Comentarii la cateva stiri recente din cercetare (din presa sau pe surse)

Cea mai proaspata stire, aparuta pe G4MEDIA:

„EXCLUSIV Marcel Boloș: România pregătește patru proiecte strategice de cercetare din fonduri UE – Institut de Inteligență Artificială, Institut de medicină genetică, tehnologiile viitorului și vaccin tetravalent” (stire aparuta pe 21 ianuarie 2020)

Din articol aflam ca Ministerul Fondurilor Europene are in pregatire nu mai putin de patru proiecte axate pe cercetare si tehnologie, proiecte care prevad infiintarea a patru noi institute/centre de cercetare:

– Un centru de cercetare care sa lucreze pentru obtinerea unui vaccin multi-tulpina (tetravalent), localizat pe langa Institutul Cantacuzino

– Un institut de cercetare pentru medicina genetica

– Un institut de cercetare pentru Inteligenta Artificiala aplicata in robotica, automatizari industriale si IT

– Un institut pentru tehnologiile viitorului (nanotehnologii, microelectronica, fotonica, materiale si tehnologii de fabricatie avansata)

Este treaba actualului Guvern daca vrea sa mai infiinteze inca 4 institute de cercetare, in conditiile in care buna parte din comunitatea academica din Romania sustine, pe buna dreptate, ca este nevoie de o reforma profunda a sistemului pentru a-l repune pe baze meritocratice si de excelenta, eliminand acele componente care nu produc nimic relevant pentru cercetare dar care consuma semnificativ din bugetul (si asa foarte anemic) al cercetarii.

Supriza vine cand se mentioneaza suma alocata fiecarui proiect: in medie, 150 milioane euro!!! Pentru linistirea comunitatii de cercetatori, se mentioneaza ca ar fi o parte din cele 8 miliarde de euro (te ia cu ameteala cand auzi o astfel de suma) alocate cercetarii din fondurile structurale pentru exercitiul financiar 2021-2027!?? Cred ca domnul Ministru Bolos este dator cu niste explicatii si amanunte:

1. De unde cele 8 miliarde pentru cercetare alocate cu acceptul Comisiei Europene (CE) pentru perioada 2021-2027? Care este documentul care prevede aceasta suma? Sa spuna cand au fost semnate protocoalele de alocare si sa le faca publice. Dupa umilele mele cunostinte, CE nu arunca cu bani in stanga si in dreapta dupa cum cere unul sau altul. La CE trebuie sa te duci in primul rand cu o strategie nationala pentru domeniul cercetaredezvoltare-inovare (SNCDI), coroborata cu o strategie de competitivitate, in care sa argumentezi solid pentru ce domenii de cercetare vrei sa investesti banii si ce avantaje de competitivitate vrei sa obtii in felul acesta. Ori, dupa stiinta mea, in momentul de fata nu exista nici o SNCDI (sau altfel de strategie pentru 2021-2027) aprobate prin documente oficiale (de regula Hotarare de Guvern-HG). Exista doar un draft, rezultat in urma unui proiect SIPOCA, nefinalizat si nici macar discutat in comunitatea academica. Despre acest draft am scris intr-un articol anterior.

2. Cu cine s-a consultat domnul Ministru cand a luat decizia lansarii acestor proiecte? In cele 2 luni de zile de la instalarea Guvernului nu cred ca a fost lansat in discutie publica nici unul din cele 4 proiecte. Au fost ele pregatite anterior accederii la guvernare? Stia domnul Bolos ca va fi numit Ministru, asa ca a venit pregatit deja cu proiecte? Ar putea domnul Ministru sa faca publice somitatile academice cu care s-a consultat cand a luat decizia infiintari celor 4 noi institute? Nu cred. Pentru stiinta domnului Ministru, as vrea sa mentionez unele aspecte (plus o sumedenie de alte intrebari, la care domnul Ministru sper sa aiba amabilitatea sa raspunda):

a. In ciclurile 2007-2013 si 2014-2020 s-au derulat programe speciale pentru infiintarea de noi infrastructuri de cercetare sau de modernizare a celor existente (programele POS-CCE si POC-F). Sute de milioane de euro au fost deja invstiti in crearea de noi centre de cercetare, cu echipamente moderne, unele din ele unicat in tara sau in Balcani. Ce se va intampla cu ele? De ce nu aloca domnul Ministru o parte din fondurile structurale pentru a mentine operationale infrastructurile deja existente, in care lucreaza deja sute, poate chiar mii de tineri?

