De ce spune un deputat din Tiraspol că participarea României la rezolvarea conflictului transnistrean este inadmisibilă: „Un stat ce a fost de partea lui Hitler și a admis crime enorme pe teritoriul regiunii”
Într-un interviu pentru HotNews.ro, Andrei Safonov, un deputat din Sovietul Suprem de la Tiraspol, a explicat de ce crede că România nu va fi acceptată să participe la soluționarea conflictului transnistrean, cine ar fi, în opinia sa, vinovații pentru incidentele de săptămâna trecută din regiunea separatistă și cum evoluează discuțiile cu autoritățile de la Chișinău.
HotNews.ro a dorit să afle cum se văd evenimentele recente din Transnistria (dar și soluționarea conflictului înghețat de pe teritoriul Republicii Moldova) și din perspectiva cealaltă, a politicienilor așa-numitei „Republici Moldovenești Nistrene”, formațiune nerecunoscută de autoritățile de la Chișinău.
În acest sens am stat de vorbă cu Andrei Safonov, în vârstă de 57 de ani, care este deputat al Sovietului Suprem de la Tiraspol, așa-zisul parlament din regiunea transnistreană. În anii 90, politicianul a fost deputat în Parlamentului Republicii Moldova, iar în 2006 a candidat pentru funcția de „președinte” al Transnistriei.
În interviul pentru HotNews.ro, Andrei Safonov a declarat că negocierile politice privind reglementarea transnistreană sunt mai puțin posibile în contextul războiului din Ucraina. De asemenea, el a mai spus că Tiraspolul nu va accepta niciodată excluderea Rusiei din acest proces și, în același timp, el respinge categoric ideea implicării României, acesta fiind un stat care ar fi promovat o politică „expansionistă”.
Totodată, deputatul transnistrean a declarat că incidentele de săptămâna trecută, când au avut loc explozii și împușcături în stânga Nistrului, au provocat îngrijorări, atât la Chișinău, cât și la Tiraspol, dar că incidentele ar fi fost organizate de unele grupări din Ucraina. Declarațiile lui Safonov sunt însă contrazise de autoritățile de la Chișinău care spun că în spatele exploziilor ar sta unele forțe din interiorul regiunii transnistrene.
În urmă cu exact o săptămână la Tiraspol au avut loc exploziile în sediul așa-zisului minister de securitate. Au urmat atacuri și în alte localități din stânga Nistrului. Cum vă explicați ce s-a întâmplat atunci și cine este în spatele acestor atacuri?
Andrei Safonov: După mine, aceste acte teroriste, diversioniste, au avut drept scop să creeze o stare de nervozitate în Transnistria. Așa cum a spus „președintele” nostru (n.r- este vorba despre Vadim Krasnoselski, liderul administrației nerecunoscute de Chișinău, iar ghilimelele aparțin autoarei) într-o declarație televizată, urmele acestor acte teroriste duc spre Ucraina.
Cine anume ar putea să organizeze și să efectueze aceste atacuri, cu regret, nu putem spune acum. Pentru asta avem nevoie de dovezi. Dar, după cum vedem, a fost o încercare de a creea o stare de neliniște în rândul populației care să pericliteze activitatea normală în „stat”. În general, acest lucru nu s-a reușit, deși, sigur, oamenii au fost într-o anumită măsură îngrijorați. În prezent, situația s-a ameliorat.
Am văzut cozi la linia administrativă (n.r.- dintre regiunea transnistreană și cea controlată de Chișinău) în aceste zile: oamenii într-adevăr plecau masiv din regiune?
Probabil, un anumit număr de oameni, nu semnificativ, a încercat într-adevăr să iasă din regiune, într-un loc sigur, mai ales cei cu copii. Dar pe lângă rândurile la ieșirea din Transnistria, au fost și rânduri la intrare. Vorbim despre oamenii care au petrecut sărbătorile pascale la rude în Republica Moldova (partea dreapta a Nistrului – n.r) și se întorceau înapoi. În aceste zile, eu personal am trecut prin posturi de control și am observat că fluxul de transport practic a scăzut.
Tiraspolul susține că Ucraina ar fi fost implicată în aceste atacuri, pe de altă parte, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat că sunt acțiunile unor grupări interne din regiune. Despre ce grupări ar putea fi vorba și de ce există această diferență în calificarea atacurilor?
