​Cat de bolnav e sistemul medical german

De o saptamana incoace nu se mai vorbeste in Germania decat de „boala sistemului de sanatate” si cat de lacunara e legea care permite sa se ia spaga, fara a putea fi condamnat in instanta. 53.000 de cazuri suspecte de inselaciune au fost sesizate de casele de asigurari de sanatate germane, intr-un raport pentru anii 2010-2011, paguba s-ar ridica la 41 de milioane de euro. Miercurea trecuta, clinica Berliner Charite a fost calcata de politie si procuratura. Si nu e un caz izolat. Sub acuzatia de inselatorie la decontul cu casele de asigurari, dar si pentru alte practici oneroase, au fost cercetate in mod repetat spitale si clinici, medici, manageri, terapeuti si farmacisti.

Cum functioneaza inselatoriile sesizate de casele de asigurari? Se scriu facturi pentru pacienti decedati, se manipuleaza retetele farmaceutice, se prescriu tratamente sau chiar operatii inutile. Sistemul sanitar german s-a transformat dintr-o prestatie prioritar umanitara, orientata spre sanatatea pacientului, intr-una economica, orientata pe profit de la client. Reforma sistemului medical din ultimii ani a adus cu sine scheme complicate de calcul ale decontului cu casele de asigurari de sanatate, care pun presiune pe medici sa „faca performanta”, adica sa factureze cat mai mult, in unitatea de timp.

De ce sa comanzi scaunele de baie obisnuite pentru handicapati, cand poti deconta unele mai scumpe cu 20-30%? E cazul unei presupuse inselatorii din Sanitätshaus, decontate de casa de asigurari si depistate ceva mai tarziu. In cazul de fata, e vorba doar de diferenta de pret. In alte situatii, medicamentele originale au fost inlocuite cu falsuri impachetate ca originalul, sau chiar cu placebo. A fost cazul unor medicamente pentru pacienti HIV, produse in Africa de Sud si vandute farmaciilor, de un comerciant en-gros.

Nici unii farmacisti nu sunt usa de biserica. Asigurarile au descoperit, printre altele, cazuri de manipulare a retetelor emise pentru necesarul medicilor din timpul orei de consultatie (tablete, pansamente, etc.). Din 5 unitati s-au facut 15, sau chiar 25, decontate la asigurari. Iar domeniile inselatoriei pot fi extinse. La o fizioterapeuta care a falsificat semnatura de pe foaia de tratament a unei paciente care intre timp decedase. La un ergoteraperut care deconta tratamente individuale, desi le executa in grup. La altul, care nu avea calificarea necesara practicarii unor terapii. La moase care decontau dublu serviciile medicale, pe mama si pe copil.

La un medic care prescria dializa, fara ca aceasta sa fie neaparat necesara. La alti medici, care tratau pacientii ambulatoriu, le prescriau retete de cumparat in farmacii si aceleasi medicamente le decontau ca si cum pacientul ar fi fost internat in spital. La personal de laborator care, in cardasie cu medicii, falsifica probele de laborator pentru ca anumiti pacienti sa avanseze pe lista asteptarii unei donatii de organe. La clinici de chirurgie estetica care au decontat interventii „de lux”, de 17.000 de euro, in cazul unor cancere la san, desi operatia reala a fost una obisnuita, de 7.000 de euro.

La pacienti care si ei profita, tacit, de lacunele din sistem si incaseaza bani necuveniti, de exemplu pentru ingrijirea ca handicapat de grad superior, desi starea lor s-a ameliorat intre timp. Iar exemplele ar putea continua, de pe raportul Serviciului Medical al Caselor de asigurari de sanatate, lung de 60 de pagini. Rheinische Post online titreaza, referitor la tema, extrem de transant: „Aproape tot a doua clinica deconteaza gresit”.