b. Nu sunt specialist in medicina, probabil ca cele doua investitii ar fi utile. Ceea ce stiu este ca Institutul Cantacuzino a trecut de la Sanatate la Aparare pentru ca era in pragul falimentului, ca urmare a unui management defectuos (vezi aici si aici). Nu stiu daca situatia s-a imbunatatit dupa aceasta schimbare petrecuta in 2017, cand au fost sterse si datoriile si s-au alocat sumele necesare pentru plata salariilor, dar se pune intrebarea, cine garanteaza ca cele 150 de milioane de euro vor fi investite eficient si nu vor dispare ca apa in nisip? Nu ma pricep nici in medicina genetica, stiu ca exista insa cativa specialisti romani care lucreaza in acest domeniu, atat in tara cat si in strainatate (ex. Dr. Florina Raicu, membru Ad-Astra, cadru didactic la UMF „Carol Davila”, http://www.spitalulcolentina.ro/proiecte/ped141/materiale/06-02- 2018/CV%20Raicu%20F%20%202018%20.pdf; Dr. Mihai Miclaus, membru AdAstra, cercetator la Institutul Național pentru Științe Biologice, filiala din ClujNapoca, https://unibuc.ro/despre-genetica-si-pop-corn-cu-cercetatorul-mihaimiclaus/; sau Cristina Banila, doctoranda la Oxford, https://viitorulromaniei.ro/2019/11/11/cristina-o-romanca-absolventa-de-oxfordcercetator-in-genetica-tanara-cauta-tratamentul-pentru-cancerul-de-col-uterin/). Laboratoare de genetica exista la multe unitati medicale publice sau private, dupa cum exista si laboratoare de cercetare in domeniu in institutii de cercetare sau de invatamant superior. Au fost acesti specialisti consultati pentru elaborarea proiectului pentru un institut de medicina genetica? Unde va fi el amplasat?

c. Sunt la curent cu faptul ca domeniul IT in Romania este in plina dezvoltare, producand in jur de 6-7 % din PIB daca am retinut bine datele statistice. In general este vorba de dezvoltare de aplicatii sofware (programe) pentru jocuri, telefonie mobila, contabilitate, si alte tipuri de programe pentru aplicatii diverse. Se pune deci intrebarea: ce va face in Romania un institut pentru Inteligenta Artificiala aplicata in robotica, automatizari industriale si IT? Dupa stiinta mea, in Romania nu exista o industrie de inalta tehnologie autohtona, care sa produca parte hardware (dispozitive, exemplu roboti). Industria de inalta tehnologie cea mai bine reprezentata in tara este cea de automotive, insemnand nu numia Dacia sau Ford, ci si toate unitatile care produc componente auto. Va lucra acest institut in colaborare cu Dacia, Ford sau Continental?

d. Am ajuns si la tehnologiile viitorului. Aici chiar ca nu mai inteleg nimic. Din cate stiu cercetarea in nanotehnologie, microelectronica, fotonica, materialele avansate, se defasoara deja in tara de cel putin 20 de ani (nanotehnologie, fotonica), si de mai mult de 40 de ani in microelectronica si materiale avansate. Am avut fabrici de componente electronice pasive, precum si de componente electronice active, inclusiv microprocesoare (IPRS Baneasa, Microelectronica, ambele disparute in anii tranzitiei; exista o capacitate de productie si la Curtea de Arges, nu stiu in ce masura mai este functionala). Exista si functioneaza institute de cercetare in domeniul microelectronicii, nanotehnologiilor, al materialelor avansate (IMT Bucuresti, https://www.imt.ro/; INCDFM Magurele, https://infim.ro/; IFT Iasi; https://www.phys-iasi.ro/; INFLPR Magurele; http://www.inflpr.ro/ro; INCEMC Timisoara, https://www.incemc.ro/; ITIM Cluj, https://www.itim-cj.ro/; ICPE-CA, http://www.icpe-ca.ro/, poate mai sunt si altele), exista si institutii private de cercetare in domeniu, plus noile centre de cercetare create pe langa institutiile de invatamant superior. In toate aceste organizatii de cercetare lucreaza sute de specialisti de reputatie internationala, si majoritatea s-au dotat prin programele derulate din fonduri structurale in anii anteriori. Au fost acesti specialisti consultati asupra infiintari unui nou institut?

