Sari direct la conținut

Codul fiscal si Mesterul Manole

Consultanti Fiscali
Consultantii fiscal Adrian Benta si Dragos Patroi, Foto: Hotnews
Consultantii fiscal Adrian Benta si Dragos Patroi, Foto: Hotnews

Iata ca, dupa indelungi dezbateri asa zis doctrinare, clasa politica si-a dat mana de la stanga la dreapta si, incepand cu data de 01 ianuarie 2016, vom avea un nou cod fiscal. La prima vedere, un lucru absolut laudabil, daca avem in vedere ca – in perioada ultimilor 5,6 ani – am asistat la numeroase modificari ale legislatiei fiscale. Unii numesc asta incercari de modernizare sau de armonizare cu directivele europene, iar altii – mai carcotasi din fire – instabilitate normativa sau lipsa de predictibilitate. Sa presupunem ca facem parte din prima categorie, a celor de „buna credinta”. Deci, schimbam cadrul normativ ca sa ce? Pai, logic ar fi, ca sa construim un referential normativ (in domeniul fiscal) cat mai eficient. Durabil, care sa ofere predictibilitate mediului de afaceri si care sa incurajeze procesul investitional, practic, crearea de plus-valoare si, implicit, de PIB.

Parcurgand, in mare, prevederile noului cod fiscal, credem ca putem rasufla linistiti: se pare ca am scapat de pericolul perfid al nenorocitei asteia de relaxare fiscala… Ce au obtinut firmele ? In esenta, creste limita creditului fiscal in cazul cheltuielilor cu sponsorizarea pana la 5 la mie din cifra de afaceri, creste procentul de deductibilitate fiscala a cheltuielilor sociale pana la 5% din fondul de salarii si se extinde scutirea de la imozitare a profitului reinvestit in echipamente de calcul. La nivelul TVA, se extinde sfera de aplicare a operatiunilor care intra sub incidenta aplicarii masurilor de simplificare (taxarea inversa). Impozitul pe dividende nu se elimina, doar se reduce la 5%…si nu din ianuarie 2016, ci din ianuarie 2017…cand insa urmeaza a se aplica asupra veniturilor din dividende realizate de persoanele fizice si contributia obligatorie la asigurarile sociale de sanatate in cota de 5,5%, chiar daca beneficiarul respectiv al dividendelor are si calitatea de salariat. Asta ne aduce aminte de celebrul banc de pe vremuri de la Radio Erevan…

Marele trofeu al noului cod fiscal, care se vantura cu nonsalanta de catre toti politicienii, este reducerea cotei generale de TVA de la 24% la 20%. Foarte bine. Consensul politic se pare ca poate face minuni uneori…Cine este beneficiarul real al acestei masuri ? Consumatorul final persoana fizica, care este – pe fond – si suportatorul acestui impozit indirect. Care s-ar putea insa sa plateasca foarte scump aceasta masura, deoarece sarcina fiscala a noului cod fiscal se deplaseaza – in opinia noastra – de la persoana juridica (firma) catre persoana fizica.

Astfel, incepand cu 01 ianuarie 2016, urmeaza sa se aplice contributia obligatorie de sanatate la tot ce misca – asta inclusiv in cazul persoanelor care nu realizeaza venituri sau realizeaza venituri din activitatea desfasurata in strainatate (dar au nesansa de a avea rezidenta fiscala in Romania), precum si in cazul persoanelor fizice care obtin venituri din investitii (chiar daca au si calitatea de salariat). In opinia noastra insa, cele mai restrictive modificari fiscale intervin la nivelul PFA urilor, deoarece contributia pentru asigurari sociale va fi datorata indiferent daca persoanele respective au si calitatea de salariat, fiind obligatorie cota individuala (10,5%) – care nu poate depasi insa 5 salarii medii lunare pe economie – si putandu-se opta pentru cota integrala (26,3%). In mod evident, vor fi dezavantati cei care castiga in medie pana la 2.500 euro/luna.

Ceea ce ne surprinde este fervoarea cu care mass media s-a grabit sa preia cliseul cu „noul cod fiscal”. Care nou ? Avem de a face cu o noua optica, viziune sau strategie fiscala ? Poate doar in cazul impozitelor locale, in rest…toate -s vechi si noua-s toate…Se arunca pe piata o reducere a cotei generale de TVA si, in schimb, se cere pretul de care vorbeam mai sus…

Gasim in viitorul cod fiscal masuri adevarate de incurajare a procesului investitional ? De atragere a capitalurilor volatile, temporar disponibile si aflate in cautarea unor posibilitati de fructificare cu randamente fiscale convenabile ? Dimpotriva, asa cum arata viitorul cod fiscal, se pare ca nu putem renunta la practica de a mai prognoza venituri bugetare semnificative din impozitarea castigurilor de capital…lucru care credem ca ne poate ajuta sa intelegem mai bine diferenta dintre Bursa de la Bucuresti si institutii similare din alte tari – chiar fost socialiste, cum ar fi cea din Polonia… Si, tot atunci, poate nu ne vom mai mira atat ca o parte din afacerile importante (in special, in domeniul imobiliar, dar nu numai) sunt preluate prin „transferul” catre BV-urile olandeze!

