De ce se tem presedintii celor 5 SIF-uri?

Se discuta tot mai insistent in ultima vreme despre cresterea sau chiar eliminarea pragului la cele 5 SIF-uri, mai ales pe fondul scandalului drepturilor de vot anulate la adunarea generala a actionarilor de la SIF 1, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

Iata ce declara despre acest subiect domnul Cuzman, directorul general al SIF Banat Crisana:

„Eu cred ca trebuie sa se aiba in vedere, in primul rand, ca SIF-urile sunt organisme de plasament colectiv si trebuie sa fie protejate, in special, impotriva unor preluari ostile. Acest lucru este destul de simplu de facut, daca luam in considerare faptul ca la SIF Banat-Crisana, din cei aproape sase milioane de actionari, foarte multi sunt mici, si nu pot veni sa isi exprime ideile la AGA, si atunci exista posibilitatea ca o grupare mai mica sa poata face acest lucru. Eliminarea pragului nu este posibila, sau nu ar aduce niciun lucru bun.” (sursa)

Deci, din punctul de vedere al domnului Cuzman, eliminarea pragului nu ar aduce nimic bun. Nimic bun pentru dansul si pentru ceilalti 4 presedinti, as completa eu.

Faptul ca managementul SIF-urilor este complet incompetent nu mai este o noutate, insa mentinerea in functie a acestor asa zisi manageri nu face decat sa condamne aceste societati la mediocritate.

In plus, ideea ca acest prag apara de fapt interesele cuponarilor, respectiv a investitorilor mici este una falsa de la cap la coada: interesul oricarui actionar este acela de a vedea cum pretul actiunilor pe care le detine creste, iar aceasta crestere nu poate veni decat de la un management eficient.

Citeste continuarea si comenteaza pe blogul lui Khris.