Iata deci un al doilea caz de lipsa de transparenta din partea componentelor Guvernului, prima oara a fost vorba de elaborarea primei variante SNCDI 2021-2027, sub Guvernarea PSD, acum este vorba de 4 proiecte majore, sub Guvernarea PNL. In ambele cazuri, comunitatea academica nu a fost consultata, si nici ceilalti actori importanti care ar putea avea un cuvant de spus in ceea ce priveste definirea domeniilor majore de cercetare pentru urmatorii 7 ani si a infrastructurii necesare pentru implementarea lor (ex. mediul privat, societatea civila). Este probabil o meteahna a politicienilor nostri, de a sti ei ce e mai bine pentru toata lumea si de a lua decizii unilaterale pentru care insa vom plati cu totii.

Mai voi limita deocamdata la aceasta stire (sau fake news), pentru ca este mai proaspata. Nu voi mai comenta si articolul aparut in ziarul Gandul despre ELI-NP, fara semnatar (https://www.gandul.info/stiri/extreme-light-infrastructure-eli-cel-mai-puternic-laser-din-lume- este-fabricat-la-magurele-18721564; apropos, cel mai puternic laser nu se fabrica la Magurele, el se fabrica in Franta si se instaleaza la Magurele; la fel si sursa gama, se fabrica in strainatate si se instaleaza la Magurele; nu de alta, dar ar putea cineva sa creada ca am ajuns sa fabricam in tara laseri mai performanti decat in SUA, Germania sau China, ori, dupa stiinta mea, in tara nu prea se mai fabrica nici un fel de laseri, nici macar pointere pentru conferinte). Astept sa vad daca se materializeaza un zvon care circula prin comunitatea de INCD-uri, acela ca se lucreaza la un act normativ care sa prevada aplicarea legii salarizrii unitare si la INCD-uri, respectiv pentru Programul Nucleu (considerat finantare din fonduri publice), incalcand in acest fel OG57/2002 cu toate modificarile ulterioare (care prevede ca INCD-urile sunt organizatii de cercetare de drept public, si ca finantarea pentru Programul Nucleu se acorda prin competitie si are ca scop implementarea unui plan de dezvoltare), HG 751/2017 si HG8/2018 care prevede alinierea plafoanelor salariale pentru Nucleu si PN3, precum si Contractele Colective de Munca (CCM) existente in majoritatea INCD-urilor.

In loc de astfel de actiuni arbitrare si abuzive, mai bine s-ar aplica bunele practici din alte tari: la munca si pregatire egala, salariu egal, adica, indiferent ca lucrezi in mediul academic sau in INCD-uri (nu am idee de ce INCD-urile nu sunt socotite a face parte din mediul academic) ai acelasi salariu indiferent cat predai si la cate proiecte de cercetare lucrezi. Un salariu decent pentru un profesor sau cercetator senior in alte tari UE poate varia intre 2000 si 3000 de euro in mana. Ramane problema cat de atractiv este un astfel de salariu, in conditiile in care in mediul privat sa pot castiga 2000 euro pe luna net fara efortul pe care il depune un cercetator de a publica, breveta, aplica pentru proiecte, etc. Pentru cei mai tineri nu va fi deloc atractiv. Numai ca, cei care vor sa impuna abuziv masura mentionata mai sus, uita sa spuna ca, in institutiile de invatamant superior, un profesor poate castiga, pe langa salariul pentru norma didactica, pana la 8000 euro brut pe proiecte de cercetare. Asa se poate ajunge si la venituri nete de 4000 pana la 6000 euro pe luna. Smecheria este ca se trece cu vederea ca si fondurile pentru PN3 sunt tot fonduri publice, ca si cele pentru Nucleu. Si atunci, de ce sa aplicam masuri discriminatorii? Nu ar fi mai bine sa avem aceeasi norma orara pentru toata lumea cu aceleasi studii, cu aceeasi pregatire, si care presteaza activitati asemanatoare, indiferent de sursa de finantare? Legea invatamantului prevede echivalenta intre profesor universitar si CS1. Si intr-un caz si in altul activitatile de baza sunt cercetarea si formarea resursei umane. Deci, daca toata lumea este in fapt platita din fonduri publice, de ce sa nu se aplice aceleasi plafoane orare, suficient de atractive ca sa nu plece oamenii din cercetare?

