Creierele noastre brutale

M-am intrebat de unde vine siguranta mainii de politician atunci cand semneaza un ordin de reducere a veniturilor a milioane de oameni si de unde vine tremurul ezitant de pe hartia de concediere a unui simplu consilier? Formularea si aplicarea politicilor sociale si economice necesita anumite decizii morale. Dar ce sunt judecatile morale? Cum functioneaza? In ce masura se bazeaza ele pe ratiune si in ce masura pe sentimente? Pus in fata unui subiect atat de complicat, i-am invitat la o discutie pe doi cercetatori ai departamentului de psihologie de la Harvard University, Amitai Shenhav si profesorul Joshua Greene.

Un tren scapat de sub control se indreapta in mare viteza spre o jonctiune. Pe una dintre ramificatii sunt legate de sine 5 persoane, pe cealalta ramificatie doar una. In ce fel ati trage macazul pentru a directiona trenul: catre ramificatia cu 5 potentiale victime sau catre cea cu una singura? Desigur ca cei mai multi dintre noi vom alege o singura victima. Dar testul continua: sa presupunem ca suntem pe un pod deasupra caii ferate si singura sansa de a opri trenul inainte de a ajunge la jonctiune ar fi aceea de a-l impinge de pe pod, in fata trenului, pe grasanul care priveste si el incidentul alaturi de noi. Am face-o pentru a-i salva pe cei cinci? Cei mai multi dintre noi vor spune ca nu. Acest test paradoxal, favorit al psihologilor care studiaza mecanismele morale ale gandirii umane, subliniaza diferenta dintre doua feluri diferite de a lua decizii morale. Pe de o parte, exista sistemul neuronal care judeca situatia in termeni utilitaristi – ce conteaza este sa avem cat mai putine victime – si, pe de alta parte, exista sistemul emotional, activat in situatia “de pe pod”, care tinde sa preia controlul asupra judecatii morale utilitariste.

Intr-o lucrare publicata la sfarsitul lunii august in revista americana “Neuron”, Amitai Shenhav alaturi de profesorul Joshua Greene, demonstreaza cu ajutorul imaginilor RMN ca sediul cortical al celor doua tipologii de judecata morala, una utilitarista si cealalta mai curand emotionala, sunt diferite. Descoperirea cercetatorilor de la Harvard consta in faptul ca circuitul neuronal dominant, cu o activitate mai intensa, este cel emotional. Astfel, cei doi concluzioneaza ca deciziile complexe de viata si de moarte depind de un circuit neuronal adaptat pentru decizii mult mai primare, bazate pe recompensa materiala. Am dorit cateva explicatii din partea celor doi cercetatori de la Harvard si le-am primit cu promptitudine.

Vlad Mixich:“Daca toti oamenii ar face doar ceea ce stiu, acolo in adancul sufletului lor, ca este corect, atunci tuturora ne-ar fi mai bine.” E o vorba obisnuita, nu doar in Romania, care ii descrie pe oameni ca niste creaturi, in mod esential, bune. Dar cred totusi ca lucrurile sunt mult mai complicate, nu-i asa?

Joshua Greene

Foto: Arhiva personala

Joshua Greene: Asa e. Problema este ca oamenii nu realizeaza cat de diferita e lumea reala de felul in care ei o percep. In psihologie asta este cunoscut ca fiind “realism naiv”: adica ideea ca lumea este exact asa cum o vedem noi si ca perceptiile noastre includ doar ceea ce este “acolo afara”, abia asteptand sa fie perceput. In domeniul moral oamenii cred ca pot pur si simplu “sa vada” ce e bun si ce e rau si, in plus, cred ca si altii trebuie sa poata acelasi lucru. Cand cineva esueaza si nu se comporta in functie de asteptari, concluzionam fie ca acesta este lovit de “orbire morala”, fie ca se preface si refuza sa vada evidenta.

V.M.: Recentul dumneavoastra articol publicat in revista “Neuron” sugereaza ca mecanismele neuronale pe care le

folosim pentru a lua decizii morale vitale s-au dezvoltat

in primul rand pentru alte scopuri, cum ar fi cel al obtinerii hranei. Cum ati ajuns la o astfel de concluzie?

