Coronavirusul, China și reducerea emisiilor de carbon. Implicații pentru actuala încălzire globală

Printre miliardele de știri apocaliptice despre ravagiile curente (și potențiale) ale pandemiei de COVID-19, am găsit și o firavă informație pozitivă. Bătălia pe care China o duce de mai multe luni cu coronavirusul afectează cererea de energie și a redus deja emisiile de carbon cu 25% (200 milioane tone)[i]. Este acesta un motiv de sărbătorire pentru actuala încălzire globală? Să vedem.

După izbucnirea pandemiei în decembrie 2019, activitățile economice ale Chinei au scăzut semnificativ, cu impacturi globale asupra liniilor de aprovizionare și a burselor majore. Datele publicate de CarbonBrief (un website climatic) estimează reduceri semnificative ale unor importanți indicatori industriali și energetici, din care mulți au atins cele mai mici valori bi-săptămânale din ultimii cinci ani:

• Consumul de cărbuni în termocentrale a scăzut cu 36% (Fig. 1);
• Funcționarea principalelor oțelării s-a redus cu peste 15%;
• Utilizarea cocseriilor s-a micșorat cu 23%;
• Concentrațiile de NO2 (un poluant important și un gaz cu efect de seră semnificativ) s-au redus cu 36% (Fig. 2);
• Activitățile rafinăriilor de petrol s-au micșorat cu 34%;
• Volumul activităților aviatice domestice s-a redus cu 10%, producând o scădere a emisiilor cu circa 3 milioane tone CO2 în doar două săptămâni.

Fig. 1. Consumul zilnic de cărbune în perioada Anului Nou chinezesc. Datele, în 10.000 tone/zi, provin de la șase companii energetice majore. Axa orizontală indică zilele înainte și după Anul Nou chinezesc, care cade la date diferite în a doua jumătate a lunii ianuarie sau în februarie. (Sursa: Myllyvirta, 2020)

Fig. 2. Nivelurile medii de poluare a atmosferei cu NO2 (molecule per centimetru pătrat) măsurate de instrumentul NASA OMI (Sursa: Myllyvirta, 2020).

Per total, măsurile luate de China pentru a stopa răspândirea coronavirusului după izbucnirea pandemiei în decembrie 2019, au condus la reduceri cu 15% – 40% ale producției economice din principalele sectoare industriale. În consecință, afirmă analistul de la CarbonBrief, scăderea activităților economice este responsabilă pentru reducerea emisiilor de carbon ale Chinei în ultimele patru săptămâni (3 februarie – 4 martie) cu 25% sau mai mult. Un sfert din emisiile de CO2 ale Chinei reprezintă cca 200 milioane tone, echivalentul emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră ale Bangladeshului.

Implicații climatice ale pandemiei Coronavirus

China este cel mai mare producător mondial de gaze cu efect de seră, depășind SUA încă din 2006 (Fig. 3). Pe baza datelor economice și energetice preliminare, Mikhail Grant și Kate (Grupul Rhodium) au estimat pe 18 martie 2020 că emisiile totale de gaze cu efect de seră ale Chinei au atins 13.920 milioane tone metrice de CO2 în 2019, reprezentând o creștere de 2,6% față de anul 2018[ii].

Fig. 3. Emisiile nete de gaze cu efect de seră ale Chinei în perioada 1990 – 2019. (Sursa)

Declinul economic rapid indus de COVID-19 în China (și probabil în alte țări), care a generat o scădere semnificativă a emisiilor de CO2 a stârnit interesul (entuziasmul?) unor activiști climatici. De exemplu, Genevieve Guenther a exclamat:

Dacă săptămâni de suspendare a activităților economice cu aport mare de carbon pot reduce emisiile Chinei cu un sfert, nu vreau să mai aud niciun cuvânt despre cât de „nerealistă” este decarbonizarea suficient de rapidă pentru a menține planeta locuibilă.

