Cine este romanul care cere 25 milioane $ pentru Kazaa

Trist, dar adevarat, Romania este vazuta pe Internet prost sau foarte prost. Explicabil, daca tinem cont de numarul infractiunilor informatice in care sint implicati romanii. Exista numerosi „intreprinzatori” care scot la vinzare bunuri fictive pe site-urile de licitatii. Ei incaseaza banii de la cei care au plusat mai mult, dar nu le mai trimit niciodata marfa promisa.

O alta „specie” o reprezinta baietii care fac „carding”. Adica cei care fura datele cardurilor bancare pentru a plati cu banii victimelor produse comandate online. Ei primesc marfa prin posta si o revind in tara.

In fine, dar nu in ultimul rind, avem si hackeri adevarati. Acestia penetreaza sistemele de securitate ale companiilor care desfasoara ample operatiuni pe Internet si apoi trec la santaj: cer o suma sau alta pentru a nu face publica vulnerabilitatea sistemelor lor, lucru care le-ar afecta credibilitatea in fata clientilor.

Una peste alta, nu ne mai mira de ce numeroase site-uri refuza pur si simplu sa onoreze comenzi efectuate din Romania.

Practic, sintem trecuti pe lista neagra a tarilor cu care nu este deloc recomandabil sa lucrezi.

In aceste conditii, era firesc ca vestea ca un roman cere despagubiri de 25 de milioane de dolari in calitate de principal autor al lui Kazaa sa fie privita cu circumspectie.

Marile agentii de stiri au dat dovada de o prudenta excesiva fata de un roman care afirma ca a scris unul dintre cele mai populare programe utilizate pe Internet. Dar sa vedem despre ce program e vorba, cita dreptate are si, mai ales, cine este si ce vrea de fapt romanul nostru.

Kazaa – un program de toti banii

Kazaa este, daca nu folosit, macar cunoscut de majoritatea utilizatorilor de Internet interesati sa faca rost de muzica sau de filme. El a fost cumparat de Sharman Networks de la o companie olandeza.

Din program curat si cinstit, a fost transformat intr-un spyware, adica program „spion”, care colecteaza pe ascuns date personale ale utilizatorului si le transmite la o anumita adresa de e-mail, de unde ajung in diferite baze de date. In principal este vorba despre adresele site-urilor vizitate in mod frecvent.

Sint date importante, pentru ca inlesnesc aflarea zonelor de interes ale utilizatorului, ceea ce permite ca acestuia sa ii fie virite sub nas exact reclamele care au probabilitatea cea mai mare sa-l faca sa cumpere un produs sau altul.

Marele cistig al exploatatorului programului este acela ca el incaseaza un comision frumusel.

Ei bine, lucrul acesta nu i-a convenit lui Fabian Toader, si anume ca programul pe care l-a realizat in proportie de 80%, a fost transformat in cu totul altceva. Mai mult, nici macar nu s-a bucurat de recunoasterea oficiala a calitatii sale de principal autor. Capac la toate, din clipa in care a incercat sa discute lucrurile acestea cu Sharman Networks, au inceput intimidarile si hartuirea.

Cine are dreptate?

Intrebarea care se pune este daca Sharman Networks detine sau nu drepturile de autor asupra Kazaa.

Nu, putem raspunde fara sa clipim. Altfel, nu i-ar fi cerut in instanta lui Fabian Toader, in august 2003, sa depuna codurile sursa ale programului la un tribunal din Washington.

Fara sa intram in detalii tehnice, aceste coduri reprezinta prima si ultima dovada ca softul este scris de Toader. Daca el ar fi avut un contract de munca cu Sharman, in care sa se stipuleze clar si explicit ca cedeaza drepturile de autor, corporatia l-ar fi scos imediat la iveala. In lipsa acestuia, marea companie si-a trimis avocatii incercind sa il convinga sa semneze unul.

De aici a inceput hartuirea in justitie. Iar sicanele, cu politie trimisa acasa si intimidari, au mers pina intr-acolo incit Toader a ajuns la concluzia ca e cazul sa se bata pentru drepturile lui. Daca Sharman a scos sute de milioane de dolari exploatind programul sau, atunci vreo 25 de milioane tot i se cuvin, considera el.