Amitai Shenhav: Aceasta lucrare a studiat felul in care ajungem sa luam deciziile de a sacrifica o viata si de a salva o alta. Am dorit sa aflam cum isi reprezinta creierul valoarea acestor vieti, prin urmare am folosit metode similare celor folosite de economisti. De exemplu i-am intrebat pe oameni: e ok sa sacrificati viata unui om daca astfel exista 50% sanse de a-i salva pe alti 5? Dar daca ar exista 25% sanse sa salvati alti 15 oameni? Si tot asa. Pentru fiecare intrebare de acest fel putem pur si simplu sa multiplicam numarul persoanelor chestionate si vom obtine ceea ce economistii numesc “valoare asteptata” sau valoarea totala a sacrificarii unei persoane, doar ca aceasta valoare nu se numara in dolari, ci in vieti umane.

Am pus astfel de intrebari in timp ce creierul oamenilor era scanat prin RMN si apoi am cautat sa aflam care sunt regiunile din creier care proceseaza numerele, probabilitatea si valoarea totala a vietilor salvate. Am aflat ca regiunile creierului care reprezinta valoarea (in vieti) in astfel de decizii morale de viata si de moarte sunt similare cu cele descoperite a fi folosite de maimute si oameni atunci cand indeplinesc sarcini economice legate de recompensa in bani, mancare sau sucuri. Asta ne sugereaza ca, atunci cand suntem nesiguri in ceea ce priveste decizia corecta si sunt vieti in joc, e posibil sa folosim aceste sisteme primare de recompensa care ne ajuta sa cantarim valoarea optiunilor noastre.

V.M.:Cu alte cuvinte judecatile noastre morale sunt doar o forma mai evoluata a sistemelor de recompensa? Suntem doar un soi de maimute mai politicoase?

Amitai Shenhav: As spune mai degraba ca judecatile noastre morale folosesc forme evoluate ale sistemelor primare de recompensa pentru a ne permite sa comparam valoarea unei vieti cu cea a doua vieti sau pentru a compara valoarea unei vieti cu cea a unui milion de dolari. Dar judecatile morale nu constau doar in astfel de comparatii. Uneori putem sa comparam valori simple si totusi sa simtim ca e gresit sa sacrificam o viata pentru a salva mai multe. Cand se intampla asta, circuitele emotionale ale creierului intra in competitie cu mecanismele simple de comparatie de mai sus. Si mai interesant, circuitele neuronale ale “controlului cognitiv” pot sa joace un rol reducand importanta raspunsului emotional. Nu stim inca multe lucruri despre aceste mecanisme si e neclar daca si ele sunt o forma evoluata a sistemelor primare de recompensa. Cred ca judecatile noastre morale sunt mult mai complexe decat cele ale unei maimute si e greu sa spui ca suntem doar mai politicosi (desi oamenii sunt foarte buni in a-si face impoliteti unii altora). Vreau sa subliniez ca sistemul controlului cognitiv, despre care tocmai am vorbit, este una dintre partile creierului care a evoluat cel mai mult la oameni.

V.M.: Cum ne-ar putea ajuta intelegerea mecanismelor neuronale prin care luam decizii morale?

Joshua Greene: Nu sunt sigur daca e important sa intelegem mecanismele neuronale in sine, dar cred ca e important sa intelegem ca judecata morala umana este un proces mecanic si, prin urmare, limitat in ceea ce poate face si supus erorilor, la fel ca orice alt proces mecanic. O astfel de intelegere pune putina distanta intre persoana cuiva si judecata acestuia si ne ajuta sa fim dispusi sa admitem ca judecata cuiva poate fi gresita sau influentata. Asta este ceea ce, cred eu, i-ar putea determina pe oameni sa se inteleaga mai bine unii pe altii.

V.M.: Dar daca o parte dintre judecatile noastre morale sunt procese dirijate emotional, atunci vom putea pune la indoiala orice si pe oricine. Intr-o lume atat de relativizata, cine sau ce va putea reprezenta un izvor al ordinii?