Stern adauga faptul ca „In 2.600 de cazuri a anchetat procuratura“ si ca momentan exista pe rol 1.000 de procese in care sunt implicati medici. Publicatia il citeaza pe delegatul pentru pacienti al Guvernului, Wolfgang Zöller (CSU), care someaza o inasprire a legii, inca in legislatura actuala: „Cadrelor medicale corupte trebuie sa le fie retrasa autorizatia. Abaterile vor trebui in viitor incadrate penal si sa poata fi obiectul anchetelor procuraturii“. Si ministrul Sanatatii, Daniel Bahr (FDP), vrea pasi legali in directia pedepsirii medicilor corupti.

Acum o jumatate de an, Curtea Federala de Justitie a decis ca, dupa cadrul legislativ in vigoare, medicii de cabinet nu pot fi tratati la fel ca aceia angajati la stat, cand este vorba de anumite acuzatii de coruptie, in speta recompense si avantaje dobandite in urma prescrierii anumitor medicamente. Concret, e vorba de spagile in bani sau sub alte forme, cu care firmele si concernele farmaceutice ii indulcesc pe medicii de familie sau pe specialistii autonomi, sa prescrie un anumit medicament si astfel sa creasca vanzarile acestuia.

Si totusi, statisticile politiei arata un regres al cazurilor de inselaciune anchetate in 2011, fata de anul 2009. E vorba de 2.876 de cazuri in 2011, fata de 4.760 in 2009, adica cu 40% mai putin. Este adevarat ca, in anii din urma, s-a dus o mult mai intensa campanie de informare a pacientilor si cadrelor medicale, despre ce ascunde reforma sanatatii, pusa la cale de politicieni sustinuti de casele de asigurari si puternicul lobby farmaceutic si medical.

In cartea sa „Pacientul vandut” (Der verkaufte Patient, ed. Pattloch, 2008), Renate Hartwig explica in ce mod „medicii si pacientii sunt inselati de politica sistemului de sanatate”. Pacientul vandut documenta campania federala din Germania impotriva Reformei Sanatatii. Protestul se indrepta impotriva comercializarii nesabuite din sistemul de sanatate, impotriva exploatarii medicilor si personalului sanitar din spitale, impotriva eliminarii medicului de familie si a medicinei traditionale, pusa la cale economic, sustinuta politic.

„Din taxele noastre e finantat totul, nu doar tratarea pacientilor” scria autoarea. „Mii de paraziti sug din sistemul de sanatate. Branse industriale intregi traiesc pe costurile asiguratilor. Iar sus de tot, troneaza casele de asigurari, a caror birocratie crescanda ameninta sa inghita totul. Noi, pacientii, suntem livrati unui jaf comercial. In scurt timp, nu vom mai fi pacienti, ci doar obiecte ale unui lant impecabil de „creare de plusvaloare”, care incepe cu prima consultatie intr-o policlinica comerciala, pana la procedurile de deces dintr-un azil de batrani”.

In lantul descris de autoarea germana mai exista o veriga de lucru, care a dat nastere unei puternice controverse in Germania. E vorba de manipularile in serie care au avut loc in clinicile de transplant de organe. Intai la Göttingen, apoi la Regensburg, München si Leipzig. Starea unor pacienti a fost inregistrata ca mult mai grava decat era in realitate, pentru ca acestia sa „sara in schema“ si sa primeasca mai repede un organ de transplant. In alte cazuri, au fost manipulate rezultatele de laborator, tot pentru o prioritizare a cazului.

„Mita directa este greu de presupus“ scrie Tagespiegel.de. Improbabila este si influentarea vreunui medic, de soarta dramatica a unui pacient. Deoarece in dosul practicii pare sa se ascunda un adevarat sistem, „clinicile vizate au putut inregistra profituri importante pentru implanturile de organe si, in plus, si-au putut spori renumele medical“. „Trebuie serios regandit daca Germania are intr-adevar nevoie de 47 de centre de transplant. Supradimensionarea duce la concurenta inutila si scade calitatea medicala”, mai scrie publicatia citata.