Cercetările paleontologice reflectă un dezechilibru flagrant Nord-Sud

Cercetările paleontologice, care sondează biodiversitatea trecută, suferă de un dezechilibru puternic între țările din nord și din sud, rezultat parțial din colonialism, potrivit unui studiu publicat joi în revista științifică Nature Ecology & Evolution, citează AFP.

În ultimii treizeci de ani, 97% din recordul mondial de fosile a fost furnizat de cercetători din țări cu venituri mari, în principal America de Nord și Europa de Vest.

Munca lor se desfășoară adesea în țările din sud, fără implicarea cercetătorilor locali, o practică de „parașutism” care poate influența înțelegerea biodiversității, potrivit acestui studiu statistic.

Țintele privilegiate ale acestui „parașutism”: țări precum Republica Dominicană și Birmania, apreciate pentru fosilele conservate în chihlimbar, sau Maroc, Mongolia și Kazahstan, bogate în vertebrate. Și multe țări din Africa subsahariană.

„Paleontologia are o problemă de eșantionare, cu prea multe date în unele locuri, insuficiente în altele”, explică pentru AFP Nussaïbah Raja Schoob, de la Universitatea din Erlangen-Nürnberg (Germania), coautor al studiului.

Ea s-a întrebat dacă aceste „prejudecăți” geografice ar putea avea explicații socio-economice și istorice.

„Pe când eram studentă, un profesor ne-a prezentat un grafic în care se arată că putem deduce cantitatea de fosile unei țări în funcție de PIB-ul ei. Această imagine m-a marcat”, mărturisește acest doctorand în paleobiologie.

Împreună cu echipa sa, ea a analizat „Baza de date de paleobiologie”, un depozit global de peste 220.000 de colecții de fosile de specii dispărute (dinozauri, moluște etc.).

Rezultatul acestui studiu: mai mult de o treime din contribuții provin de la cercetători cu sediul în Statele Unite, cea mai mare putere economică a lumii.

Urmează oameni de știință din Germania, Marea Britanie și Franța, fiecare contribuind cu 10%. Și deși majoritatea sunt desfășurate în străinătate, munca lor este foarte puțin, dacă nu deloc, co-semnată de cercetători din țările explorate.

Studiul stabilește o legătură clară cu moștenirea colonială: un sfert din cercetările efectuate în Maroc, Tunisia și Algeria sunt, de exemplu, efectuate de francezi.

Științele naturii s-au dezvoltat foarte mult în secolul al XIX-lea, datorită colonialismului european, analizează studiul. „Specimenele zoologice și botanice descoperite în timpul expedițiilor coloniale au fost returnate muzeelor ​​din capitalele imperiale”, scriu autorii.

Aceste practici și-au lăsat amprenta, în special pentru că aceste exemplare continuă să fie studiate în țările din nord, precum probele de plancton colectate de expediția oceanografică a HMS Challenger al Marinei Regale (1858). Sau fosilele pe care Charles Darwin le-a adus înapoi din Africa de Sud.