Este foarte adevarat ca este mai convenabil unei persoane fizice – din punct de vedere fiscal – sa fie rezidenta fiscal in Romania, decat in alte tari situate in vestul Europei. Dar, in acelasi timp, trebuie sa fim constienti, chiar daca la istorie am invatat ca suntem cei mai viteji si mai drepti dintre traci, ca aici nu este nici Germania si nici Franta…Este doar Romania, tara pe care o iubim, dar care nu are cine stie ce infrastructura rutiera, in care stabilitatea legislativa nu a fost niciodata punctul forte si in care nici forta de munca nu mai este atat de ieftina (inclusiv datorita costurilor fiscale) si de calificata…si care atunci trebuie sa ofere, in contrapartida, o fiscalitate competitiva, pentru a fi atractiva mediului investitional (fie el strain sau autohton).

Revenind la paralelismul continutului acestui articol cu titlul sau, legenda spune ca doar harnicia si priceperea Mesterului Manole nu ar fi fost suficiente sa-si termine lucrarea, daca nu ar fi jertfit – o pe Ana, oricat de draga ii era. Cine ar putea juca rolul Anei din celebra balada populara? Ce anume trebuie „sacrificat” pentru a putea implementa o constructie durabila a unui Cod fiscal eficient si atractiv pentru investitii? Desigur, in capul listei putem include acele reglementari legislative asimilate ca fiind o forma de agresiune exercitata asupra veniturilor contribuabililor, percepute de acestia ca fiind legitime si datorate exclusiv muncii si priceperii lor.

In plus, pe langa o legislatie corect structurata specifica holding-urilor (care sa permita consolidarea profiturilor la nivel de grup), credem ca trebuie umblat si la corelarea amortismentului fiscal cu cel economic si abordarea amortismentului fiscal al mijloacelor fixe amortizabile ca un promotor al cresterii economice, fapt care ar conduce atat la limitarea redundantelor dintre regulile fiscale si normele contabile, cat si la fortificarea capitalului privat (indiferent de sursa sa de provenienta, interna sau externa). Sau la acordarea posibilitatii de constituire a cheltuielilor cu provizioanele, deductibile fiscal in proportie de 100% din valoarea fara TVA a creantelor neincasate detinute asupra clientilor, fie la momentul intrarii acestora in insolventa (si nu in momentul in care este declarata procedura de deschidere a falimentului – ca in prezent), fie la peste 90 de zile fata de scadenta (si nu la peste 270 de zile si in procent de doar 30% – ca in prezent).

In conjunctura unei sarcini fiscale perceputa ca avand o tenta confiscatorie, dublata de o volatilitate normativa foarte vizibila, este de la sine inteles ca unii contribuabili vor cauta sa identifice proceduri operationale „intra legem”, care sa le permita diminuarea gradului lor general de fiscalitate, cu incadrarea insa in „marja de eroare” a referentialului normativ. Este vorba de asa-numitul sistem al deductibilitatilor fiscale „ascunse” sau „aparente”, pe fond fiind vorba de proceduri fiscale alternative, desi nereglementate conceptual, dar generate de caracterul dual al unor reguli fiscale si norme contabile.

In fine, ar fi multe de spus…Nu ar strica nici cateva reglementari la nivelul procedurii fiscale, prin care contribuabilul sa nu mai fie la mana unor interpretari discretionare ale organelor de inspectie fiscala, privind comportamentul fiscal inadecvat (care nici macar nu este definit conceptual de codul fiscal) al furnizorului…sau al furnizorului furnizorului…sau al furnizorului furnizorului furnizorului…poate ca a sosit timpul ca aceasta poveste a „celui care ar fi trebuit sa stie” sa ia sfarsit cu adevarat (asta chiar daca sintagma ca atare a fost eliminata, la nivel de teorie, din cuprinsul art.11 al viitorului cod fiscal)…

Nota: Cei doi autori, consultantii fiscali Adrian Benta si Dragos Patroi se delimiteaza de opinii partizane sau influente politice, opiniile exprimate reprezentand expresia analizei temeiului normativ in viziunea autorilor.

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro