Decebal Traian Remes: ”Am intilnit tolomaci mai mari ca mine”

Este ministrul Agriculturii. „Povestea maramureseanului Remes penduleaza sacadat intre durere, ironie si autoironie. Durerea neputintei in fata lucrurilor fagaduite si neimplinite, ironie intepata in deget ca sa curga raul si sila de ridicol, si autoironie, vindecatoare de trufii desarte.

Hulit si controversat ca ministru, ridicat la rang de Hagi Tudose national calare pe vistierie, Decebal Traian Remes poate fi suspectat, in egala masura cu hula, de sensibilitate si romantism. Prin sertarele lui, asteapta poezii care asteapta lumina zilei“ (Ioana Vlad, Dialog cu D.T. Remes, Ed. Dacia, Colectia „Charisma“).

Cum se face jurnalism la Catavencu

Reporter: Sa incepem cu ce ne doa¬re… cum lucreaza ziaristii de la Cata¬vencu?

Decebal Traian Remes: Va citesc din ’90… Erati in formatul ala vechi, pe hirtia aia proasta, abia puteam citi, ca era tiparit in conditii proaste. Am ris cu lacrimi si la articole ce-i priveau pe altii, si la articole ce ma priveau.

Citeodata imi puneam problema ce surse aveti, atit de corecte, cind citeam articole despre lucruri pe care le cunosteam ca pe pro¬priul buzunar. Alteori, ma intrebam cum dra¬cului puteti bate cimpii atit de anapoda. Nu avea nici o legatura realitatea cu mo¬dul in care aparea acolo. Am sesizat personal ca sin¬teti absolut pe subiect, dar si ca sinteti absolut pe dinafara.

Cind e vorba de mi¬ne… poate si prin subiecti¬vis¬mul meu, pot spune ca ati fost constant nedrepti cu mine. M-ati nedreptatit pentru nume…

Rep.: Pentru nume? Decebal Traian…

D.T.R.: S-a potrivit sa se loveasca in directia asta. Apoi, ca s-a nimerit sa fiu persoana publica, s-a nimerit sa fiu su¬biectul vostru. Nu am facut toate relele de pe lume, nu am facut toate relele cite mi-ati pus in circa.

Remes – omul cresterii economice a Romåniei

Rep.: Dar rele ati facut?

D.T.R.: Am facut rele, dom’le, am fa¬cut, de la a-mi rupe hainele furind fructe de la vecini…

Rep.: La vecini sint mai gustoase…

D.T.R.: Am facut si rele din lipsa de in¬formatie, rele din graba, rele din judecata gresita, am facut rele cu urmari asupra unor oameni care au ajuns prin jocul in¬timplarii victime, nu ar fi meritat sa fie… am facut si lucruri considerate ca rele, dar timpul a dovedit ca erau lucruri bune, aici ma refer la exercitiul meu de demni¬tar intre 1998 si 2000, cind eram cel

mai in¬jurat om din tara, fiindca eram dracu’ care punea impozite, dar Romånia a evitat incapacitatea de plata datorita „rele¬lor“ facute de mine si a inceput sa creas¬ca economic… e greu de stabilit adeva¬rul…

am vindecat atunci sistemul bancar si, tot de atunci, nu recunoaste nimeni, fiindca e vorba de interesele partidelor, a inceput cresterea economica de acum.

Rep.: Ce fel de om sinteti, de fapt? Din afara pareti greoi, cu idei in ceata…

D.T.R.: Am pretentia ca nu sint proto¬tipul ardeleanului, pe care romånii il con¬sidera greoi si cu idei in ceata. Am pretentia asta fata de mine. Este stiut ca in orice situatie replica mea vine repede, replica mea vine incarcata de umor.

Sint insa un tip coleric si nu ma pot stapini, nu-mi pot stapini vocea, gesturile si, de aceea, imaginea publica a ramas a unui om pus mereu pe harta, pe scandal si a unui om care nu este niciodata de acord cu parerea altuia. |n realitate, in munca mea, pe unde m-au purtat anii, am avut o relatie amicala, binevoitoare cu toti sa¬lariatii, toti colaboratorii. (n.

rep.: ba¬te orologiul ministerului ora exacta.) A¬vind responsabilitati, imi apar ideile, institu¬tia si oamenii fata de oricine din afara institutiei. |nlauntrul institutiei, sint situatii de tensiune, poate mai scap vorbe de mar¬ginea dictionarului, dar nu jignesc omul, ci obstacolele… Una pes¬te alta, sint un om normal.

