Cand anormalitatea devine normalitate

Ultimul scandal public este legat de concediul de maternitate. De cateva zile se discuta si se rasdiscuta despre faptul ca guvernul vrea sa faca economii pe spatele tinerelor mame, asta in conditiile in care uriasa problema demografica cu care ne confruntam ar trebui sa ii determine pe guvernanti sa incurajeze, nu sa descurajeze natalitatea, scrie Cristian Orgonas, pe blogul lui.

Nu conteaza ca Romania este in prezent una dintre cele mai generoase tari din Europa in ce priveste lungimea si remunerarea concediului de maternitate – conteaza doar ca acum autoritatile doresc sa ia inapoi o parte din ceea ce au dat in trecut, iar acest lucru genereaza inevitabil nemultumiri.

In aceeasi nota:

• nu conteaza ca pensiile s-au dublat intre 2005 si 2008, conteaza doar ca inghetarea pensiilor in 2010 si 2011 va scadea puterea de cumparare a pensionarilor, iar acest lucru este perceput de multi drept un mod de a iesi din criza pe spatele acestor oameni.
• nu conteaza ca mai putin de 7 milioane de persoane platesc contributii de asigurari de sanatate, iar 20 de milioane de persoane beneficiaza de servicii medicale. Conteaza doar ca unii dintre cei care pana acum nu plateau pentru aceste servicii, din 2011 vor fi obligati sa cotizeze. Iar asta genereaza inevitabil nemultumiri.
• nu conteaza ca, intre 2005 si 2008, numarul bugetarilor s-a majorat cu 30%, iar salariile lor s-au dublat. Conteaza doar ca acum guvernul trebuie sa faca concedieri si sa micsoreze salariile, iar acest lucru nu are cum sa nu genereze nemultumiri.
• nu conteaza ca intre 2000 si 2008, cheltuielile cu asistenta sociala au crescut de 7 ori (in euro). Conteaza ca acum unele dintre ajutoarele sociale trebuie retrase, iar oamenii nu au cum sa nu fie nemultumiti.

In general, nu conteaza ca ani de zile guvernantii au aruncat in populatie cu ajutoare, cu scutiri de la plata a tot felul de servicii publice, sau cu mariri nesustenabile de salarii si pensii. Conteaza doar ca oamenii au luat aceste „cadouri” drept bunuri castigate, iar acum, cand guvernul vrea sa le ia inapoi o parte din aceste drepturi, nemultumirea populara este extrem de mare.

In ultimii ani, anormalitatea a devenit normalitate prin perpetuarea ei, iar acum, cand suntem obligati sa intram cu adevarat in normalitate, o percepem drept o anormalitate.

Cum ar trebui sa reactioneze pensionarul de rand cand ii spui ca in anii trecut i-ai marit pensia cu 100%, dar acum trebuie sa ii iei 15% inapoi pe motiv ca i-ai dat prea mult? Ar trebui sa inteleaga si sa accepte fara sa spuna nimic? Nu cred!

Oricine stie ca a da este mult mai simplu decat a lua inapoi, insa acest lucru nu a fost constientizat de cei care ne-au guvernat in ultimii 20 de ani.

Cred ca ar trebui sa ne bucuram ca, in Romania, criza a ajuns la sfarsitul anului 2008, si nu in 2010 sau 2011. De ce? Pentru ca am fost loviti in momentul in care raul nu a devenit ireparabil.

Sa ne imaginam ce s-ar fi intamplat in 2010 si 2011 daca in 2009 profesorii ar fi primit o crestere salariala de 50%, ceilalti bugetarii o crestere onorabila de 10-15%, daca punctul de pensie ar fi ajuns la 45% din salariul mediu pe economie samd.

Probabil i-am fi depasit pe greci in ce priveste deficitul bugetar.

De obicei, prostia se plateste. Din pacate, cu exceptia PNT-CD, cei care ne-au condus in ultimii 20 de ani tot acolo sus sunt.

Comenteaza pe BusinessDay.ro