Când va scăpa România de „hoții academici”? Coordonatorul Centrului de Integritate de la Universitatea București: Eu nu voi vedea așa ceva, și cartea mea de identitate expiră în 2076

Profesorul universitar Marian Popescu, coordonatorul Centrului pentru Integritate (CARFIA) al Universităţii din Bucureşti, a vorbit într-un interviu pentru Hotnews.ro despre cât de viabil este termenul de un an de zile pentru evaluarea școlilor doctorale. Cu toate că semnalul trebuie dat, profesorul Marian Popescu crede că numărul mic de profesori de etică și de integritate profesională pe care îl au universitățile va îngreuna procesul de evaluare. Întrebat dacă instituțiile de învățământ își vor recăpăta prestigiul după terminarea evalurării, Marian Popescu a răspuns: ”Cartea mea de identitate expiră în 2076, a fost un act graţios al secţiei de Poliţie şi mi-a dat-o până în 2076. Eu nu voi vedea aşa ceva! Voi expira cu mult înaintea cărţii mele de identitate. Refacerea, creşterea prestigiului academic e un drum lung, complex, ce trebuie făcut pas cu pas, nu cu grabă, nu cu incompentenţă”

Interviul pe scurt:

• Sigur să poţi greşi, sigur că poţi să nu fii atent, dar studiile de doctorat sunt de 3 ani. Tu nu eşti atent 3 ani de zile şi dai drumul la o teză de doctorat care e plagiată?
• În momentul în care o comisie de îndrumare a greşit o dată, de două ori, până în momentul prezent despre care vorbim acum în legătură cu această metodologie, dintr-o dată peste noapte ei vor fi mai angajaţi profesional în ceea ce fac, pentru că, iată, vine momentul evaluării instituţiilor organizatoare de studii de doctorat?
• Despre academia SRI: Impostura academică a fost atât de sedimentată, oameni care habar nu aveau ce înseamnă cercetare, care au confecţionat teze de doctorat din te miri ce materiale, au fost coordonaţi de cadre didactice care habar nu aveau ele ce înseamnă cercetarea. De ce avem noi nevoie de atât de mulţi doctori în materie de ştiinţă militară, poate cineva răspunde? Atât de mulţi?
• Din cauza asta societatea românească ajunge să arate aşa, pentru că nu este urmărit constant factorul etic. Noi nu realizăm că vectorul etic este o coloană vertebrală în materie de educaţie.
• Dacă modul de evaluare al studentului nu este schimbat radical, astfel încât ideea de a fura sau ideea de a fi incorecţi să nu mai poată fi produsă, deci dacă nu se întâmplă lucrul ăsta, noi nu vom cunoaşte care este realitatea corupţiei în mediul academic.
• Vă daţi seama cât de gravă e situaţia din moment ce Consiliul Europei a decis să înfiinţeze o platformă dedicată eticii şi transparenţei în educaţie?

Hotnews.ro: Domnule profesor, s-a dat un ordin pentru evaluarea studiilor doctorale de la şcolile doctorale din România. Rezolvă acest ordin, în opinia dumneavoastră, problema plagiatelor?

Marian Popescu: În principal, ordinul vrea să creeze o cale de progres în ce priveşte modul evaluării şcolilor doctorale, a domeniilor doctorale şi a instituţiilor organizatoare de doctorat. Sigur acum că, din când în când, în ordin, unul dintre criteriile de performanţă e legat de introducerea cursului de etică şi de integritate. E puţin. Chiar acel ordin de ministru care a introdus obligatoriu acest curs în universităţile din România, opţional la ciclul de licenţă şi obligatoriu la masterat şi doctorat, nu rezolvă mare lucru, pentru că ordinul a fost dat grăbit. Şi ideea că ai atât de mulţi specialişti în etică a creat dificultăţi, în sensul că noi nu avem atât de mulţi specialişti în etică, iar în integritatea academică cu atât mai puţin. Asta a creat dificultăţi la nivelul universităţilor care au trebuit să normeze activitatea prevăzută de ordinul de ministru. Răspunzând direct, între acest ordin privind metodologia de evaluare a şcolilor doctorale, a studiilor universitare de doctorat şi plagiat, nu este o legătură. Şi nu ăsta este scopul. Chestiunea plagiatului ţine de alte structuri cum este CNADTCU, cum este chiar Consiliul Naţional de Etică şi un consiliu mai puţin cunoscut – Consiliul de Etică şi Management Universitar. Evaluarea şcolilor doctorale nu poate fi redusă, desigur, numai la prevenirea plagiatului. Din punctul meu de vedere, un doctorat, teza în sine, ar trebui să răspundă clar şi să facă dovada a: ce aduce nou, personal subiectul abordat în cadrul în câmpul temei şi în domeniul de cunoaştere respectiv. Şi asta prin demonstrarea unui discurs intelectual care să opereze transdisciplinar. Câte mii de teze nu sunt hârtie irosită imediat după ce a fost obţinut titlul?

Hotnews.ro: Cu toate acestea, când evaluezi o şcoală doctorală trebuie să ţii cont şi dacă e integră, în sensul că a fost implicată în scandaluri publice de plagiat. Ce se întâmplă cu aceste şcoli?

Marian Popescu: E o problemă asta. M-am întrebat şi eu. Ai şcoli doctorale unde au fost dezvăluite plagiate, şi acolo nu ai numai pe conducătărul de doctorat răspunzător de bunul mers al studiilor doctorandului respectiv, ai şi o comisie de îndrumare, care e formată şi ea din profesori. Or, în momentul în care o comisie de îndrumare a greşit o dată, de două ori, până în momentul prezent despre care vorbim acum în legătură cu această metodologie, dintr-o dată peste noapte ei vor fi mai angajaţi profesional în ceea ce fac, pentru că, iată, vine momentul evaluării instituţiilor organizatoare de studii de doctorat? Să sperăm că da. Eu am mari îndoieli în privinţa asta. Sigur să poţi greşi, sigur că poţi să nu fii atent, dar studiile de doctorat sunt de 3 ani. Tu nu eşti atent 3 ani de zile şi dai drumul la o teză de doctorat care e plagiată? Ar trebui să concepem filtre de integritate în mediul academic mult mai precise pentru a sensibiliza colegii. Îngrijorarea faţă de corupţia academică şi nivelul mare de fraude (studenţi, profesori) este reală pe plan global. se impune o abordare decisă, inteligentă în sprijinul comunităţii academice şi al beneficiarilor ei din sfera publică. Cine îi educă pe educatori şi pe legislatori?

Hotnews.ro: Ce alte prevederi nu vi se par în regulă?

Marian Popescu: De pildă, unul din indicatorii de performanţă se referă la rata de renunţare, abandon a studenţilor doctoranzi la doi ani de la admitere care să nu depăşească 30%. E un indicator şi se cercetează. Numai că la doctorat mai ai şi o altă situaţie care se numeşte exmatriculare. Deci exmatriculezi din motive care sunt prevăzute în Codul Studiilor Doctorale. Aici, în metodologie, categoria asta nu apare. Apare numai cea de renunţare-abandon. Mai este un indicator de perfornanţă în evaluarea perioadică a domeniilor studiilor de doctorat şi aici se spune foarte bine că pentru domeniul evaluat se pun la dispoziţia comisiei un articol, o altă contribuţie a studentului doctorand şi comisia alege din lista dată de doctorand 5 articole. Întrebarea este: dar de teza de doctorat în sine nu vine vorba deloc?

Iarăşi o problemă pe care o va pune este legată de numărul de teze de doctorat per cap de conducător ştiinţific. Se creează posibilitatea, deşi legea actuală spune clar că n-ai voie să conduci mai mult de 8 doctorate, se deschide o portiţă şi poţi face 12, pentru că pe unii ordinul ăsta îi va prinde în plin proces de conducere de doctorate pe care le-au avut înainte. A conduce ştiinţific un doctorand înseamnă să îi facilitezi drumul propriu pentru a începe o carieră ştiinţifică de cercetare. Trebuie să „mergi” cu el sau ea pe acest drum. Până la capăt. Un coordonator de doctorat poate fi – unii sunt- un adevărat mentor.

Un lucru care pentru mine este mai puţin de înţeles este legat de următorul indicator: numărul de teze de doctorat alocate unui referent. Deci în comisiile de doctorat funcţionează cadre didactice care fac referatele externe, se spune că numărul de teze alocate unui referent provenit de la o instituţie, deci de la o altă universitate decât cea care organizează referatul, nu trebuie să depăşescă două pentru acelaşi conducător de doctorat într-un an. Ceea ce sună foarte bine. Problema este că sunt domenii unde nu ai referenţi atât de mulţi specializaţi şi asta devine restrictiv. Eu nu ştiu cum vor rezolva IOSUD-urile.

Hotnews.ro: Acestă metodologie nu se referă deloc nici la istoricul şcolilor doctorale.