Am in schimb o constitutie destul de rotofeie, par greoi, am un format al ochilor care cind las pleoapele in jos, privind hirtiile, cei din fata mea cred ca am inchis ochii. De aceea, presa crede ca dorm. Ce sa mai spun… sint un om cu familie asezata, un om care a fost robul familiei… familia nu a profitat de pozi¬tia mea in nici un fel.

Fascinanta odisee: „Cum am ajuns ministru!“

Rep.: Cum ati ajuns ministru al Agriculturii?

D.T.R.: Nu a avut loc un dialog cu vorbe intre mine si premierul Tariceanu. Dar si Tariceanu cred ca s-a uitat in jurul lui si a vazut ca singurul caruia nu i se potriveste papionul sint eu… „Du-te la Agricultura! Provii de acolo.“ Nu cred ca e o recompensa acest post.

A contat ca in precedentul mandat am mers catre o tin¬ta indiferent de cite lovituri am luat din toate partile, cu o incapatinare totala.

Rep.: Dar totusi cum?

D.T.R.: Eram chemat de catre un co¬leg la Guvern, dar nu era acolo. Am fost sunat de un altul, m-am dus la el, dar nici el nu era in cabinet. Am asteptat in sediul Guvernului, cind mi s-a spus sa urc intr-o ma¬sina. Am urcat si am fost dus la Cotro¬ceni. Acolo nu stiam ce am de facut si mi-au zis ca voi fi ministru, sa jur.

Am jurat fara Biblie si mi-au dat sa semnez cu un stilou din ala cu virful raschirat. Dupa aia mi-au zis… „Lasati ca jurati din nou.“ Bun, am asteptat, au adus o Biblie si un stilou ca lumea. Am jurat.

|n drum spre Guvern, am auzit la radio cum co¬legul meu Vosganian declara ca nu este sigura prezenta mea in Guvern, ceva cum ca nu stie cit de potri¬vit as fi… eu nu-i port pica in nici un fel colegului meu, dar spun acum, uite coincidenta cum e!

Pricepere la Agricultura: „Am mincat halci de carne“

Rep.: Nu va pricepeti la Agricultura?

D.T.R.: Dar m-am priceput la Finante? Unii o cred o reusita. Si pot sa va spun ca, chiar daca miine vom pleca de la guver¬nare, avem aceasta sabie a lui Damocles deasupra capului, sint apreciat de catre lumea satului, de catre fermieri mai mult decit predecesorii.

Rep.: Ce va indeamna sa conduceti un domeniu in care nu stiti culturile, arabi¬le, nearabile, felul de porci, vacile de cite nuante sint, copacii cite cercuri au?

D.T.R.: Nu stiu, nu le voi invata. Am cunostinte fiindca sint de la tara, fiindca am avut pamint, fiindca tatal meu s-a batut pentru pamint.

Rep.: Deci ati taiat un porc, ati min¬cat un porc, asta e ideea.

D.T.R.: Am taiat un porc, am mincat multi porci de-a lungul existentei mele, am mincat multe halci de vita, am baut cantitati mari de lapte, am mincat brin¬za, am mincat piine. Cred, si de data asta sint sincer cu dumneavoastra, ca nu exis¬ta in Romånia un profesionist care sa spuna ca se pricepe ca specialist la toata gama de probleme ale ministerului.

(n.r.: orologiul ministerului bate din nou.) De ce? E o stiinta cresterea pestelui si e in apa, e altceva pasarea, oricare pasare vreti dumneavoastra, nu vorbesc de cele salbatice, e altceva padurea, e altceva atra¬gerea fondurilor europene.

Eu cred, eu cred ca nu am fost trimis aici pentru priceperea intr-unul dintre domeniile astea, ci pentru incapatinarea cu care m-a va¬zut lumea ca ma port, pentru incapati¬narea de a darima orice obstacol mi-ati pune. Rolul, rostul ministerului sint deplasate astazi catre rolul si rostul unor responsa¬bilitati financiare.

Prin acest minister vor curge aproape treizeci la suta din fondu¬rile ce vor intra in Romånia. La asta ma pricep mai bine decit multi din tara.