Cum si cand reactioneaza statul in cazul abuzarii copiilor in familiile din Romania. De ce pedeapsa corporala este tolerata nu doar in comunitati, dar si la nivelul institutiilor
Cazul Bodnariu din Norvegia a inflamat opinia publica, dar care este momentul in care autoritatile romane intervin in cazul violentei impotriva minorilor din interiorul familiei? Este legislatia suficient de clara? Este comportamentul autoritatilor pentru protectia copilului predictibil? Diana Stanculescu de la Salvati Copiii afirma ca „institutiile statului roman nu percuteaza la pedeapsa corporala, la bataia copilului, care este extrem de tolerata social, vazuta in continuare ca un mijloc educational, trecuta cu vederea, la asta nu se reactioneaza”. Cum arata statisticile referitoare la violenta ca mod de educatie si ce spun autoritatile.
In Romania, 6 din 10 familii isi educa copiii dupa principiul ”bataia este rupta din rai” si ”unde da mama creste”, potrivit datelor de la Salvati Copiii. Legislatia romaneasca pentru protectia copilului este clara in ceea ce priveste cand si cum ar trebuie sa intervina autoritatile pentru a scoate un minor dintr-un mediul familial abuziv, insa intre teorie si practica este o diferenta de la cer la pamant, dupa cum sustin si specialistii din ONG-urile contactate de Hotnews.
- Din punct de vedere legislativ, Nou Cod Civil mentioneaza ca un parinte care pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia poate fi decazut din drepturile parinetsti de catre o instanta.
- Situatia este reglementata ulterior si in Legea 272/2004 actualizata pe 2014, care prevede ca orice profesionist care prin activitatea sa intra in contact cu un copil, de la cadru didactic la medic pediactric, si constata ca acesta a fost abuzat are obligatia de a sesiza autoritatile pentru protectia copilului.
- Insa, contactata de Hotnews, Diana Stanculescu de la Salvati Copiii, sustine ca asta se intampla rareori, tocmai pentru ca se cunoaste lipsa de resurse din sistemul public de protectie a copilului, iar cadrul didactic sau medicul pediatru care cunoaste o situatie de abuz a unui minor ”intra intr-o judecata de tipul ce e mai de tolerat, raul de acasa sau raul din sistem”.
- Problema reclamata si de Salvati Copiii nu are de-a face cu legislatia in sine, ci mai degraba cu normele de aplicare ale acesteia. De cele mai multe ori este la latitudinea asistentului social ce este un abuz si ce nu este, daca educatia cu bataia prezenta in multe familii romanesti este acceptata, tolerata, sau nu. ”Apropo de rele tratamente, vor fi asistenti sociali care vor spune ca o bataie cu cureaua la cateva luni li se intampla multor copii si nu omoara pe nimeni […] asa ca nu vor interveni. Mai sunt asistenti sociali care vor spune ca a bate un copil cu cureaua este un act de incalcare a legii care trebuie tratat si sanctionat […] Din nefericire, in cadrul sistemului de protectie, nu exista resursele necesare care normeze conduita profesionala a celor doi asistenti sociali”.
- Atat UNICEF Romania, cat si Salvati Copiii, au declarat pentru Hotnews ca cresterea numarului de asistenti sociali la nivelul autoritatilor publice locale, care au prima responsabilitate in cazul copiilor abuzati, ar permite evaluarea si monitorizarea familiilor cu probleme. Astfel, abuzul ar putea chiar sa fie prevenit, nu doar sanctionat cand de multe ori este prea tarziu.
Un studiu prezentat de Salvati Copiii in 2015 arata ca 63% din familiile din Romania isi agreseaza fizic copii in scop educativ, pe pricipiul „unde da mama creste” sau „bataia este rupta din rai”. UNICEF Romania sustinea intr-un studiu din 2014 ca 54% din parinti declara ca atunci cand un copil face ceva gresit, prima lor reactie este sa ridice vocea sau sa tipe, iar 11% isi palmuiesc imediat copilul sau il trag de par.
Contactata de Hotnews, Diana Stanculescu, coordonatorul programelor organizatiei privind copilul victima a violentei, a precizat ca legislatia nu poate fi acuzata de lipsa de claritate. 12.000 de cazuri de abuz sunt inregistrate anual in Romania, iar ONG-urile cred ca numarul reala de abuzuri este mult mai ridicat. Problema este ca ce este si ce nu este un abuz este lasat la latitudinea asistentilor sociali, iar normele de aplicare a legii difera de la un judet la altul sau de la un sector la altul.
„Vor fi asistenti sociali care vor spune ca o bataie cu cureaua la cateva luni li se intampla multor copii si nu omoara pe nimeni. Este ceva care ni s-a intamplat si noua. Asa ca nu vor interveni. Mai sunt asistenti sociali care vor spune ca a bate un copil cu cureaua este un act de incalcare a legii care trebuie tratat si sanctionat. In acest caz interventia va fi cu totul si cu totul de alta natura. Din nefericire, in cadrul sistemului de protectie, nu exista resursele necesare caresa normezeconduita profesionala a celor doi asistenti sociali. Fiecare poate sa actioneze in modalitati diferite, fara sa se intample nimic. In cazul asistentul social care va spune ca bataia este normala, desi el ar trebui sa ancheteze acest lucru si sa dispuna niste masuri de protectie a copilului, nu va exista nimeni care sa vina in urma lui si sa ii spuna ca prin conduita lui a pus un copil la risc si ar trebui sa fie sanctionat. Nu se intampla acest lucru. Nu are cine sa faca acest lucru„, a spus Diana Stanculescu de la Salvati Copiii.
Legea romaneasca interzice orice forma de violenta aplicata copilului. Insa, legislatia este completata de normele metodologice ambigue. Salvati Copiii precizeaza ca ceea ce diferentiaza Romania de tarile scandinavice, precum Norvegia, este ca: „la noi demersurile de ancheta sociala se fac cel mai adesea cu ramanerea copilului in familie, masura de plasament de urgenta fiind dispusa doar in situatiile de abuz sever evident. in Norvegia nu exista aceasta diferentiere, ei la cea mai mica suspiciune de abuz intai dispun plasamentul copilului in regim de urgenta intr-o forma de protectie a statului, de regula in sistemul de asistenta maternala, urmand sa investigheze mediul familial„.
Dar ce este abuzul extrem? Abuzul extrem, care trebuie sa determine scoaterea imediata a minorului din mediul familial si plasarea lui in ingrijirea statului, se refera la suspiciunea de abuz sexual, dovezi de rele tratamente fizice (rani pe corpul copilului, urme de batai, vanatai, urme de fracturi vechi repetate, urme de arsuri de tigara), suspiciune de neglijare extrema, infometare, murdarie, stare avansata de imbolnavire fara asistenta medicala, trimiterea copilul la cersit, la munca, sustragerea copilului de la scoala pentru a munci, dupa cum precizeaza Salvati Copiii.
In Romania, exista nenumarate cazuri de abuz extrem in care nu se intampla nimic. Stanculescu explica ca aceasta situatie apare tocmai din cauza lispei de resurse umane din sistemul public de protectie a copilului. Uneori, asistentii sociali din sistem sunt neprofesionisti, insa asta nu ar trebui sa fie o generalizare. „Nu rareori am dat peste asistenti sociali care nu cunosteau legea si le spuneam noi ce au de facut„, sublineaza aceasta.
„Ce pot sa va spun este ca institutiile statului roman nu percuteaza la pedeapsa corporala, la bataia copilului, care este extrem de tolerata social, vazuta in continuare ca un mijloc educational, trecuta cu vederea, la asta nu se reactioneaza. In Romania va mai trece multa vreme pana cand vom asista la o situatie precum cea din orice tara scandinava„, a subliniat Stanculescu.
Cazurile in care martorii abuzului unui copil nu sesizeaza autoritatile sunt frecvente in presa locala. La finele lunii octombrie, un copil de 6 luni din comuna Valcele, judetul Cluj, a fost batut de tatal sau pana a avut nevoie de spitalizare. Dupa inceperea anchetei penale impotriva parintelui violent, vecinii au marturisit ca nu este prima data cand barbatul l-ar fi agresat pe bebelus,potrivit Stirile Pro TV.
Insa, astfel de cazuri nu se limiteaza la mediul rural. La sfarsitul lunii noiembrie, vecinii au reclamat un barbat care isi batea iubita si cei cinci copiii in mod regulat. Desi acestia sustin ca au auzit de nenumarate ori scandalurile si abuzurile din familie, nimeni nu a sesizat autoritatile,scrie Stirile Pro TV.