Amitai Shenhav

Foto: Arhiva personala

Amitai Shenhav: Din pacate, biologia nu simplifica intotdeauna viata legiuitorilor. Dar faptul ca judecatile morale pot fi dirijate emotional nu inseamna ca putem pune orice la indoiala, ci doar ca oamenii pot uneori sa decida ce e bine si ce e rau bazandu-se pe sentimentele lor la un moment dat, mai degraba decat pe ceea ce gandesc ei ca va produce rezultatele cele mai bune pentru toti. In general, este treaba guvernului (sau a liderilor societatii) sa decida ce e mai bun pentru oameni si sa faca legi care sa protejeze individul. Daca acele legi sunt create si aplicate asa cum trebuie atunci, chiar daca esuam la un moment anume in a face diferenta intre “bine” si “rau”, judecata noastra morala poate fi modelata de raspuns emotional la ceea ce e “ilegal” si de frica de pedeapsa.

V.M.: Judecatile noastre morale deriva din principiile noastre morale. Prima data m-am indoit de adevarul acestei afirmatii atunci cand am citit cum Stalin semna liste de condamnari la moarte pentru 400 de oameni si abia ulterior construia povestea si justificarile acestor condamnari.

Asadar ce a fost mai intai: principiul moral sau judecata?

Amitai Shenhav: Sunt multe cazuri in care judecatile morale ale oamenilor nu par a se potrivi principiilor pe care le invoca. Unul dintre motive ar fi ca ei chiar nu au acele principii. Oricum, un raspuns mai interesant il ofera cercetarea lui Jonathan Haidt de la Virginia University. El demonstreaza ca, atunci cand luam decizii morale, mai intai ne folosim emotiile si abia apoi venim cu principiile care sa le explice. Aceste principii esueaza uneori sa explice de ce simtim ca ceva e bine sau rau.

V.M.: Ce v-a determinat sa studiati mecanismele neurobiologice ale deciziilor morale? Nu va temeti ca unele dintre descoperirile dumneavoastra viitoare ar putea pune la indoiala chiar si decalogul lui Moise?

Amitai Shenhav: Cred ca astfel de studii ne ajuta sa intelegem cum functioneaza creierul si cat de influentati putem fi de emotii puternice atunci cand suntem pusi in fata unor decizii dificile. Cum a subliniat deja si profesorul Greene, aceste studii ne permit sa intelegem ce fel de influente se exercita asupra deciziilor noastre si in ce masura ele sunt rezultatul unui rationament constient sau al unui proces emotional automat. O astfel de intelegere nu va decide ce porunci sau reguli sunt sau nu corecte pentru un grup social sau altul, dar ne poate ajuta sa ne dam seama de ce noi reusim sa urmam anumite reguli mai bine decat altii.

V.M.: Care e cea mai mare provocare pentru neurobiologii care studiaza mecanismele deciziilor morale?

Amitai Shenhav: Una dintre cele mai mari limitari atunci cand studiem creierul uman in timp ce face judecati morale este ca le cerem subiectilor sa-si imagineze posibile actiuni si nu sa examineze ce decizii ar lua in situatii reale. Desigur ca e necesar sa folosim situatii ipotetice pentru ca nu ar fi etic sa cerem unui voluntar sa decida daca cineva va fi sau nu ranit. O provocare majora va fi aceea de a urmari activitatea creierului la subiecti care trebuie sa ia astfel de decizii dificile in realitate. Subiectii cei mai potriviti pentru asta sunt soldatii implicati in actiunile de razboi sau politicienii in timp ce iau decizii care ii afecteaza pe cei multi.

Neurobiologia deciziilor morale concluzioneaza ca gandirea noastra morala este rezultatul unui melanj complex de reactii emotionale si ulterioare reconstructii rationale, modelat atat de factorii genetici cat si de catre cei culturali. Acest mecanism functioneaza uneori corect, alteori nu. Profesorul Joshua Greene considera ca instinctele noastre sociale nu au fost construite pentru societatea moderna caracterizata de idealuri de toleranta si pace, ci pentru lumea stramosilor nostri vanatori. Cercetarea lui Amitai Shenhav demonstreaza ca judecata morala este cel mai adesea un act intuitiv si puternic emotional. Asta nu scuza lipsa de scrupule a dictatorilor, dar cel putin o explica. Si orice lucru explicat poate fi mai bine controlat.

• Aici http: puteti citi lucrarea „Moral Judgments…” publicata in revista americana „Neuron”.