Într-o analiză recentă a piețelor energetice mondiale, International Energy Agency estimează că cererea globală de petrol în primul semestru al anului 2020 va scădea pentru prima oară față de 2009. O revenire aproape de normal a cererii de petrol este așteptată în a doua jumătate a anului.

Pentru o perspectivă climatică mai largă, trebuie, totuși, să considerăm și măsurile de stimulare economică post-virus pe care guvernul Chinei le va implementa și care ar putea anula impacturile climatice pe termen scurt produse de declinul economic discutat mai sus. China a mai trecut recent prin situații similare, după criza globală financiară din 2008 și după criza economică domestică din 2015. Similar, mă gândesc că și alte țări, inclusiv Uniunea Europeană, care au suferit declinuri temporare ale unor activități industriale, vor căuta să repornească motoarele economice. Chiar dacă emisiile de carbon vor scădea anul acesta, ele ar putea să ajungă, ba chiar să întreacă în următorii ani, nivelurile anterioare crizei COVID-19, dacă China și alte țări vor dori să adopte poziții ecologice mai relaxate cu privire la combustibilii fosili.[iii]

Menținerea și amplificarea speranțelor climatice generate de recenta reducere a emisiilor de carbon din China necesită intensificarea cercetărilor și dezvoltării de resurse energetice non-fosile (nucleară, eoliană, solară, geotermală, hidro). Din nou, exemplul Chinei trebuie privit cu atenție.

În 2019, sectorul energetic non-fosil (al energiilor „curate”) a suferit scăderi ale investițiilor în energie solară și ale numărului de autovehicule electrice vândute.[iv]

Analizând date provenite de la China Electricity Council, analistul Lauri Myllyvirta (2020) arată că în primele luni ale anului 2019, puterea instalată a noilor instalații eoliene a scăzut cu 4%, a celor solare cu 53%, a celor hidro cu 53%, iar a celor nucleare cu 31%. În același timp, energia produsă pe bază de combustibili fosili a crescut cu 13%. Numărul de vehicule electrice a scăzut din iulie până în noiembrie 2019 cu 32%.

Mai mult, reducerea consumului și a emisiilor de carbon cu 25% pentru două săptămâni va reduce cifrele anuale ale Chinei doar cu 1%. Țara are suficiente super-capacități industriale, mari emițătoare de CO2, care așteaptă doar întoarcerea oamenilor la lucru pentru a „recupera” declinul economic temporar.

O altă analiză recentă a impacturilor negative produse de pandemia Coronavirus relevă că nu doar cererea și consumul de combustibili fosili vor suferi, ci și investițiile în energie „verde”. BloombergNEF (BNEF) prevede o scădere a puterii solare instalate cu ~6 – 11%. În consecință, BNEF subliniază posibilitatea că COVID-19 ar putea avea un impact atât de mare încât 2020 ar putea deveni primul an din ultimele decenii când cererea anuală scade sub valorile anului precedent.[v]

Limbaje asemănătoare, răspunsuri diferite

Conexiunea Coronavirus – schimbări climatice poate fi extinsă dincolo de simpla reducere a emisiilor chinezești de carbon – reduceri temporare, care ar putea fi estompate rapid odată cu reluarea în forță a activităților economice post-pandemie. La un alt nivel de comparație, se poate ușor depista un paralelism al limbajelor folosite în cazul combaterii Coronavirus și cel al acțiunilor climatice cerute imperios de eco-activiști:

Este o urgență globală. Mobilizare de război. Să-i „ascultăm pe oamenii de știință”. Să introducem schimbări radicale în politica și comportamentul uman. Să acceptăm compromisuri între sacrificiile de astăzi și suferințele mai mari din viitor. Politizare a tuturor aspectelor, urmată de polarizare politică.[vi]

Dacă paralelismul limbajelor folosite în cele două situații de criză este evident, soluțiile individuale sunt mult mai diferite.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro