DEZBATERE PUBLICA Poate fi supra-impozitarea o solutie pentru rezolvarea problemei cladirilor lasate in paragina? Ce solutii au proprietarii si municipalitatile pentru a curata fata oraselor

Asociatia Municipiilor din Romania a propus luni Guvernului introducerea in Codul Fiscal a supra-impozitarii cladirilor/terenurilor/siturilor industriale lasate in paragina. Primarii doresc aceasta modificare pentru a scapa de cladirile darapanate si terenurile pline de gunoaie din orase. In Bucuresti, majoritatea cladirilor aflate in paragina sau darapanate se afla in centrul orasului si in zonele istorice, o parte fiind chiar monumente istorice. Printre cele mai cunoscute „ruine” ale Bucurestiului se afla Hanul Solacolu, de pe Calea Mosilor, care sta sa se prabuseasca peste pietoni, un conac de pe Soseaua Kiseleff, numarul 35-37, care este lasat de proprietari sa se prabuseasca, dar si celebra casa de pe str. Visarion 8 care a disparut, fiind lasata de proprietari sa fie furata caramida cu caramida. O alta ruina celebra, de data aceasta o platforma industriala, este Moara lui Asan, care pana acum a fost incendiata de cateva ori. Fie ca nu au bani sa le restaureze, fie ca este rea-vointa, supra-impozitarea cladirilor lasate in paragina ar putea determina proprietarii sa ia o decizie in ceea ce priveste aceste cazuri, spun initiatorii proiectului.

Majoritatea cladirilor abandonate sunt proprietate privata, iar autoritatile spun ca nu pot investi bani publici in restaurarea/intretinerea lor aceasta sarcina revenind proprietarului. In ceea ce priveste proprietarii, acestia se impart in doua categorii.

Sunt unii bine intentionati, care doresc sa intretina cladirile, dar nu au resursele financiare sa faca acest lucru.

Sunt altii rau intentionati care isi lasa cladirile – in special cladiri monument istoric care nu pot fi demolate – in paragina pana se prabusesc pentru a putea construi ceva mult mai masiv in loc.

O alta realitate trista este ca o parte dintre aceste imobile care sunt acum in paragina, au fost retrocedate proprietarilor de drept dupa ani de litigii timp in care au fost ocupate abuziv si distruse de oamenii strazi. De multe ori, cladirile sunt atat de avariate, incat restaurarea lor se poate face doar cu niste costuri imense.

Ilie Bolojan, presedintele executiv al Asociatiei Municipiilor din Romania, spune ca supra-impozitarea va determina proprietarii sa ia o decizie in ceea ce priveste aceste imobile.

„In cazul in care proprietarul nu are bani sa isi intretina casa, este o decizie rationala pe care trebuie sa o ia daca pastreaza sau nu imobilul. Daca sunt persoane varstnice, poate fi situatia unde sunt mostenitori, care sigur vor veni la mostenire, si atunci este normal sa vina sa isi ingrijeasca imobilul pe care il vor mosteni. Daca este un batran singur, atunci primaria respectiva poate sa se angajeze sa contribuie la reabilitarea cladirii, dar preluand imobilul la final sau dupa moartea celor care stau acolo. Sau daca stai intr-un apartament cu patru camere si ai ramas singur, decizia rationala este sa te muti intr-un apartament cu doua camere. De la caz la caz, Consiliul local poate acorda anumite ajutoare, dar aceste cazuri sunt minore raportat la numarul celor care pot fi rezolvate. Daca aceste cladiri vor fi supraimpozitate, nu ai ce face si fie iti repari casa, fie colaborezi cu primaria sa te ajute sa o repari”, spune Bolojan.

Acesta spune ca in anumite orase, primariile ofera diverse facilitati pentru a-i ajuta pe proprietari sa isi repare cladirile. „In Oradea acordam imprumuturi de pana la 5 ani, fara dobanda, pentru reabilitarea cladirilor. Trebuie doar ca cetatenii din Centrul Istoric sa depuna cereri, primaria le face proiectul tehnic gratis si le da imprumutul. Avem si scutiri de impozite de pana la 5 ani pentru proprietarii care isi reabiliteaza cladirile”, a declarat Bolojan.

In Bucuresti, Primaria nu ofera asemenea facilitati proprietarilor de cladiri istorice.

Mai jos va prezentam povestile celor mai celebre „ruine” din Bucuresti.

Hanul Solacolu

Cladirea Hanului Solacolu, aflat la intersectia Caii Mosilor cu Strada Paleologu, sta in paragina de aproape zece ani in prezent existand pericolul sa se prabuseasca peste trecatori. Cladirea a fost retrocedata proprietarilor de drept in 2003 dupa 15 ani de lupta prin instante cu Primaria Capitalei. In tot acest timp, acolo au stat ilegal oameni ai strazii care au distrus cladirea dupa evacuarea acestora din casa fiind scoase 800 tone de gunoi. Proprietarii au reusit sa scape de „chiriasi” abia in 2008 insa cladirea era deja distrusa.