În declarația „președintelui Republicii Moldovenești Nistrene” s-a spus că urmele acestor atacuri duc spre Ucraina și nu că aceste acțiuni au fost organizate anume de reprezentanții conducerii Ucrainei sau de forțele armate ale acestei țări. Trebuie să luăm în calcul faptul că în Ucraina, ca și în orice altă țară, există grupări care urmăresc anumite scopuri. De asemenea, nu putem exclude și factorul unor acțiuni de samavolnicie.
Unii experți vorbeau despre o posibilă implicare a unor comandanți ucraineni locali sau a reprezentanților unor partide politice, etc. În acest caz, ar fi iresponsabil să arătăm cu degetul spre o anumită persoană sau spre o anumită structură de stat.
În ceea ce ține de Transnistria, eu nu văd acum vreun sens ca o anumită forță politică ori o mișcare să fi fost implicate în asemenea cazuri. Mai ales că, a doua zi după aceste declarații, președintele Republicii Moldova a mai spus că nu deține informații suficiente în acest sens.
De la început, s-a spus că totul ar putea fi făcut de ruși, însă dacă se aduc învinuiri precum „ministerul de securitate” din Transnistria colaborează cu serviciile speciale din Federația Rusă, atunci care era sensul ca aceste servicii să împuște în aliatul lor?
La fel, nu ar avea niciun sens să fie aruncat în aer nodul de telecomunicații în Grigoriopol, care retransmite posturile de radio rusești pe teritoriul Ucrainei. Nu afirm asta, dar nici nu exclud că anumite grupări din Ucraina au decis că pe lângă crearea unor stări de nervozitate în Transnistria, care este un aliat al Rusiei, să lipsească o parte din populația Ucrainei de posibilitate de a asculta posturile de radio din Rusia. Cred că în viitor toate aceste detalii vor fi stabilite mai concret.
„Tiraspolul și Chișinăul au apreciat rațional situația actuală”
Andrei Safonov. FOTO: Arhiva personală
La Chișinău se discută, inclusiv, despre o legătură dintre aceste incidente și negocierile referitoare la prelungirea contractului de livrare a energiei electrice de la centrala de la Cuciurgani din regiunea transnistreană pe malul drept al Nistrului, dar și despre prelungirea autorizațiilor pentru uzina metalurgică de la Râbnița, care alimentează existența Transnistriei. Imediat ce Chișinăul și Tiraspolul au ajuns la o înțelegere, situația s-a liniștit. Dumneavoastră admiteți vreo legătură dintre aceste evenimente?
Într-adevăr este o întrebare foarte interesantă. În opinia mea, în acest caz au jucat un rol îngrijorările, atât ale Tiraspolului, cât și ale Chișinăului, legate de aceste incidente, cum că am putea fi și noi atrași în conflictele din jurul nostru.
Haideți să amintim unele detalii: conducerea Republicii Moldova a declarat că nu există alternative pentru gazele rusești, că Moldova este gata să achite în ruble, în caz de necesitate, de asemenea s-a vorbit că activitatea uzinei metalurgice din Râbnița să fie deblocată, iar Chișinăul să cumpere energia electrică de la stația din Cuciurgani.
Diplomația rusă, de asemenea, s-a conectat în acest proces. De aceea, Tiraspolul și Chișinăul au apreciat rațional situația actuală din jur și au ajuns la concluzia că relațiile economice existente nu merită să fie stricate și că, în general, stabilitatea pe care o avem în prezent, trebuie să fie păstrată. Acesta este motivul pentru care au ajuns la aceste înțelegeri.
Dacă întâlnirea de joi dintre conducerea „Republicii Moldovenești Nistrene” și cea a Republicii Moldova a ajutat în acest sens, este foarte bine. Observăm că situația în jurul regiunii s-a liniștit deocamdată.
Credeți că totuși trebuie să ne așteptăm la noi provocări?
Transnistria a demonstrat rezistență. Până atunci au fost anunțate exercițiile forțelor armate ale Ucrainei, în linii mari, în regiunea Podolsk, pentru perioada 28-30 aprilie. Pe data de 2 mai aceste exerciții s-au terminat oficial. Formal, acest lucru îl putem aprecia ca o scădere a tensiunilor, pentru că forțele militare care au participat la aceste exerciții acum sunt repoziționate spre locațiile lor inițiale. Astfel, putem să spunem să tensiunile încep să dispară, însă suntem departe de a fi naivi.
„În opinia mea, Federația Rusă nu intenționează să intre pe teritoriul Republicii Moldova”
Presa străină, inclusiv publicația The Times, scrie că Rusia s-ar pregăti pentru un atac asupra Republicii Moldova. În primul rând, admiteți un asemenea scenariu? Și dacă acest lucru totuși se va întâmpla, pe cine veți susține dumneavoastră?
