De ce nu trebuie amanata liberalizarea pietei de gaze?
Se discută zilele acestea amânarea liberalizării pieței de gaze pentru consumatorii casnici. Cu 3 sau 6 luni, ceva care să amâne un pic ca să fie fericiți și furnizorii reglementați care își pierd monopolul; dar în același timp să nu supere nici Comisia Europeană, care ne dă bani pentru întărirea rețelei de gaze dacă măcar respectăm legea europeană. Cum nu se poate face altfel, evident, discutăm despre o ordonanță de urgență care să se dea săptămâna asta, că liberalizarea ar trebui să se întâmple de la 1 aprilie.
De ce nu trebuie amânată liberalizarea?
– pentru că o amânare cu 3 sau 6 luni nu rezolvă nimic. Motivul (piața nu e pregătită, nu avem reglementările care trebuie etc) e cu desăvârșire ilegitim. Ca să ne aducem aminte, liberalizarea pieței de gaze pentru consumatorii casnici ar fi trebuit făcută, inițial, după directivele din Pachetul Doi, la 1 iulie 2007. Apoi în 2012. Apoi la sfârșit de 2017. Apoi am făcut noi o nefăcută care a enervat Comisia Europeană și am strecurat pe șest în lege un 2021, la o adică. În mai bine de 10 ani de când ar fi trebui s-o facem, aveam tot timpul din lume să facem ce reglementări vrem, să ne gândim și să ne răzgândim, să testăm modele de piață, să discutăm cu toată lumea, să găsim forma ideală de protecție a consumatorilor săraci. Asta fiind situația, cel mai probabil relația cauzală e invers: DIN CAUZĂ CĂ piața nu se liberalizează odată ne tot gândim că avem timp suficient să construim cadrul de reglementări și instrumentele de piață mai încolo. Exact așa facem și cu exportul: nu putem exporta fizic, dar nu facem nici legislația ca să putem exporta când se va putea fizic; UE ne dă bani ca să facem investiții să putem exporta fizic, da numai dacă facem întâi legislația; din acest motiv am pierdut deja o dată bani de la UE pentru fluxul invers (adică pe direcția de export) pe Arad-Szeged, care ar fi trebuit să fie gata în 2010.
– pentru că e la mintea cocoșului să faci liberalizarea primăvara sau vara. Consumul e mic, impactul imediat pe prețuri e neglijabil, ai timp să construiești piața și să vezi din timp cam la ce prețuri încep să se facă de pe acum contracte pentru la iarnă.
– pentru că argumentele EON și Engie că prețurile s-ar duce în sus nu sunt legitime, cum am explicat și aici. Prețul ar crește cu 5-6% din liberalizare, cu 40% numai dacă s-ar aproba creșterile de tarife de rețea pe care aceiași EON și Engie le cer, dar nu e musai ca ANRE să le și aprobe; dacă se aprobă acele creșteri, prețurile ar crește cu vreo 30-35% și dacă nu se liberalizează piața. Pe de altă parte, argumentele celor doi cum că nu știu cum să-și construiască acum ”coșul” (amestec reglementat de gaze de import și producție internă) nu țin nici ele. Dacă asta era problema, și nu pierderea unei piețe garantate în care ar intra acum și alți concurenți, EON și Engie ar fi trebuit să ceară abolirea ”coșului” și piață liberă cu adevărat, o soluție pe care chiar aș susține-o.
– pentru că până acum nicio liberalizare n-a dus la vreo catastrofă. Într-o lună după liberalizarea pieței de gaze pentru IMM-uri la începutul lui 2014, 12% și-au schimbat furnizorul, 30% și-au renegociat mai avantajos contractele cu actualii furnizori.
– pentru că, dacă vrem protecția consumatorului, acest lucru nu înseamnă prețuri reglementate, ci alternative și protecție reală în cazul abuzului din partea unui furnizor. Reglementarea de preț înseamnă că cei mai ajutați nu sunt cei săraci, ci tocmai cei care consumă mai mult: o analiză a Băncii Mondiale arăta că în 2013 cei mai bogați 20% din populație câștigau 38% din subvenție, iar cei mai săraci 20% doar 6%. Avem nevoie de o lege care să ajute cu sprijin de venit pe cei mai săraci. În realitate, avem deja legea: se cheamă 196/2016, singura problemă e că intră în vigoare la 1 aprilie 2018. Poate aici ar trebui să modificăm.
INTERVIURILE HotNews.ro