de voturi exprimate (participare de 83.5%). Asta pentru ca britanicii din Gibraltar se tem ca o eventuala parasire a UE de catre Marea Britanie va deschide calea revenirii „capului de stanca” la Spania, cum de altfel a afirmat-o chiar Premierul spaniol.
Adevarata surpriza a fost cel de-al doilea rezultat, cel din Newcastle upon Tyne, fief al laburistilor, sustinatori ai ramanerii in UE si care mizau pe o victorie detasata in acest district. Numai ca rezultatul a fost un modest 50.7% pentru Remain. A urmat socul celui de-al treilea rezultat, cel din districtul invecinat Sunderland, unde tabara Leave a obtinut un nesperat 61.3%. Si mai departe, asa cum spun englezii, a fost all down hill. Atat pentru sperantele taberei Remain, cat si pentru lira care a pierdut 11% in raport cu EUR si USD in decursul catorva ore. Trei ore mai tarziu, victoria Leave era deja clara si acceptata ca atare de ambele tabere, mult inainte de incheierea numaratorii voturilor.
Multe pot fi explicatiile acestui rezultat supriza, caci multe evenimente au subrezit participarea la referendum a sustinatorilor ramanerii in Uniunea Europeana. Fie ca a fost vorba de slaba participare din Scotia, sustinatoare a ramanerii in UE, fie ca a fost vorba de furtuna record care a ravasit Londra pro-europeana in noaptea de dinaintea votarii, inundand sudul si estul metropolei si scotand din uz mai multe linii de metrou, ceea ce a ingreunat votarea, ori fie ca a fost vorba de Festivalul de la Glastonbury, inceput cu o zi inainte de referendum si care aduna anual peste 150.000 de tineri britanici, votanti majoritari in favoarea ramanerii in Europa, fiecare astfel de eveniment a avut contributia lui la rezultatul surpriza.
In plus chiar daca multi dintre cei care au votat erau deja hotarati de ce parte a baricadei se afla, cu siguranta ca si publicarea pe 22 iunie de catre Oficiul National de Statistica a datelor din 2015 privind populatia Marii Britanii a avut o contributie insemnata la rezultat. Caci in conditiile in care tema principala de campanie a taberei Leave a fost imgratia, statistica oficiala a venit sa confirme ca in 2015 sporul de populatie al Marii Britanii a fost de 500.000 de locuitori, dintre care 330.000 din imigratie. Ciudata coincidenta ca un astfel de raport sa fie publicat tocmai in preziua referendumului.
Insa dincolo de aceste ciudate coincidente care cel mult au inclinat balanta, fapt este ca oricum Marea Britanie era deja puternic divizata. Si nu din neintelegere si dezinformare, ci din probleme concrete si cotidiene, pe care politicienii britanici au ales sa le ignore.
Marea Britanie este de fapt victima propriului succes. Dupa 1990 dezvoltarea puternica a Londrei in ceea ce este astazi inima financiara a Uniunii Europene a dus la atragerea unor uriase fluxuri de capital. In timp, aceste fluxuri de capital impreuna cu nevoia de tehnologie a pietelor financiare, cu piata libera si cu libertatea circulatiei fortei de munca ale Uniunii Europene, nu ale Marii Britanii, au dus la o puternica dezvoltare economica a tarii, dar orientata in primul rand pe tehnologie si servicii. O astfel de crestere se vede in primul rand in nivelul de trai. Iar rezultatul a fost o crestere naturala a nivelului mediu al salariilor, propagata in decurs de 25 de ani spre toate piata muncii din Marea Britanie.