Castelanul Milica, asul de pica

Probleme de serviciu

„Rivulutia” uzurpatorilor lui nea Nicu l-a prins pe Milica in postul de inginer sef la IUC Borzesti, metamorfozata ulterior in SC UTON SA.

Dupa disparitia de pe esichierul managerial a valorosului specialist Constantin Uzum, omul care a facut din intreprinderea cu pricina o emblema a industriei romanesti constructoare de masini, locul in scaunul de director a fost luat de Ion Negoita, actualul viceprimar al municipiului Onesti. Milica Lemnaru s-a trezit ditamai directorul adjunct.

Pentru UTON a inceput cea mai neagra perioada din istorie. Adio, comenzi semnificative, adio, viitor. Conturi blocate. Tensiune in fabrica. Oameni care maraiau pe la colturi, nemultumiti de intorsatura lucrurilor si de incompetenta strigatoare la cer a tandemului Negoita-Lemnaru.

Salariatii il acuzau de acelasi lucru si pe seful sectiei cazangerie, principala sectie a societatii, Neculai Doilet, bun prieten cu Lemnaru si Negoita. A avut loc apoi un incident rasunator, intre Lemnaru si un tanar inginer din societate. Cam asta ar fi istoria tristei guvernari Negoito-Lemnariste la UTON Onesti. A urmat, prin anul 1993, o lovitura de teatru.

In postul de director general vine un specialist tanar, de mare valoare, pe nume Marius Marin, hotarat sa salveze firma de la faliment. In consecinta, Milica este catapultat, urgent, la baza ierarhiei, pe un post fara importanta. Ai, ai, ai ce dureri, bre, cum s-ar fi tanguit Coana Chirita.

Muncitorii din UTON isi amintesc de faptul ca Milica nici nu mai avea nas sa dea ochii cu ei prin fabrica. Ce dulau fusese si ce catelus devenise! A fost recuperat, in mare graba, de Virgiliu Bancila si instalat pe un post la Chimcomplex, ca sa nu sufere vreo depresie nervoasa.

La finele lui 1993, fostul prefect pesedist, Dumitru Bontas i l-a prezentat lui Viorel Hrebenciuc drept un cadru de nadejde al partidului, care ar putea avea o cariera de mare rasunet. Milica era salvat !

Pe urmele impuscatului de Craciun

Proaspat uns primar al urbei fostilor petrochimisti de pe Trotus, Lemnaru avea sa-si cultive, din plin, pornirile edilitare, la fel ca cizmarul din Scornicesti. Visa marete obiective, in valoare de sute de miliarde de lei, care sa transforme Onestiul intr-un soi de Paris balcanic.

A preluat, de la fostul primar, proiectul construirii unei mega-biblioteci locale, gandita a fi un soi de centru cultural, aidoma celor din Paris, Londra sau New York. Proiectul initial, pus pe tapet prin 1994-1995, costa, la vremea respectiva, circa 29 miliarde lei. A fost preferata o firma de constructii din Bacau, Conextrust SA. Astazi, biblioteca este evaluata, lejer, la 60-70 miliarde lei.

Despre cheltuielile de intretinere, vom vorbi cu alta ocazie. Paralel cu edificiul-gigant, pe Calea Scutarului, la numarul 57, se ridica o frumusete de vila, pe un teren superb, situat pe Dealul Cuciur. Chiar in timpul construirii cuibului dulcilor odihne lemnariste, Milica propunea, in Consiliul Local, un proiect de hotarare scandalos.

Pentru ca magaoaia pe care si-o ridica nu se afla, cu teren cu tot, in intravilanul municipiului, Lemnaru a propus „dilatarea” orasului, astfel incat sa fie inglobata si proprietatea lui.

Tabla indicatoare cu inscriptia „Onesti” a fost mutata, fulger, cateva zeci de metri mai spre comuna Casin, pentru ca nu cumva Emil al nostru sa se simta exclus, ca un copil nelegitim, de la sanul administrativ-teritorial, plin de laptic bun, al orasului natal.

Vila din …salariu

Interpelat de ziaristi cu privire la veniturile din care si-a construit viloanta, Emil Lemnaru a raspuns cu o seninatate dezarmanta, frizand inocenta: „Eu si sotia mea suntem ingineri amandoi. Sa stiti ca am avut castiguri bune. Dar unii s-au specializat pe atacuri murdare, nedemne”. Initial, constructia a avut un neaos gard de lemn, de cel mai prost gust posibil.

Anul trecut, proprietatea a fost imprejmuita cu un altul metalic, gros de cativa centimetri. La parterul cladirii a aparut o mandrete de piscina, acoperita, cu incalzire, iar in spatele constructiei principale s-a inaltat o eleganta anexa, practic o vila-fiica.

Surse din Primaria onesteana ne-au declarat ca beneficiarii acestor minunate conditii de trai sunt Alex si Lavinia, fiul si, respectiv, nora primarelui, aflati in Canada.

Tot pentru ei, Milica a achizitionat, cam prin anul 1997 si o garsoniera in Bucuresti, in zona Brancoveanu, care chiar daca e tocmai la etajul opt al unui bloc nu prea simandicos, e foarte cocheta si numai buna pentru canadienii iubitori de tara.

Comisioane? Tot ce se poate

Alt proiect edilitar semnat Lemnaru este cladirea noii Primarii locale, a carei valoare depaseste 100 miliarde lei si reprezinta cea mai mare investitie de acest gen din tara.

Antreprenor principal? Sergiu Sechelariu, se putea altfel?! In anul 1998, executivul local, la solicitarea lui Lemnaru, a aprobat un proiect de introducere a transportului cu troleibuze in Onesti, in ciuda avertismentelor unor specialisti cu privire la nerentabilitatea acestuia. In acest scop, au fost comandati zeci de stalpi de iluminat, necesari, chipurile, liniei de troleibuze.

De constructie monumentala, din fonta, stalpii au fost comandati tocmai la Vlahita, in judetul Harghita, cand ar fi putut fi confectionati chiar la UTON Onesti. Alte zeci de miliarde aruncate pe apa sambetei. Intrebam si noi, ca multi alti onesteni si nu numai: comisioane? Tot ce se poate.