Ce-i mana in lupta pe piromanii din Berlin si cine profita de masinile incendiate?

Miercuri spre joi noaptea au ars noua masini la Berlin. Anterior, au mai ars 33. Incendierea intentionata a continuat toata saptamana, fara vreo schema anume. Au fost mistuite de flacari masini scumpe parcate pe strada, insa si Mercedes-uri si Opel-uri mai vechi, ale caror proprietari au pus ban pe ban sa si le cumpere, ca mijloc de deplasare strict necesar. In scrum s-au transformat motorete si carucioare de copii, din casa scarilor. Piromania din Berlin pare sa nu aiba inceput si nici sfarsit. Ea nu prefigureaza o razmerita incendiara ca la Londra, insa fenomenul, demult stiut, e speculat acum in mod deosebit, de unii politicieni si in presa. Caci in 18 septembrie sunt alegeri la Parlamentul berlinez.

Miza e mare, caci Parlamentul nu elaboreaza doar legile din land -dintre care importanta lege a repartitiei bugetare-, ci alege primarul si controleaza Senatul berlinez, care are functie de guvern local. Doi candidati la primaria Berlinului alearga umar la umar: actualul primar, social-democratul Klaus Wowereit (57 de ani) si sefa fractiunii Verzilor din Bundestag, Renate Künast (55 de ani).

La prima sa alegere in functie, in iunie 2001, primarul a socat opinia publica spunand pe fata: „Sunt homosexual si e bine asa”. Acum insa, el si-a activat farmecul si asupra unei alte parti din electorat, impartind trandafiri doamnelor. Mai ales cele de peste 50 de ani stau la coada, dupa rozele lui Wowereit. Primarul e renumit prin arta lui de a asculta, a nu contrazice, insa si de a expedia anumite probleme, prin vorbe frumoase.

Doamna cu frizura rebela si limba ascutita a Verzilor, Renate Künast, conducea acum un an in sondaje. Dupa cateva declaratii despre constructia aeroportului Berlin-Brandenburg, a vitezei maxime de 30 de km/h prin Capitala si a unei posibile coalitii cu crestin-democratii, Künast a pierdut teren. Infratest Dimap evalueaza momentan Verzii la 22%, in timp ce social-democratii au urcat la 31 pe procente, in preferintele electoratului berlinez.

Din lupta ros-verde, insa si de recentele evenimente de la Berlin incearca sa castige capital electoral crestin-democratii, ca parteneri intr-o eventuala coalitie. Atat CDU, cat si liberalii (FDP), scot afise electorale cu masinile in flacari, incercand sa puncteze pe lipsa de control a autoritatilor, asupra situatiei. Daca incendierile continua si nu se gasesc vinovatii, SPD-ul poate usor pierde din confortabilul avans pe care il are momentan. Wowereit a incercat sa plaseze elegant problema, spunand ca „nu-i posibil sa pazesti, in fiecare noapte, 1,2 milioane de masini si 5000 de km de strazi, cat are Berlinul”.

Iar incendierile continua, noapte de noapte. Din declaratiile politiei locale, motivatiiile incendiatorilor par a fi diferite. Carucioarele arse in casa scarilor unor blocuri de locuinte par a fi fost puse pe foc de un curier de posta iresponsabil. O motoreta a ars, din cauza ca era prea aproape parcata de o masina careia i s-a pus foc. In unele dintre cazuri se presupune ca mobilul ar fi fraudarea politelor de asigurari. Iar piromania nu e doar un somptom berlinez. Si in Hamburg sau Köln au ars, zilele trecute, cateva masini.

Desigur ca nu poate fi exclus nici radicalismul stangist din motivatia unora dintre piromani, cum nu se poate face abstractie nici de „efectul imitativ” al unora dintre fapte. Caci orice „grozaveala”, chiar cu efecte negative sau de-a dreptul sinistre, atrage dupa sine imitatori, excitati de trecatoarea senzatie de putere si control pe care le-o da fapta. In cotidianul Tagesspiegel de la Berlin, zilele trecute au fost citati politisti care suspectau un fost condamnat cu suspendare, tot pentru incendieri, ca autor al faptelor din Charlottenburg. Omul ar fi mers cu bicicleta prin cartier, punand pe foc masini, una dupa alta.

Politia evalueaza momentan ca aproximativ jumatate din fapte sunt motivate politic, putand fi circumscrise Stangii radicale. Extremistii de stanga din Germania, presupusi a recurge la fapte violente in slujba convingerilor lor, sunt evaluati de autoritati in jurul cifrei de 6.300, dintre care 1.100 ar trai in Berlin. In randul acestor radicali exista insa opinii ca incendierea ar fi „vandalism pur, care dauneaza miscarii stangiste”. Cu toate acestea, punerea pe foc a automobilelor scumpe e catalogat ca „delict tipic de stanga”, ce antreneza in ancheta si fortele de siguranta a statului.

Numarul automobilelor incendiate in Berlin in 2009 a fost de 221, anul 2010 a inregistrat un record minim, de 54. In 2011, numarul lor a urcat din nou, atingand 135, plus 86 de vehicole cazute prada flacarilor fiindca erau parcate in apropiere. In majoritatea cazurilor, faptasii n-au putut fi identificati, sau dovezile n-au ajuns pentru o condamnare. Desi autorii faptelor si-au construit probabil, mental, o aura de eroi, sensul e altul, in opinia senatorului pentru Interne din Berlin, Ehrhard Körting (SPD). El le-a catalogat drept „dovezi de lasitate”, fapte usor de indeplinit si greu de dovedit.

Candidatul CDU la alegerile de primar de luna viitoare, Frank Henkel, considera insa ca edilii in functie sunt depasiti de situatie. „Cata vreme mai vor Wowereit si Körting sa permita degradarea moravurilor? Vandalismul a dobandit proportii insuportabile, masinile puse pe foc s-au transformat intr-o masa incendiara” a declarat el, citat de presa germana.

La recompensa pusa in joc de procuratura -5.000 de euro pentru indicii relevante de prindere a faptasilor-, organizatia locala a CDU din cartierul Charlottenburg-Wilmersdorf a mai pus la bataie inca 2.000 de euro. Charlottenburg e considerata o zona a Berlinului in care stratificarea sociala si ghetto-izarea unora dintre locuitori s-au cristalizat, inca de decenii.