Desi legislatia prevede clar ca profesionistii, care prin natura profesiei interactioneaza cu un copil, trebuie sa sesizeze autoritatile daca au vreo suspiciune de abuz, in practica acestea sunt cuvinte frumoase dintr-un text.
”Aproape niciodata nu se intampla asta sau se intampla doar cand acesti profesionisti ( un medic pediatru sau un cadru didactic) vad si dovezi clare ale abuzului, cum ar fi un copil infometat, murdar, extrem de obosit sau cu urme fizice de bataie. Aceste situatii ii mai fac pe profesionisti sa puna mana pe telefon si sa sune. Dar se intampla deosebit de rar pentru ca, din nefericire, se stie ca serviciile de protectie a copilului sunt slab populate ca resurse umane si uneori cu angajati slab pregatiti, ca nu vreau sa generalizez. Timpul de raspuns este destul de mare, uneori vorbim de luni de zile pentru o ancheta sociala. Centrele de plasament sunt de obicei suprapopulate si de multe ori acolo copiii intra intr-un alt cerc al abuzului. Profesionistii intra intr-o judecata de tipul ce e mai de tolerat, raul de acasa sau raul din sistem. Asta ii descurajeaza si foarte multi ajung sa nu mai sune„, precizeaza Diana Stanculescu de la Salvati Copiii.
UNICEF Romania sublineaza de asemenea ca nu legislatia de protectie a copilului este gresita, legea fiind destul de clara, dar nu aplicata intotdeauna.
Contactata de Hotnews, Pop a explicat ca: „Legea este suficient de clara. Stim foarte bine ca legea nu este aplicata in totalitate si cu aceleasi practici peste tot la nivel de tara. Din pacate exista situatii in care copiii sunt expusi diverselor forme de violenta si care ajung sa fie depistate mai devreme sau mai tarziu, reclamand ulterior interventia Directiei de Protectie a Copilului„.
UNICEF Romania precizeaza ca: „Responsabilitatea principala revine autoritatii publice locale, care prin serviciul de asistenta sociala este cel care ar trebui sa sesizeze primul situatiile de violenta asupra copilului, sa monitorizeze si eventual sa sesizeze directiile de protectie a copilului, daca nu face fata situatiei in care se regaseste un copil expus la diverse forme de violenta. Din pacate, la noi in tara, aceste servicii la nivelul autoritatilor publice locale sunt slab dezvoltate, au putini oameni, de multe ori necalificati, cu precadere in mediul rural. Atunci suntem in situatia in care asistam la o interventie care pare a se intampla tarziu din partea Directiei de Protectie a Copilului, deoarece autoritatile locale au facut o sesizare foarte tarzie (se intervine pentru ce nu s-a putut face la timp de catre autoritatille locale)”.
Desi legea este clara cu privire la interventia pentru scoaterea copilului dintr-un mediu familial, „diversitatea in fiecare judet face ca metodologia sa fie aplicata usor diferit in functie si de specialisti. De cele mai multe ori un serviciu de urgenta se deplaseaza in teritoriu, face o ancheta sociala si confirma sau infirma cele sesizate. Atunci iau o decizie cu privire la situatia acelui copil„, explica Voica Pop.
De asemenea, UNICEF Romania sustine ca anumite abuzuri se intampla tocmai pentru ca exista o „toleranta mare la nivel national (public larg dar si specialisti) vizavi de diverse forme de violenta, abuz si neglijare ale copilului„.
Din punct de vedere legislativ, Noul Cod Civil prevede ca: „la cererea autoritatilor publice din domeniul protectiei copilului, instanta poate pronunta decaderea din drepturile parintesti daca parintele pune in pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuziva, prin neglijenta grava a interesului superior al copilului”. De asemenea, scoaterea unui copil din mediul familial si plasarea lui in ingrijirea statului este reglementata ulterior in Legea nr 272/2004, actualizata in 2014. Aceasta defineste clar care sunt relele tratamente, abuzul sau neglijenta care poate determina un serviciu de protectie a copilului sa introduca minorului in ingrijirea statului.
Potrivit textului de lege: „Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara […] prin care sunt periclitate viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, si se clasifica drept abuz fizic, emotional, psihologic, sexual si economic„.
De asemenea, legea interzice: „savarsirea oricarui act de violenta, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie, cat si in institutiile care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor, in unitati sanitare, unitati de invatamant, precum si in orice alta institutie publica sau privata care furnizeaza servicii sau desfasoara activitati cu copii„.
Contactata de Hotnews, directorul Autoritatii Nationale pentru Protectia Familiei si Drepturile Copilului (ANPFDC) , Elena Tudor, a explicat ca directiile de protectie a copilului din tara intervin si inainte de sesizarea „relelor tratamente” aplicate minorului, care sunt deja cazuri penale.
Aceasta a precizat ca: „Desi palma este practicata in Romania, asta nu inseamna ca ea este acceptata prin legislatie. Insa, daca prin actiunea unei persoane este pusa in pericol viata unui copil, atunci acesta nu poate fi lasat in grija familiei„.
Astfel, din punct de vedere strict legislativ, daca o Directie Judeteana de Asistenta Sociala si Protectia Copilului este sesizata, aceasta este obligata sa verifice situatia, iar daca copilul prezinta urme de violenta, este nemancat sau neingrijit, se poate demara procesul de scoatere a minorului din familie.
„In acel moment copilul intra in ingrijirea statului, in aceasta ordine: se identifica mai intai o ruda din familia extinsa, o familie din reteaua sociala a copilului, un asistent maternal sau o ultima varianta este centrul de plasament. Aceste reguli se aplica pentru copilul peste trei ani. Pentru copilul 0-3 ani este interzis plasamentul in centre rezidentiale„, a mentionat Elena Tudor.
Insa, in sistemul de asistenta sociala, inainte sa se ajunga la interventia Directiei Judetene de Asistenta Sociala si Protectie a Copilului, autoritatile trebuie sa fie sesizate de toate persoanele care intra in contact cu copilul si suspecteaza ca acesta este abuzat sau neglijat. De asemenea, primaria trebuie sa stie cati copii cu probleme sunt in comunitate si sa sprijine familia pentru ca minorul sa ramana in mediul familial.
In situatia in care un copil este scos din mediul familial, atunci asistentii sociali ai directiei de protectie a copilului vor verifica trimestrial daca s-a schimbat situatia din familie care a determinat punerea minorului in ingrijirea statului.
Potrivit directorului ANPFDC: „Scopul este ca copilul sa stea in sistemul de protectie cat mai scurt timp posibil, sa se lucreze cu familia, sa fie reintegrat in familie. Urmaresti familia sa ii mai dai o sansa, sa vezi daca a fost doar un incident izolat si daca se mai poate sau nu repeta. Daca te duci in reevaluare odata la trei luni si vezi ca parintele ala e violent si tipa atunci iti pui problema ca daca aduci copilul in familie atunci iti asumi riscul ca i se poate intampla ceva„.
Decaderea sau repunerea in drepturile parintesti se poate face doar de catre instantele de judecata.
Background:
Potrivit unui studiu publicat in octombrie 2015 de Salvați Copiii, minorii din România sunt educați cu bătaia in 6 din 10 familii. Astfel 63% din familiile din Romania isi agreseaza fizic copiii in scop educativ, iar efectele pe termen lung sunt dezastruoase nu doar pentru minorul agresat, dar si pentru societatea in care acesta va trai. „Nu doar il raneste, fizic sau emotional, dar ii ofera un model de actiune pe care copilul de astazi, viitor adolescent, tanar, adult, il va duce mai departe, in relatie cu cei din jur”, atrage atentisa ONG-ul.
Cauzele pentru care atat de multi parinti isi bat copiii: nivelul scazut de educatie parentala, lipsa de informatii privind protectia si metodele alternative de crestere si educare a copiilor, dar si o cultura nationala a educarii copilului in care pedeapsa si critica sunt la loc de frunte, informeaza Salvati Copiii. In 2014, un studiu al UNICEF preciza ca in Romania se inregistreaza anual peste 12.000 de cazuri de abuz, neglijare si exploatare a copiilor, iar mai mult de jumatate au loc in mediul rural. De altfel, 54% din parintii din Romania declara ca atunci cand un copil face ceva gresit, prima lor reactie este sa ridice vocea sau sa tipe, iar 11% isi palmuiesc imediat copilul sau il trag de par.
Majoritatea cazurile inregistrate privesc neglijenta parentala, urmate de cazuri de abuz emotional, fizic si sexual. Cu toate acestea, se considera ca numarul de cazuri raportate reflecta doar o mica parte din cazurile de violenta, potrivit datelor prezentate de UNICEF.
INTERVIURILE HotNews.ro