Marian Popescu: E un fel de moment zero. Deci, practic, din acest moment lucrurile vor evolua în felul acesta. Trebuia procedat într-un fel, adică nu poţi să te duci înapoi decât revăzând un cadru legislativ foarte larg. Eu aici nu pot să comentez pentru că sunt lucruri care ţin de jurisprudenţă. Dar sunt situaţii în care cel care creează un element de cadru legislativ decide că din acest moment lucrurile vor funcţiona în continuare, vor arăta aşa. Ce a fost până acum, de pildă verificarea tezelor de doctorat din perspectiva testului de similitudine, să spunem din 90 încoace, cum o cer mai multe voci publice, iese din discuţie în această metodologie. Până la urmă, ţine de curajul universităţilor de a-şi face curăţenie în propria comunitate şi de a impune standarde etice şi de integritate asumate de fiecare membru al universităţii.

Hotnews.ro: Asta ar înseamna, de exemplu, că şcoala doctorală de la Academia SRI o să fie o şcoală serioasă.

Marian Popescu: Sunt jurnalişti de investigaţii care s-au preocupat foarte bine de zona aceasta a academiei sau a structurilor militare. Şi aici este o mare problemă. Academia SRI, din câte ştiu, încearcă să pună ordine în lucruri. Rectorul Academiei a anunţat lucrul acesta, dar tot procesul nu decurge foarte firesc, pentru că acolo în timp s-au acumulat foarte multe lucruri. Adică impostura academică a fost atât de sedimentată, oameni care habar nu aveau ce înseamnă cercetare, care au confecţionat teze de doctorat din te miri ce materiale, au fost coordonaţi de cadre didactice care habar nu aveau ele ce înseamnă cercetarea. De ce avem noi nevoie de atât de mulţi doctori în materie de ştiinţă militară, poate cineva răspunde? Atât de mulţi? Pentru ce?

Vectorul etic este o coloană vertebrală în materie de educaţie

Hotnews.ro: Referitor la plagiat, n-ar trebui ca universitatea să meargă mai jos, adică la licenţă şi masterat. Nu e un pic cam târziu la doctorat?

Marian Popescu: Eu sunt unul dintre cei care susţine acest lucru. Lucrurile trebuie văzute dintr-o perspectivă inversă mult mai avansată. Trebuie să-ţi dai seama că noţiuni de integritate, de etică trebuie urmărite constant, încă din primele clase. La noi nu există nici intenţia asta măcar. Din cauza asta societatea românească ajunge să arate aşa, pentru că nu este urmărit constant factorul etic. Noi nu realizăm că vectorul etic este o coloană vertebrală în materie de educaţie, cum este şi în medicină de pildă. Din momentul în care nu ranforsezi această coloană vertebrală, practic eşti pe un teren foarte mişcător, favorabil corupţiei.

Hotnews.ro: Noile reguli prevăd ca fiecare universitate să aibă un soft antipagiat şi să verifice toate lucrările. Cât de viabil este un o astfel de prevedere ţinând cont că un astfel de soft costă foarte mult?

Marian Popescu: Prevederea e bună. Adică obligă universităţile să facă ceea ce majoritatea au făcut-o, inclusiv universitatea mea, şi a făcut-o demult universitatea mea, să achiziţioneze un soft antiplagiat, dar de fapt el produce rapoarte de similitudine. El îţi arată similitudinile de text. Şi asta e valabil pe domeniile cunoaşterii unde textul este fundamental. Şi mai departe trebuie să intervină specialistul, cadrul didactic ca să vadă dacă similitudinile acelea de text indică un comportament plagiator. Adică a făcut în cunoştinţă de cauză acest lucru sau n-a făcut, a ignorat regulile de scriere academică? Să analizeze mintea umană, ca după aia să dea un verdict. Verdictul acela ce înseamnă? Înseamnă că recomanzi ca o comisie de etică, de pildă, să intervină în caz că n-a fost sesizată, recomanzi refacerea, sancţiunea. Persoana aceea a ştiut sau n-a ştiut ce face când a făcut copy-paste sau a parafrazat. Nu e numai copy-paste, asta e forma cea mai uzitată, dar mai sunt altele mult mai subtile. Comportamentul plagiator include cel puţin zece situaţii de plagiat.

Hotnews.ro: În acelaşi timp, noile reguli prevăd că fiecare universitate trebuie să aibă cursuri de etică pentru doctoranzi. Există profesori de etică în universităţi?

Marian Popescu: În principal, specialiştii în etică provin de la facultăţile de filosofie, numărul lor e fatalmente limitat. Noi vorbim aici de etica academică, nu se etică în general. Nu sunt, îi numeri pe degetele de la o mână, hai să zicem două mâini. Oamenii care realmente ştiu ce înseamnă etica academică pe baza literaturii de specialitate, e o literatură uriaşă, la noi nu e tradus aproape nimic, oamenii aceştia sunt extrem de puţini. Noi avem 2 sau 3 cărţi despre etică, plagiat şi cărţi despre etica publicării în ştiinţă, etica cercetării ştiinţifice, dar asta e absolut nimic.