Insa, daca va fi sa cistige, atunci va trebui sa isi imparta banii cu avocatii sai.

Un roman la locul lui

Chiar si fara sa scotocim prea mult in biografia sa, putem spune despre Fabian Toader ca este un programator pe care multe firme si l-ar dori in curtea lor. Asta macar si pentru simplul motiv ca nu oricine ajunge software design engineer la Microsoft. Nascut in Sibiu, a absolvit, in 1994, liceul Gheorghe Lazar, sectia de matematica fizica.

Pasionat de calculatoare, a urmat cursurile facultatii de profil a Universitatii Lucian Blaga din acelasi oras. A lucrat ca programator pentru mai multe firme, preferind statutul de liber profesionist, obtinind contracte fie pe site-uri de intermediere, fie la recomandarea clientilor multumiti de munca sa.

Faptul ca Fabian Toader nu cauta celebritatea cu orice pret ne-a fost confirmat si de refuzul sau de a-i publica fotografia. I-am explicat ca, pentru imaginea sa publica, ar da foarte bine sa puna in circulatie o fotografie a sa impreuna cu familia. Trebuie sa spunem si asta, este casatorit si are doi copii: Katherine, de un an si patru luni, si Andrei Cristian, in virsta de sapte ani.

Sharman Networks – o corporatie cu probleme

Nu este deloc lipsit de interes sa aflam ceva si despre Sharman Networks, firma cu care se judeca romanul Fabian Toader. Este o corporatie suficient de puternica, din moment ce a avut resursele financiare necesare pentru a cumpara compania olandeza Kazaa B.V., cea pentru care Fabian Toader a scris, de fapt, programul.

Subliniem, in regim de liber profesionist, nu de angajat! Sharman a cistigat bani frumosi cu Kazaa, programul devenit mar al discordiei.

Permitind schimbul de fisiere intre utilizatori, el este utilizat in special pentru a face rost de muzica si filme in format digital. Programul este gratuit (mai recent are si o versiune pe bani), dar firma cistiga din bannerele publicitare afisate in timpul utilizarii sale. Si cum a fost descarcat de 335 de milioane de utilizatori, e clar ca sumele incasate nu sint deloc neglijabile.

Considerata de multi o firma fantoma, Sharman Networks este, in realitate, o companie off-shore. A preferat sa isi mute sediul in Australia, nu pentru ca ar fi acolo un paradis fiscal, ci pentru a se ascunde. In treacat fie vorba, nimeni de acolo nu a binevoit sa ne raspunda citorva intrebari.

Dar de cine se ascunde Sharman? In principal de legea americana, in particular de numeroasele case de discuri si studiouri de film, care o acuza de incalcarea dreptului de autor.

Sharman sustine ca nu face nimic altceva decit sa permita utilizatorilor sa schimbe fisiere intre ei, acesta fiind principiul oricarei retele de „file sharing”, precizind ca nu are nici o vina daca acestia schimba muzica sau filme aflate sub incidenta dreptului de autor.

Corect, a judecat un tribunal american, spre sfirsitul anului trecut, insa banuiala ca insasi firma alimenteaza reteaua cu fisiere a caror distributie gratuita e ilegala, nu a disparut.

Acesta este motivul pentru care sediul din Sidney al companiei, precum si locuintele angajatilor cu functii de raspundere au fost perchezitionate de politie in urma cu doua saptamini. Ancheta este in curs si inca nu au fost date publicitatii nici un fel de informatii.

Detalii legislative

Pentru a avea o imagine completa a afacerii, trebuie sa precizam ca drepturile de autor asupra unui program apartin implicit creatorului sau. Cedarea lor se face numai explicit, fie in baza unui contract de munca, fie in baza unuia de cesiune. Cum Fabian Toader a lucrat ca liber profesionist, el continua sa fie detinatorul drepturilor.

Daca programul scris de el ar fi fost utilizat numai in cadrul firmei, nu era nici o problema. Insa datorita faptului ca a fost exploatat comercial, autorul are dreptul la o cota parte din profit. In mod obisnuit, aceasta este negociata cu firma care il exploateaza. Dar in cazul in care negocierile nu ajung la nici un rezultat, se apeleaza la justitie.

Fabian Toader de vorba cu „Jurnalul de Est”

– Cum ati ajuns sa lucrati pentru Sharman Networks?

– Am lucrat multa vreme ca freelancer, cit timp am fost in Romania. Nu mai tin minte daca am primit proiectul, fiind recomandat de vreun client de-al meu sau de pe un site pe care mai cautam proiecte in perioada respectiva (www.elance.com). Nu am lucrat singur la proiect, dar majoritatea codului sursa (probabil 80%) a fost scris de mine.

– Ati fost platit pentru munca efectuata? Este deplasat daca va intreb cu cit?

– Am fost platit pentru munca prestata, dar nu va ginditi la sume enorme. In Romania, programatorii lucreaza mai ieftin decit lucreaza un programator indian. |sta e si motivul pentru care multe firme din America prefera sa lucreze cu programatori din Romania.

– In contractul cu Sharman Networks se face referire la recunoasterea contributiei Dvs. la programul Kazaa?

– Am lucrat ca programator independent, nu am avut niciodata un contract de munca cu ei. Cind am plecat sa lucrez la Microsoft, in septembrie 2000, am avut o intelegere verbala cu firma pentru care am dezvoltat produsul, cum ca vor ma vor trece, drept recunoastere publica, pe lista celor care au contribuit la dezvoltarea sa.

– Ati incercat sa discutati cu Sharman Networks, sa rezolvati problema pe cale amiabila? V-au propus o suma sau alta pentru a rezolva situatia?

– Am incercat sa discut cu ei. Tot ce am vrut a fost recunoasterea muncii mele si sa scoata spyware-ul. Nu am consimtit niciodata ca produsul creat de mine sa fie asociat cu programe de tip spyware; niciodata nu m-am gindit ca oamenii vor avea de suferit de pe urma asta. La ce s-a ajuns? Si-au dat seama ca nu au nici un drept asupra codului, asa e cind ai zeci de avocati in spate.

Avocatii lor au incercat sa ma faca sa semnez o hirtie prin care sa le cedez toate drepturile de autor. N-am facut asta si nu am de gind sa o fac. Asa ca s-a ajuns in situatia in care m-au dat in judecata. S-au gindit ca ii voi da eu in judecata, poate, si au zis sa fie primii… Nici unul dintre motivele pentru care m-au dat ei in judecata nu sta in picioare, absolut de loc.

– Cum se pot proteja programatorii romani de surprize neplacute, precum cea a Dvs.? Aveti vreun sfat pentru ei?

– Un programator roman nu are cum sa se protejeze. Un cetatean roman, in general, nu are cum sa se protejeze. In afara, in special in America, totul este pe bani. Daca ai bani, ai si legea de partea ta. Nu ai, poti sa mori cu dreptatea in brate. In America, un avocat costa in jur de 300-500 de dolari pe ora.

– Inseamna ca va costa ceva procesul acesta…

– Am avut noroc ca am gasit niste avocati care vor sa lucreze la caz luind un procent din cistig. Daca va fi un cistig… Sansele ca eu sa cistig sint mici, si nu pentru ca legea nu e de partea mea, ci pur si simplu datorita faptului ca legea in America e doar un instrument pentru cei care au bani.

O corporatie mare cum e Sharman poate sa lungeasca un proces atit de mult, incit orice avocat va simti pina la urma ca nu are rost sa mai continue. Imi asum acest risc pentru ca eu cred in dreptate, cred in familia mea, cred in tara mea.

– In caz ca veti cistiga procesul, va alegeti cu o suma frumoasa. Ce veti face dupa aceea? V-ati intoarce in Romania?

– Eu nu umblu dupa bani. Vreau doar dreptate. M-au hartuit pe mine si pe familia mea, asa ca am decis sa merg pina la capat. Banii sint doar pentru a face avocatii fericiti si media, se pare. Caci asta e cam singurul lucru pe care Associated Press l-a preluat; restul lucrurilor, drepturile morale, hartuirea, astea probabil cintaresc mai putin cind scrii un articol.

Nu va puteti da seama cit de greu mi-a fost sa trec prin astea 8-9 luni de zile impreuna cu familia. Daca a fost un lucru bun in toate astea, cred ca e numai faptul ca sotia mea a fost alaturi de mine si oricit de rau ar fi vreodata, imi va sta alaturi.