În opinia mea, Federația Rusă nu intenționează să intre pe teritoriul Transnistriei, mai ales pe teritoriul Republicii Moldova. După cum știm cu toții, pe teritoriul Transnistriei se află două componente ale trupelor ruse: grupul operativ care are obligația de a păzi depozitul de armament de la Colbasna și contingentul de pacificatori, care au un mandat, alături de militarii din Transnistria și Moldova, dar și cei zece observatori ucraineni. Aceștia însă au fost rechemați. Ei au drept scop menținerea stabilității în zona de securitate, unde în 1992 a avut loc conflictul militar de la Nistru.
Dacă nu va exista niciun pericol, atât pentru pacificatorii ruși, cât și pentru depozitul de la Colbasna, atunci, desigur, nu are niciun sens să fie luate anumite măsuri în continuare. Nimeni nu are niciun interes să pătrundă într-o zonă de stabilitate, cum sunt Transnistria și Moldova, adică zona care separă trupele ruse de trupele NATO, inclusiv, cele din România.
Nu există niciun temei logic ca această construcție să fie spartă, nimeni nu va câștiga în urma acestui lucru. Din ce observ atunci când vorbesc cu diferiți oameni din Transnistria, aici Moldova nu este privită ca un stat dușman. Este evident că la noi nu sunt împărtășite viziunile naționaliștilor pro-români. Acestea sunt inacceptabile pentru locuitorii din regiunea transnistreană.
Cum credeți că va fi posibilă vreodată independența Transnistriei, mai ales pe fundalul evenimentelor din Ucraina și recunoașterea de către Moscova a așa-ziselor republici Donețk și Lugansk?
În prezent, în opinia mea, sunt examinate, în mod prioritar, nu subiectele teoretice de organizarea juridică a unor state, ci necesitatea de a păstra pace și stabilitate în zona Nistrului, pentru a nu admite un nou conflict, în orice formă. În ceea ce ține de posibilitatea de recunoaștere a independenței Transnistriei – da, această posibilitate există.
Eu nu vorbesc acum despre poziția oficială a RMN (n.r.- „Republica Moldovenească Nistreană”) care este îndreptată spre obținerea acestui statut, de stat independent, recunoscut la nivel internațional, dar spun părerea mea. Aici eu mă bazez pe schimbarea hărții politice a lumii în ultimii 30 de ani, am în vedere recunoașterea independenței a aproape 30 de state.
Această logică ne face să credem că recunoașterea Transnistriei ca un stat independent este posibilă. Dacă nu acum, atunci peste o anumită perioadă de timp.
Evenimentele din Ucraina vor putea accelera acest proces?
Eu nu aș vorbi despre faptul că aceste evenimente accelerează sau, dimpotrivă, frânează aceste procese. Acum scopul principal este de a menține pacea pe Nistru. Evenimentele și declarațiile din ultimele zile ale lunii februarie demonstrează că, atât conducerea Transnistriei, cât și conducerea Republicii Moldova, demonstrează că scopul este de a păstra pacea cu forțele comune, ca să nu fim atrași în conflict. Chișinăul și Tiraspolul au declarat acest lucru încă de la începutul evenimentelor din Ucraina.
„Participarea României în formatul de negocieri privind reglementarea transnistreană este absolut inadmisibilă”
Harta Republicii Moldova. FOTO: Europa Press/ Profimedia Images
Ce credeți despre perspectiva formatului de negocieri „5+2”? Vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a declarat că formatul este viciat pe fundalul invaziei Rusiei în Ucraina, o țară agresoare, care face parte din acest format de negocieri pentru reglementarea conflictului de la Nistru.
În viziunea mea, negocierile politice cuprinzătoare în prezent sunt mai puțin probabile. Și Ucraina, și Rusia sunt în aceste negocieri nu doar intermediari, dar și garanții reglementării pașnice a conflictului „moldo-transnistrean”. Pe de altă parte, formatul „5+2” nu a fost anulat oficial, nici la nivel de propunere nu a existat această idee de a-l demonta sau transforma într-un mod sau altul.
Desigur, Transnistria niciodată nu va accepta ca Rusia, de facto aliat al RMN, să rămână vreodată în afara unui asemenea format. La fel, nu vom accepta ca subiectele în cadrul reglementării să fie examinate fără Transnistria.
De asemenea, nu vom accepta ideea că Rusia este un agresor în relațiile „moldo-transnistrene”. Asta pentru că la început armata sovietică, iar ulterior și cea rusă, s-au aflat și se află în continuare pe teritoriul RMN cu acceptul total nu doar al „autorităților” de la Tiraspol, ci și al populației din Transnistria. Acum trebuie să avem răbdare și să acceptăm restabilirea păcii în partea de est, iar ulterior să întoarcem la nuanțele privind reglementarea, la fel ca și formatul de negociere.
Cum vedeți o posibilă implicare a României în procesul de negocieri pentru reglementarea transnistreană, țară care nu este prezentă în niciun format în acest sens? La Chișinău există voci care susțin această idee, în special, o propun reprezentanții curentului unionist.
În opinia mea, participarea României în formatul de negocieri privind reglementarea transnistreană este absolut inadmisibilă. Atât Moldova, cât și Transnistria, dar și Rusia și Ucraina, cei care sunt implicați în procesul de negocieri, sunt parte a fostei Uniunii Sovietice, au trăit într-un stat, într-o anumită măsură au o mentalitate comună. Astfel, toate aceste divergențe sunt locale, „domestice”.
În ceea ce privește România, pe teritoriul Transnistriei acest stat este privit ca o țară care istoric a promovat o politică expansionistă de acaparare a teritoriilor, nu doar ale Moldovei, dar și ale Transnistriei. În special, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, era într-o alianță cu Germania nazistă, de partea lui Hitler. Astfel, participarea României, un stat care a admis crime enorme din partea trupelor sale pe teritoriul regiunii transnistrene, este inadmisibilă. Eu sunt absolut sigur că poziția Transnistriei în acest sens nu se va schimba și în viitor.
Asta nu înseamnă că în prezent relațiile economice și culturale cu România contemporană nu trebuie dezvoltate. Cel mai bun lucru pe care poate să-l facă acum România este să declare că nu are pretenții acum asupra teritoriului Republicii Moldova, în orice fel de hotare. Pacea și stabilitatea sunt ceea de ce avem nevoie în prezent.
În cazul în care Transnistria va deveni un stat independent, cetățenii moldoveni și cei români (n.r.- de pe teritoriul Transnistriei) ce vor trebui să facă, cum se vor regăsi în acest eventual stat?
În Transnistria nu există probleme privind apartenență etnică. Ceea ce ține de români, eu pot să vă spun că ei nu doar vor trăi bine, ei și acum trăiesc bine și până acum au trăit bine.
Vă dau două exemple: unul dintre reprezentanții poporului român, Mihail Burla, a fost președintele Sovietului Suprem. Iar generalul Ștefan Chițac, românul din Bucovina, a fost comandantul trupelor în perioada conflictului „moldo-transnistrean” și ulterior a ocupat și funcția de „ministrul al Apărării” (în regiunea transnistreană – n.r.). La noi și moldoveni, și ucraineni, și ruși, și români au ocupat cele mai înalte funcții în „stat”.
Pe teritoriul Transnistriei, doar oficial, locuiesc reprezentanți ai 74 de etnii. Neoficial, după cum spun specialiștii, sunt și mai mulți. De aceea, sper că și în continuare reprezentanții tuturor etniilor vor locui în pace pe teritoriul Transnistriei.
„Noi ținem minte foarte bine că în 1992, atât Rusia, cât și Ucraina au sărit în ajutorul Transnistriei”
În acest context, vreau să vă întreb părerea dumneavoastră personală despre evenimentele din Ucraina și acțiunile Rusiei: este un război sau o așa-zisă operațiune specială de denazificare, așa cum insistă Moscova?
Noi privim aceste evenimente cu o anumită rezervă, dar nu pentru că ne temem de ceva. Motivele sunt următoarele: noi ținem minte foarte bine că în 1992, atât Rusia, cât și Ucraina au sărit în ajutorul Transnistriei. Eu îi am în vedere pe militarii și voluntarii din Rusia și pe voluntarii din Ucraina.
În timpul regretabilului conflict din 1992, ei au apărat populația din Transnistria de unioniștii care atunci au impus Chișinăului agenda sa politică. De aceea, noi credem că nu contează cine și cum numește aceste evenimente, poporul rus și poporul ucrainean vor trăi în prietenie și vor susține Transnistria.
În acest sens, ei vor avea o înțelegere totală. Trebuie doar să avem răbdare și să așteptăm acest moment. În Transnistria toți susțin această opinie, că acest conflict între frați, mai devreme sau mai târziu, va fi reglementat.
INTERVIURILE HotNews.ro