Inchei referindu-ma la ultima postare de pe blogul Mic-Mic-Anc. Corecta observatia dintr-un comentariu ca o prezentare trunchiata a realitatii se numeste manipulare. Corecte si unele sugestii din articol, cum ar fi limitarea la doua mandate si incetarea automata a mandatului la indeplinirea varstei legale de pensionare. As mai zice ca si mandatele membrilor CA ar trebui limitate la doua, respectiv maxim 8 ani. As mai adauga si necesitatea schimbarii metodologiei de organizare a concursurilor pentru ocuparea postului de DG si deschiderea catre personalitati din strainatate (selectarea unui director de departament Max Planck poate dura si cativa ani, si are la baza excelenta in cercetare si planul de cercetare-dezvoltare propus pentru o perioada de 7 pana la 14 ani, iar cei selectati nu trebuie sa fie obligatoriu cetateni germani), De acord si cu declaratiile de avere, prin 2010-2011 au fost obligatorii pentru directori si membrii CA, numai ca adresele primite de la fostul MCI, interpretand recomandarile ANI, mentionau ca tot personalul din INCD-uri care este platit din fonduri publice trebuie sa completeze declaratia de avere. Cum, pana la urma, cea mai mare parte a finantarilor in INCD-uri provin din fonduri publice (Nucleu, proiecte PN3, fonduri structurale, etc.), iar din aceste finantari sunt platiti toti angajatii unui INCD, rezulta ca toti angajatii trebuie sa isi faca publice declaratiile de avere, de la portar si femeia de serviciu, pana la DG si membrii CA. O astfel de interpretare mi se pare complet aiuritoare si abuziva.

Ceea ce mi se pare ciudat este ca Mic-Mic-Anc sustin aplicarea legii 153/2017 doar pentru Programele Nucleu, nu si pentru proiectele PN3, desi toate sunt finantate din fonduri publice. Oare de ce aplica o dubla masura, pentru a lasa loc abuzurilor prin care un director de proiect isi ia 50 euro/ora, platind restul membrilor din echipa cu cativa firfirei? Cercetarea desfasurata prin Programele Nucleu este mai altfel decat cea desfasurata pe proiecte PN3? Un cercetator care este platit numai din Nucleu dar publica lucrari in jurnale Q1 este mai prost decat unul platit din proiecte PN3 si cu rezultate similare?

Cei 3 spun ca au lucrat in strainatate. Si eu am lucrat in strainatate. Nu stiu daca dumnealor au lucrat pe baza de contract, eu am lucrat pe baza de contract la institut de cercetare din Berlin si la un institut Max Planck din Halle. In ambele cazuri am avut salariu la fel ca si colegii mei germani care aveau aceeasi pregatire (studii superioare si doctorat, plus vechime). Nu conta pe cate proiecte lucram, ce rezultate produceam, salariul era acelasi pentru toti cu aceeasi pregatire, aceeasi vechime, si care desfasurau acelas tip de activitati. Se aplica doar principiul „la muna egala, remuneratie egala”. Este drept ca o astfel de abordare poate sa nu fie cea mai fericita pentru a stimula performanta, mai ales in cazul celor cu pozitii permanente. La institutul Max Planck la care am lucrat doar 30 % din personal era cu pozitii permanente, inclusiv administratia si personalul tehnic auxiliar. Dintre cercetatori, poate 15 % aveau pozitii permanente si asta se vedea in rezultate, unii dintre ei fiind putin intersati sa publice sau sa obtina noi finantari. Stiau ca indiferent ce fac, salariul vine. Altii erau activi, pentru ca din banii de proiecte putea angaja doctoranzi, post-doci si chiar cercetatori seniori care sa produca rezultate pentru institut. Ca sa obtina proiecte aveau nevoie de publicatii, deci erau activi si pe aceasta directie. Ca sa nu o mai lungesc, grosul rezultatelor (circa 90 %, insemnand in primul rand publicatii) era produs de personalul ne-permanent, pentru ca acesta avea tot interesul sa produca rezultate cat mai bune in vederea prelungirii contractelor. Numai ca in Germania, la vremea aceea, nu existau restrictii pentru contracte ne-permanente, se putea sta si 20 de ani pe astfel de contracte, numai sa fie bani din proiecte. Daca erai bun, atunci erai automat trecut in lista de personal de catre cei care aplicau si castigau proiecte. La noi dupa 3 ani trebuie sa decizi daca transformi contractul din nepermanent in permanent. Riscul este sa ramai in batatura cu cineva care timp de 3 ani lucreaza pe branci si produce rezultate pentru a face impresie buna, dar care nu mai pune osul la treaba dupa ce se vada cu sacii in caruta, adica cu pozitie permanenta. De aceea, in conditiile de la noi, este esential un mecanism de evaluare profesionala care sa permita stimularea performantei, adica remunerarea cat de cat diferentiata in functie de rezultate, cantarite calitativ si cantitativ. Cum competitii de proiecte nu prea exista, si daca se organizeaza cate una, sumele alocate sunt infime, permitand rate de succes ridicole, singura solutie de a stimula cat de cat performanta este o remunenerare cat de cat diferentiata din Nucleu.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro