Sari direct la conținut

Ce castiga PMP din fuziunea cu UNPR. Ce pierde Basescu

HotNews.ro
Dan Tapalaga, Foto: Hotnews
Dan Tapalaga, Foto: Hotnews

Fostul presedinte Traian Basescu s-a prezentat, marti, la brat cu Valeriu Steriu pentru a anunta fuziunea prin absorbtie a UNPR cu PMP. Astfel, printr-o miscare oarecum surpriza, partidul creat artificial pe cand era seful statului, incurajand tradari de la PSD si PNL cu scopul de a construi un vehicul capabil sa-i asigure sustinere parlamentara guvernului Boc, sfarseste a fi inghitit de creatorul sau. Este o miscare politica din care rezulta o serie de castiguri de ordin practic pe termen scurt, destul de relative in raport cu pierderile pe termen lung. Sa le trecem in revista.

Sustinatorii neconditionati ai noului presedinte au aplaudat excitati noua lovitura politica, mai ales ca de uneperisti, eliberati de hoitul politic greu al lui Gabriel Oprea, trageau atat liberalii cat si pesedistii. In schimb criticii au vazut in fuziune inca un cui infipt in cosciugul politic al unui fost mare politician care moare, cum plastic s-a exprimat Ioana Ene Dogioiu intr-o postare pe Facebook, cu cadavrul monstrului sau politic in brate.

Analizata la rece, fuziunea – daca se va realiza vreodata, pana acolo mai e cale lunga – aduce cateva rezultate de ordin practic, asa cum au fost ele prezentate de unele surse din interiorul partidului.

In primul rand, legea noua spune ca un partid poate primi subventie de la stat daca indeplineste doua criterii: sa treaca pragul electoral si sa numere minim 50 de consilieri judeteni. Or, PMP a obtinut 4, 6% la locale, deci se afla la limita pragului si risca sa rateze Parlamentul. Daca totusi intra singur, nu indeplineste al doilea criteriu, deoarece la locale a scos doar 37 de consilieri generali. Cu cei 26 ai UNPR, PMP si-a rezolvat ambele probleme. La locale, UNPR a luat cam 2, 5% si vine, pe langa o mica armata de consilieri locali, 100 de primari si 150 de viceprimari, cu o zestre importanta: filiale in toata tara. O infrastructura vitala pentru orice partid nou.

Pe langa dreptul la subventie, PMP mai obtine ceva important: o sansa buna sa aiba reprezentanti in sectiile de vot la toamna. Din cei 35 de parlamentari, cei mai multi vor migra spre alte partide. Dar e suficient ca PMP-ul dupa fuziune sa ramana cu zece, si grupul parlamentar se pastreaza. Asta-i va da dreptul PMP-ului sa aiba membri in sectiile de votare la parlamentare. Acest lucru nu s-a intamplat la locale tocmai din cauza ca nu avea grup parlamentar propriu. Or, a avea reprezentanti in procesul electoral este esential pentru partidele mici. Astfel, la numararea voturilor, esti furat ca in codru de partidele mari.

Parlamentarii mosteniti acum de la Oprea nu vor putea fi tinuti sa plece catre alte partide. In privinta alesilor locali PMP are ceva mai multe sanse sa-i tina pe loc. Daca noul partid reuseste sa se inscrie la Tribunal pana la parlamentarele din toamna, lucrurile sunt simple. Toti membrii UNPR devin de facto membri PMP si se vad siliti sa ramana in partid daca vor sa-si pastreze mandatele de alesi locali.E suficient ca partidul sa le retraga sprijinul politic si au zburat. Tocmai din cauza acestor constrangeri de ordin legal, forta organizatiilor judetene este nimicitoare in raport cu alesii locali. Potrivit protocolului de fuziune, organizatiile vor fi jumatate conduse de PMP, jumatate de UNPR.

Chiar si cu aceste parghii in mana, dupa locale am vazut cazuri de uneperisti renuntand de buna voie la un mandat de consilier pentru a trece la PSD. N-ar fi exclus ca procesul de migratie sa continue daca cele doua mari partide au ceva mai bun de oferit.

Intrebarea este ce se intampla daca fuziunea PMP-UNPR se impiedica in contestatii, termene si procesul se prelungeste dincolo de alegerile parlamentare. In acest acest caz, Traian Basescu nu poate decat sa spere ca „partidul de tradatori” nu-l va trada si pe el. Nu-i ramane decat sa convinga om cu om sa se inscrie in PMP.

Dar aceasta este partea plina a paharului la care se uita oamenii lui Traian Basescu. Fuziunea cu partidul lui Gabriel Oprea – chiar daca „interesul national” a fost dat afara din partidul personal – aduce PMP-ului destule prejudicii de imagine. Marele public pune inca semnul egal intre UNPR si Gabriel Oprea, simbolul imposturii si al lipsei de scrupule in politica. Chiar daca azi nu mai este in partid, greu de crezut ca acesta a renuntat atat de usor la jucaria lui in care a investit resurse proprii. Multi il vad revenit dupa parlamentare. N-ar fi exclus sa fi facut pasul strategic in spate tocmai pentru a negocia mai usor cu alte partide.

Apoi, UNPR este exact asa cum l-a descris Traian Basescu in trecut: o adunatura de oportunisti, de tradatori ramasi pe dinafara. In trecut, s-a mai bucurat de faima de partid al serviciilor, de unde si devotamentul fostului lider fata de „interesul national”. Tot reputatia de partid disciplinat, mereu la ordin, i-a incurajat pe uneperisti sa spere ca se vor bucura de o anumita protectie. Dar sistemul pare sa-l fi abandonat cu totul dupa ce marile scandaluri l-au compromis total pe Oprea (accidentul, fabrica de plagiate). In consecinta, UNPR si-a pierdut singurul sau atu: acela de a fi mereu cooptat la guvernare indiferent de culoarea ei.

Altfel spus, existau oricum toate premisele ca aceasta constructie artificiala sa se destructureze. Refuzat de PNL din cauza unor pretentii cam mari – 17 locuri de parlamentari – si de PSD probabil din aceleasi motive, lui Oprea nu i-a ramas decat sa se intoarca la matca.

Traian Basescu a avut poate momente cand l-a antipatizat sincer, dar Oprea este amicul de nedespartit al Elenei Udrea inca de pe vremea cand faceau cu totii parte din grupul Bittner-Petrache-Cocos. Or, nu mi-e deloc clar in ce masura fuziunea cu UNPR reprezinta rodul unor calcule pragmatice sau asistam la refacerea micului club de prieteni care reprezenta odata „mafia personala a lui Nastase”. Stie cineva sa spuna azi ce rol vor juca Udrea si Oprea in noul PMP daca partidul intra in Parlament?

Pana si cei mai fanatici sustinatori ai fostului presedinte n-au cum sa evite aceste semne de intrebare si ingrijorari. Sigur, Traian Basescu a facut deja un titlu de glorie din pragmatismul sau impins pana dincolo de orice limite acceptabile, din cinismul politic absolut. A evaluat si reevaluat parteneri, aliante, televiziuni inamice ca RTV-ul „mafiotului Ghita”, unde astazi a devenit unul de-al casei, o prezenta obisnuita.

Dar cred ca in afara de nucleu sau dur de sustinatori fanatici – dispusi sa inghita oricand vagoane de sobolani si broaste servite de idolul lor dimineata, la pranz si seara – Traian Basescu nu va mai gasi public pentru toate piruetele, scamatoriile si noul sau statut de detractor al justitiei. Publicul mai slab educat vede in el raul absolut, gratie spalarii pe creier la care a fost supus ani de zile de televiziunile mogulilor. Cei cu ceva autonomie de gandire il detesta pentru modul distruge tot ce a facut bun cat era presedinte.

In loc sa termine ca un fost mare sef de stat, Traian Basescu si-a spulberat intreaga mostenire. N-a mai ramas mai nimic din ea. Sfarseste intr-un spectacol trist, prin a injura zilnic justitia pe care tot el a ajutat-o sa devina puternica si prin a face jocuri politice marunte, cu mize mici, cu personaje ridicole. Asa isi va fi incheiat cariera politica: ocupat sa-si salveze protejata de la puscarie, uneltind periculos in cardasie cu mogulii cu care se lupta odionioara sau tragand sfori pentru a resuscita tot felul de cadavre. Parca e prea putin pentru ce a fost odata.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro