De ce regiunile din România sărăcesc și rămân fără forță de muncă

​România are o problemă cu migrația populației din județele sărace către cele bogate sau în afara țării pentru satisfacerea nevoilor de zi cu zi. Unul dintre motivele pentru care s-a ajuns aici este reprezentat de modul în care sunt organizate producția și investițiile din fiecare județ, reiese dintr-o publicație recentă a Institutului Național de Statistică (INS), care face referire la datele prezente până în 2015. Cheia se află la managementul structurilor administrative. Acestea pot conduce la creșterea nivelului de trai în zonele cu probleme.

• Strategia de dezvoltare națională nu trebuie să se bazeze pe principiul care exista înainte de anul 1990, când nu se ținea seama de resursele locale, conform INS.
• Exceptând trei regiuni, București-Ilfov, regiunea de Vest și regiunea de Centru, celelalte cinci regiuni sunt cu dificultăți deosebite în a putea să-și reorganizeze și pună la punct echilibrarea dezvoltării economice.
• Regiunea de Nord-Vest are cele mai mari probleme în acoperirea nevoilor și posibilităților de dezvoltare industriale.
• Departamentul de stat al SUA: Aproximativ 3,4 milioane de români lucrează în afara țării, iar mulți emigranți sunt mai tineri și mai calificați decât populația rămasă, restrângând oferta de forță de muncă calificată.

Conform INS, fiecare județ sau regiune economică de dezvoltare poate să contribuie la creșterea produsului intern brut în zona respectivă, la atragerea de investiții străine care să dezvolte societățile deja existente, respectiv să le extindă prin înființarea de noi societăți comerciale.

Bugetele locale pot fi utilizate în mai mare măsură și pentru investiții locale, pentru inițierea de proiecte competitive care să primească aprobările pentru a putea accesa fonduri comunitare.

“Strategia de dezvoltare națională nu trebuie să se bazeze pe principiul care exista înainte de anul 1990 când se vorbea de o strategie națională de eliminare a disparităților de dezvoltare între regiunile țării. Așa, de pildă, cunoaștem că în perioada respectivă s-au construit combinate siderurgice la Călărași, la Hunedoara, Reșița sau în altă parte din simplu motiv ca se dorea o repartizare judicioasă a forțelor de muncă”, informează INS.

Instituția menționează că atunci nu se ținea seama de resursele locale, de mijloacele de aprovizionare și costul transportului materiilor prime așa încât, în cele din urmă, dacă am face o analiză aprofundată, am constata că unele dintre aceste rezultate au fost pur și simplu nefavorabile.

În realitate, menționează publicația, trecând peste neajunsurile procesului de privatizare a industriei din țara noastră care a avut la bază ori deficiențe, ori alte interese, vom constata totuși că întrega industrie românească a fost aproape de nimic.

“Dăm exemplu combinatul siderurgic din Galați, care a rămas singurul în domeniu care are încă o activitate consistentă, dar se află în fața perspectivei de a se închide. Motivele pentru un asemenea proces pentru combinatul siderurgic din Galați sunt două: una – dezinteresul investitorului străin care plătind puțin, a investit și mai puțin, iar al doilea este o directivă a Uniunii Europene care prevede ca pentru eliminarea unor neajunsuri, să le spunem doar atât, vor trebui să cedeze acest combinat pe care să îl „acapareze” o mare firmă de profil din Italia”, menționează sursa citată.

Interesul europenilor sau din alte zone ale globului de a contribui la dezvoltarea prin privatizare a României a avut rezultate diferite în funcție de fiecare regiune.

Exceptând trei regiuni, spune publicația, București-Ilfov, regiunea de Vest și regiunea de Centru, celelalte cinci regiuni sunt cu dificultăți deosebite în a putea să-și reorganizeze și pună la punct echilibrarea dezvoltării economice. În treacăt, fie spus, sunt câteva regiuni, București-Ilfov, Vest și Centru, în care rezultatele sunt în continuare bune. Aceasta înseamnă că au existat capacități de producție care au putut fi reorganizate și adaptate nevoilor actuale.

INS spune că au existat, de asemenea, posibilități de transport și facilități de altă natură și, nu în ultimul rând, resurse de forță de muncă și chiar resurse naturale.

Regiunile cu probleme

România ocupă cu 64% din media europeană o poziție negativă în ceea ce privește situația regiunilor cu probleme.

Astfel, arată INS, regiunea de Nord-Vest are cele mai mari probleme, reprezentând la 34% acoperirea nevoilor și posibilităților de dezvoltare industrială. Alte regiuni, respectiv Sud-Vest Oltenia, SudMuntenia și Nord-Est, cu procente cuprinse între 41 și 48%, se află în zona negativă a capacității de dezvoltare a economiei.

“Pentru a face o clasificare și mai riguroasă asupra capacității de producție și a veniturilor, PIB-ului calculat pe fiecare regiune, constatăm că, în țara noastră, în unele regiuni produsul intern brut pe locuitor calculat la paritatea puterii de cumpărare ajunge de abia la 50% din acest ultim indicator. În România există o singură regiune, București-Ilfov, care este peste media Uniunii Europene cu 129%, deci cu 29 de procente peste media europeană, în rest doar alte două regiuni, regiunea de Vest și regiunea de Centru depășesc cu opt respectiv două procente media europeană. PIB-ul pe locuitor calculat în județele țării reflectă aceeași ierarhizare, la nivel de județ de data aceasta, după capacitatea de producție”, spune INS.

Din punct de vedere al structurii regionale, cei care au realizat studiul au constatat că multe din regiunile României, categorisite din punct de vedere al indicatorului produs intern brut calculat la paritatea puterii de cumpărare se află mult în urma celorlalte regiuni din Uniunea Europeană.

Ce spune Departamentul de Stat al SUA despre forța de muncă din România

Situația migrării populației a fost menționată și de către Departamentul de Stat al SUA, într-un raport publicat recent, care spune că aproximativ 3,4 milioane de români lucrează în afara țării, iar mulți emigranți sunt mai tineri și mai calificați decât populația rămasă, restrângând oferta de forță de muncă calificată.

Documentul notează că România a avut în mod tradițional o forță de muncă calificată, comparativ cu salariile mici din multe sectoare. Ponderea forței de muncă s-a restrâns în profesiile cu un nivel de calificare ridicat, în special în IT și sănătate, ca urmare a emigrării. Sistemul universitar este considerat a fi bun, în special în ariile tehnice, totuși, liderii de business români și străini au cerut o reformă a învățământuui pentru a răspunde mai bine nevoilor unei piețe moderne bazată pe inovare.

• Impozitele pe salarii rămân ridicate, rezultând într-o estimare de 25-30% a forței de muncă care lucrează în economia subterană ca fiind contractori independenți, unde salariile nu sunt nici înregistrate, nici taxate. Chiar și pentru muncitorii înregistrați neraportarea salariilor reale reprezintă un lucru normal. Angajatorii români din inginerie, mașini, servicii IT și medicină raportează dificultăți în angajarea și păstrarea angajaților, România confruntându-se cu un deficit de nivel mediu și ridicat.

• România se confruntă cu un deficit de personal medical pentru că medicii și asistentele continuă să caute de muncă în afara țării, motivați nu numai de salarii mai bune, dar și din cauza sistemului medical învechit. Aproximativ 17.500 de medici români lucrează în străinătate și aproape o treime din pozițiile din spitale sunt vacante.