Daianu: Un program realist cu privire la Grecia nu poate eluda o alta restructurare a datoriei publice

Planul actual ca si cel initial (din 2010) nu au fost bine construite, fiindca au mizat pe combinatia intre reforme structurale si taierea deficitelor care ar aduce crestere economica rapid. Ceea ce nu era posibil intr-o economie care nu putea practica decat reducere de venituri/cheltuieli. In cazul Greciei am asistat la o prabusire a economiei, peste 25% diminuare a PIB-ului si somaj peste 25% din populatia activa – o veritabila depresiune economica. FMI a recunoscut ca programul a avut hibe mari, spune profesorul Daniel Daianu, membru in CA al BNR intr-un text transmis la solicitarea HotNews.ro.

Creditorii europeni nu au acceptat o restructurare a datoriei publice probabil si de teama de a nu creea precedente. In plus, un regim special pentru Grecia ar pune in discutie “regulile” dupa care functioneaza euroaria; Berlinul are dreptate sa reitereze ca fara reguli o uniune nu poate functiona. Problema este ca Grecia nu ar fi trebuit sa fie in euroarie (care nu este o arie monetara optima reveland mari diferente structurale intre economii/tari) si regulile nu au fost cele mai inspirate (sa ne gandim la lipsa unor aranjamente fiscale adecvate).

O chestiune majora care a minat constant dialogul intre Grecia si “troika” (creditori) este lipsa de incredere si aici o mare parte din vina o are Atena. Tsipras si colegii sai au avut si un stil de a purta negocierile care au inflamat spiritele, chiar daca unele argumente erau de luat in seama.

Un program realist nu poate eluda o alta restructurare a datoriei publice a Greciei, care a ajuns acum la cca 180% din PIB. Chiar din aceasta cifra intelegem ca programul nu a functionat. Pe acest fond economic nenorocit a ajuns Syriza la putere si este posibil chiar mai rau. Se poate ajunge la un regim militar in ultima instanta, la masuri de tip autoritarist, daca lucrurile scapa de sub control. In plus, problema economica a Greciei se cuvine sa fie judecata in relatie cu aspecte geopolitice. Tsipras si Varoufakis au folosit dimensiunea geopolitica ca arma in negociere; a se vedea si vizitele la Moscova. Pe de alta parte situatia economica din Grecia este catastrofala si se poate inca inrautati. Nu intamplator Jean Claude Juncker a vorbit despre o criza umanitara.

Daca nu se ajunge la un compromis rezulta o restructurare automata, fortata, a datoriilor, in sensul ca partenerii din UE vor fi nevoiti sa accepte ca Grecia nu plateste in conditiile date. Dar aceasta nu este totul; apare chestiunea sistemului bancar care ar pierde liniile de finantare speciala de la BCE, accesul la pietele financiare externe ar fi blocat, o criza umanitara ar deveni o preocupare mare pentru UE fiindca iesirea din zona euro nu echivaleaza automat cu iesirea din Uniune. Iar criza umanitara trebuie judecata in contextul de ansamblu, cand ne confruntam cu mii de imigranti care cauta sa foloseasca si insule grecesti pentru a ajunge in Europa, cu haosul din lumea araba, cu terorism, situatia din Ucraina, etc. Apar chestiuni de securitate Grecia fiind stat membru al NATO. Cred ca daca Grecia ar fi in situatia de a iesi din euroarie, Uniunea nu ar putea sa treaca cu vederea nevoia de a asista aceasta tara pentru a face fata la provocari precum cele evocate mai sus.

Iesirea Greciei din euroarie ar avea si alte efecte:

– ar arata ca aparitia zonei euro nu este un proces irevocabil in ce priveste componenta;

– ar atinti atentia si asupra altor tari care dovedesc fragilitate; sa nu uitam ca sunt tari (Portugalia, Spania ) care beneficiaza, pe de o parte, de dobanzi ultra-mici izvorate din pachetele de asistenta financiara primite, iar, pe de alta parte, exista operatiunile speciale ale BCE care au facut ca dobanzi pe piete, in general, sa ajunga la cote foarte joase. Episodul Grecia va trezi pe nu putini din amorteala;

– exista deja efecte de contagiune, care se pot amplifica.

– credibilitatea institutionala si de politici a euroariei este serios lovita

– insasi iesirea Greciei din euroarie si declansarea unei crize umanitare (deprecierea unei monede paralele cu 40-50% ar saraci mai mult cetateni greci) ar fi caz unic in lumea dezvoltata de stat esuat.

– ar fi de intrebat ce au avut in cap cei care au acceptat primirea Grecieie in euroarie in 2002 fiind clar ca datele economice erau masluite si ca economia nu rezista la presiuni concurentiale fara a avea spatiu de manevra (policy space)

Mentinerea in euroarie reclama o intelegere intre celelalte tari si Grecia care ar include, este de asteptat:

1/ mentinerea liniilor de finantare ale BCE pentru ca sistemul bancar sa nu se prabuseasca; chiar daca Atena ar emite o moneda paralela

2/ acceptarea de catre Grecia a reformelor structurale care sa schimbe modul de functionare a sectorului public, sa reduca masiva evaziune fiscala;

3/ o restructurare a datoriei publice conform calculelor facute de FMI

4/ formarea unui guvern de uniune nationala

UE, euroaria, sunt mai bine protejate acum decat intre anii 2008-2010. Au aparut dispozitive de aparare, s-au redus mari dezechilibre externe, BCE a intrat in rol de imprumutator de ultima instanta. Dar episodul Grecia arata si ce defecte mari are euroaria ca aranjamente de politici institutionale si de politici (policies). Este de salutat ca raportul celor 5 presedinti vorbesc despre o trezorerie comuna, noi aranjamante fiscale, etc. Fara noi institutii si politici euroaria va continua sa sufere