Hotnews.ro: Şi cum putem evalua şcolile doctorale atunci?

Marian Popescu: Procesul de evaluare trebuie să aibă obiective precise în raport cu misiunea universităţii. Un mediu academic integru se regăseşte şi în şcoala doctorală. De pildă, pentru că cursurile de etică şi de integritate profesională trebuie să răspundă în primul rând nevoilor studentului, ele răspund sigur unei chestiuni ce ţine de managementul calităţii. Calitatea cursurilor de etică şi integritate profesională ar trebui să îmbunătăţească modul în care studentul respectiv realizează cercetarea. Nu numai că ştie cum să citeze, dar ştie cum să pună în valoare idei preluate de la alţii, astfel încât să nu prejudicieze statutul de autor al celui de la care a preluat ideea. Numai cursurile de scriere academică, pentru mulţi se duc pe zona asta- îi învăţăm cum să scrie corect academic, cum să facă bibliografie, cum să citeze corect, cum să parafrezeze, ceea ce e foarte bine, dar nu e numai asta. De pildă, eu vă întreb direct: cum este sigur un profesor că studentul i-a prezentat o lucrare la un examen care e a lui? Păi n-are de unde să ştie!

Dacă evaluările, modul de evaluare al studentului nu este schimbat radical, astfel încât ideea de a fura sau ideea de a fi incorecţi să nu mai poată fi produsă, deci dacă nu se întâmplă lucrul ăsta, noi nu vom cunoaşte care este realitatea corupţiei în mediul academic. Adică noi ne facem că predăm, voi vă faceţi că veniţi la curs, la finalul semestrului v-am dat nota. Şi,evident, toată lumea vrea 10, exagerez acum, şi profesorul a bifat, studentul a bifat şi ne mirăm că peste 3 ani de zile, sau dacă mai face şi masteratul în acelaşi stil peste 5 ani de zile, cele două diplome nu sunt acoperite de ceva efectiv, ceva care să permită o carieră. Sunt de altfel mulţi care funcţionează în joburi care nu sunt corespondente cu studiile.

Hotnews.ro: Concret, ce ar trebui să conţină un astfel de curs de etică, astfel încât doctorandul să ştie cum să-şi facă lucrarea şi să nu mai fie nicio problemă?

Marian Popescu: În primul rând, eu aşa cred că trebuie făcut, l-am făcut şi eu cursul ăsta, trebuie să pleci de la situaţii concrete. Colegii de la Filosofie vin cu elemente de teorie, ceea ce este foarte bine, depinde cum o faci. Că dacă ele sunt vetuste, adică le tot explici cum e cu Kant, iar alţii n-au auzit de Platon.., lucrurile nu arată bine. Chiar dacă te duci la referinţe enorme de bibliografie de tip Platon, Aristotel şi vii spre perioada Renaşterii, Iluminism şi aşa mai departe, trebuie să faci ceva viu în zona aceea teoretică, care să atragă atragă studentul spre miezul conceptului de etic. Şi vine partea aplicată, ar trebui să vină seminarul care să plece de la studii de caz. Să ne arate, de pildă, să intrăm pe un site care dă referate contra cost.

Eu am asistat la o asftel de demonstraţie, sigur că era la Strasbourg. Şi un coleg din Ţara Galilor, de la Swansea, specializat pe ceea ce se numeşte contract cheating – adică a înşela pe bani, cumpăr referatul şi ţi-l aduc ţie ca profesor şi tu mi-ai dat 10 pentru că e foarte bun, a intrat pe un astfel de site şi a spus ce vrea, o disertaţie, de minimum 50 de pagini, livrabilă în 4-5 zile, pe tema asta, iar condiţiile puse de profesor sunt astea, și le dădea pe ale lui, condiţiile pe care el le cere masterandului. Şi în momentul ăla a început licitaţia, au început să apară: eu pot să fac asta contra 300 de lire sterline, altul 280, altul 400, garantând toţi originalitatea. Şi în discuţia de la Strasbourg de la Consiliul Europei la care am participat în 2016, când s-a inaugurat platforma dedicată eticii şi transparenţei în educaţie – ETINED- vă daţi seama cât de gravă e situaţia din moment ce Consiliul Europei a decis să înfiinţeze platforma asta, în discuţia de colo a apărut întrebarea: legislaţia de acolo ce spune? Şi am întrebat eu: în Marea Britanie cum e văzută? Şi au spus că s-au împiedicat la chestiunea următoare: justiţia spune că asta este business. Şi noi am întrebat: bun, e business, şi noi, comunitatea academică, cum reacţionăm? Şi profesorul a spus ceea ce ştiam mulţi: schimbăm radical modul de evaluare, astfel încât operaţiunea asta cumpăr lucrare şi ţi-o dau ca fiind a mea să nu mai existe. Or, asta înseamnă un efort de imaginaţie, de creativitate, dar este în beneficiul studentului şi al întregii comunităţi academice la un nivel foarte înalt. Câţi suntem dispuşi să facem efortul ăsta? Să nu mai dăm teste grilă acolo unde e vorba numai de comoditatea noastră ca profesori, că în alte locuri se impune. Să încercăm să facem altceva, să nu mai permitem preluarea de texte pe tema pe care am dat-o.

