Cătălin Radu, Director General Bristol Myers Squibb România: Sănătatea este o investiție în viitorul acestei țări

Sănătatea și educația ar trebui să fie recunoscute și prioritizate ca domenii strategice în agenda tuturor autorităților. Aceste domenii ar trebui să fie tratate în mod transpartinic, fără a fi influențate de câștiguri sau pierderi de capital politic. Este necesar să se semneze un pact pentru următorii zece ani, care să prevadă investiții masive în aceste sectoare, spune Cătălin Radu, Director General Bristol Myers Squibb România, și Vicepreședinte Consiliul Investitorilor Străini (FIC). 

Suntem într-un moment important pentru prioritizarea temelor incluse în programul noului Guvern. De ce finanțarea Sănătății are trebui să fie o prioritate?

Finanțarea sănătății este văzută, în mod eronat, ca o cheltuială. Sănătatea este o investiție în viitorul acestei țări, așa cum este și educația. De ce? Pentru că ambele mențin sau îmbunătățesc calitatea capitalului uman. O țară fără capital uman de calitate nu are cum să prospere.

Statisticile arată că România are printre cele mai mari rate ale mortalității prevenibile și aproape de două ori și jumătate mai mare rata de mortalitate tratabilă față de media Uniunii Europene. România pierde anual un oraș precum Deva, ca populație, din cauze prevenibile. Este o poză foarte tristă. Şi atâta timp cât vom vedea sănătatea ca o cheltuială, ca un soi de sac fără fund, nu o să putem schimba aceste statistici. 

Un studiu McKinsey arată că orice dolar investit în România aduce de fapt înapoi în economie între 2 și 4 dolari, prin menținerea capacității de muncă, prin prelungirea duratei de muncă, de viață sănătoasă. Populația bolnavă nu poate munci, necesită îngrijire, asistență, servicii – populația sănătoasă poate munci și contribui activ în continuare.

Cum arată finanțarea sănătății în acest moment, față de media europeană? 

Dacă ne uităm în Europa, constatăm că România este finanțată din bani publici la mai puțin de jumătate față de media europeană, ca pondere din produsul intern brut. Creșterea finanțării sănătății este o măsură absolut corectă și comparabilă. De ce? Pentru că avem elemente de cost mai ieftine, dar și elemente de cost comparabile cu restul țărilor. 

Să luăm, de exemplu, medicamentele și tot ce înseamnă inovația medicală. Prețul medicamentelor din România este calculat la minimul din 12 țări europene, aspect care a condus de multe ori la crize repetate de medicamente pe piața din România. Din acest preț mic se mai percepe taxa clawback care este fie de 15%, fie de 25%, în funcție de natura produsului sau DAPP-ul trebuie să plătească un discount de până la 50% în funcție de contractele cu casele de asigurări. Această componentă, finanțarea medicamentelor, ar trebui să tindă, la fel, spre o medie europeană. 

Finanțarea afectează accesul la medicamente de ultimă generație. Care este situația?

Când vorbim de accesul la medicamente noi, salvatoare de vieți, sunt două dimensiuni. Una este viteza de acces – deci în cât timp are un pacient din România acces la inovație, după avizul Agenției Europene pentru Medicamente. Și aici suntem foarte aproape de ultimul loc în Uniunea Europeană. Chiar și Bulgaria stă mai bine ca noi. Am reușit să ne îmbunătățim un pic: de la 900 de zile am ajuns puțin sub 800. Dar aici intervine a doua dimensiune: s-a redus numărul de medicamente la care avem acces. Din 167 de medicamente inovatoare care au primit aprobare din partea Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) în perioada 2019-2022, în România erau disponibile, la 5 ianuarie 2024, doar 29 de medicamente. Niciun medicament aprobat la nivel european în 2022 nu era compensat în România la 5 ianuarie 2024.

 În topul țărilor cu cea mai mare rată de disponibilitate a medicamentelor inovatoare se situează Germania (88%), urmată de Italia (77%) și Austria (75%), iar toate țările vecine sau comparabile cu România se situează mult în fața noastră: Bulgaria (43%), Polonia (41%), Ungaria (30%).

Iar în oncologie, de exemplu – acolo unde un pacient, din păcate, nu poate aștepta, nu are luxul de a aștepta 800 de zile – acolo stăm și mai prost. Perioada între aprobarea EMA și rambursarea efectivă în România este de peste 800 de zile. 

Cum ar arăta o reformă a sănătății?

În primul rând, o redistribuire adecvată a resurselor medicale, adică o reformă teritorial-administrativă a sănătății, astfel încât un pacient să nu fie nevoit să meargă câteva ore pentru a ajunge la medic pentru diagnostic și îngrijire. 

Apoi, este nevoie de o plată corectă în sănătatea publică – și când spun o plată corectă, mă refer la faptul că, începând cu medicii și personalul sanitar, ar trebui să-i plătim corect. Un medic care face performanță și tratează cazuri complexe într-un spital mare nu ar trebui să fie plătit de bază, exact la fel ca un medic care are poate unul, doi, trei pacienți pe zi. Trebuie să revenim și la performanță, pentru că performanța și această motivare spre performanță vor crește până la urmă performanța totală a sistemului de sănătate.

A treia direcție, extraordinar de importantă, este mutarea din spitalizare către prevenție și către servicii de ambulator. 

Dincolo de toate aceste direcții în care am putea face reforme, mai este un lucru foarte important de adus în viziunea politicienilor. Sănătatea și educația ar trebui să-și aibă rolul bine stabilit, bine înfipt în mintea tuturor politicienilor, ca domenii strategice. Ar trebui să fie domenii transpartinice, pe care să nu se câștige sau să se piardă capital politic, pentru care ar trebui semnat un pact pe următorii zece ani de investiții masive. 

Articol susținut de Bristol Myers Squibb România