Hotnews.ro: Cam câţi profesori de etică sunt în mediul universitar România?

Marian Popescu: Sunt puţini. Şi nu toate universităţile din România au facultăţi de filosofie, sunt puţine, deci numărul lor. Şi vă daţi seama, ordinul ministrului Popa a fost dat pentru toate universităţile. Păi, ce face universitatea din ce ştiu eu ce oraş, care nu are facultate de Filosofie? Cu ce? Cum? Şi vă daţi seama cum se reflectă asta în calitatea cursului şi a seminarului?

„Nu laşi pe universitate să rezolve carenţele unui sistem educaţional care apar de fapt din clasa primară”

Hotnews.ro:Puţine universităţi au cursuri de scriere academică în care studenţii sunt învăţaţi cum să scrie de când intră la facultate. Nu e un pic cam târziu ca abia la doctorat să introduci obligatoriu cursuri de scriere? Când se presupune că ştii să faci cercetare?

Marian Popescu: Eu susţin, ca şi alţii, că chestiunile legate de scriere, de citare corectă, de fapt de a avea un comportament studios, corect, integru, ele trebuie să plece de mult mai devreme. Nu laşi pe universitate să rezolve carenţele unui sistem educaţional care apar de fapt din clasa primară. Nu laşi asta. Noi tot admirăm, pe bună dreptate, că modelul finlandez, că modelul sud corean, că modelul nu ştiu care, dar nu vrem să acceptăm că acolo s-a construit pas cu pas. Ca Finlanda să aibă ceea ce apreciază toată lumea s-au făcut investiţii din anii 60, deci pas cu pas. Au mai fost erori sigur că da, dar ideea a fost clară: să investim în educaţie nu atât financiar, cât creativ. Ce copii vrem să avem când ajung în adolescenţă, când ajung adulţi. Cum îi pregătim şi pentru ce?

Hotnews.ro: Evaluarea şcolilor doctorale începe de la 15 februarie 2019 şi ar trebui să se termine până la sfârşitul lui 2019. Cât de realist este acest termen?

Marian Popescu Eu nu văd cum termenul poate fi realist. Oamenii care vor face evaluarea cine vor fi? Deci ce categorie de oameni? Vor fi din domeniul electricităţii sau de unde vor fi? Vor fi cadre didactice.. Păi, cum poţi să rezolvi într-un timp atât de scurt dosare de evaluare? Gândiţi-vă la universităţile care au o istorie în spate, din punct de vedere al şcolilor doctorale. Dacă e să facă profesionist, va fi un efort absolut ieşit din comun. Asta implică şi costuri pentru universităţi. Şi sigur ARACIS câştigă de aici evident, sunt venituri care intră la ARACIS. Problema e dacă vor putea armoniza agendele vizitelor ARACIS: Şi atenţie fișa vizitei nu e făcută, lipsesc nişte lucruri care probabil că vor apărea cât de repede.

Hotnews.ro: În concluzie, vom avea mai multă încredere în doctorii din România după ce se evaluează aceste şcoli doctorale? Ne putem recăpăta încrederea?

Marian Popescu: Cartea mea de identitate expiră în 2076, a fost un act graţios al secţiei de Poliţie şi mi-a dat-o până în 2076. Eu nu voi vedea aşa ceva! Voi expira cu mult înaintea cărţii mele de identitate. Refacerea, creşterea prestigiului academic e un drum lung, complex, ce trebuie făcut pas cu pas, nu cu grabă, nu cu incompentenţă.

MedLife susține informarea și educarea ca sursă principală de dezvoltare a unei minți sănătoase. De aceea, recomandăm informarea continuă cu ajutorul articolelor din secțiunea Educație!