„Ni s-a luat o cladire salubra, o cladire decenta in centrul Bucurestiului si ni s-a dat inapoi o groapa de gunoi. Am alcatuit un proiect de reabilitare a cladirii, de redare a functionalitatii ei. Realizarea acestui proiect implica o suma foarte mare de bani pe care nu o avem. Am incercat sa gasim investitori insa nu am gasit”, a declarat mostenitorul cladirii pentru stirileprotv.ro.

Construit in 1859, la comanda fratilor Solacoglu din Istanbul, Hanul Solacolu era o cladire luxoasa, unde trageau negustorii cu stare si strainii de vaza veniti in oras. Trasurile de lux intrau si ieseau pe cele doua porti mari ale hanului.

Constructia a fost afectata de un incendiu in timpul celui de-al doilea razboi mondial, dar si-a pastrat caracterul de locuinta pana spre sfarsitul anilor 80, cind a fost in pericol de demolare. Din 1990 a fost locuita de mai multe familii repartizate sau nu de fostul ICRAL. In 1997, aflata inca in proprietatea Primariei Generale, a fost introdusa in Planul National de Restaurare pentru reabilitarea centrului istoric, insa nimic concret nu s-a intimplat.

Cladirea Hanului Solacolu a fost retrocedata in aprilie 2003 urmasilor familiei Solacolu (Solacolu Emilia, Solacolu Theodora si Solacolu Bucur-Cristian), iar chiriasii (in fapt, mai multe familii de romi ce derulau aici o serie de activitati infractionale, mai ales prostitutie) au fost evacuati in noiembrie 2007.

Pe langa valoarea arhitecturala, aceasta constructie fiind unica in Bucuresti, hanul prezinta si o valoare memoriala internationala, deoarece acolo a locuit Liuben Karavelov, lider al emigratiei revolutionare bulgare, in ajunul Razboiului de Independenta, fapt amintit de o placa comemorativa, amplasata aici de ambasada Bulgariei.

Conacul de pe Kiseleff

Cum mergi pe Soseaua Kiseleff spre Arcul de Triumf, la numarul 35-37, vezi o constructie superba, in’ stil neoromanesc’, facuta in prima jumatate a secolului XX, care sta in paragina, gata sa se prabuseasca. Acoperisul cu tavan pictat de Mirea a cazut de cativa ani, tencuiala a inceput sa se desprinda de pe pereti, iar interiorul se degradeaza zi dupa zi din cauza ploilor si a vantului.

Aceasta bijuterie arhitecturala este lasata sa se autodistruga de mai bine de 10 ani. In vremurile bune, aici au locuit colonelul Radu Miclescu si sotia sa, Elsa Florescu. In 1948, deoarece batranul colonel nu si-a mai putut plati impozitul pe casa, imobilul a fost confiscat de regimul comunist si trecut in proprietatea ICRAL Herestrau. ICRAL-ul a inchiriat-o Uniunii Artistilor Plastici, iar aici s-a instalat pictorul Stefan Szonyi cu familia sa. Fica pictorului, Julieta Szonyi, a jucat rolul Otiliei in cunoscutul film ”Enigma Otiliei”, o parte dintre filmari realizandu-se in aceasta casa.

In 1994, casa a fost vanduta de catre un urmas al familiei Miclescu fostului antrenor al Stelei Dumitru (Titi) Dimitriu si lui Ilarian Puscoci. Dupa ce au cumparat casa, cei doi au lasat-o sa se autodemoleze. Deoarece acest imobil este monument de interes local, legea nu permite demolarea ei. Daca insa imobilul ar disparea ‘pe cale naturala’, proprietarii ar avea de castigat 3.000 de mp in cea mai scumpa zona a Capitalei.

Ministerul Culturii a incercat inca din 2001 sa ia legatura cu proprietarii pentru a rezolva problema, dar acestia nu au dat niciun semn de viata. In 2006, Ministerul a cerut chiar sa se inceapa urmarirea penala impotriva celor doi deoarece isi lasa casa sa se autodistruga (distrugerea unui monument constituie infractiune potrivit legii), dar Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1 a solutionat dosarul cu neinceperea urmaririi penale pe motiv ca ”atitudinea de pasivitate cu privire la degradarea unui bun nu este sanctiune, ci doar impiedicarea masurilor de conservare ori de salvare a unui bun sau inlaturarea masurilor luate in acest sens”.

Dupa acest eveniment, Ministerul Culturii a cerut in nenumarate randuri fostului primar al Capitalei, Adriean Videanu, sa declanseze procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publica in acest caz, astfel incat proprietarii sa fie despagubiti iar imobilul sa treaca in proprietatea statului. Demersurile au ramas fara niciun rezultat.

Procedura a fost reluata cand a venit la Primaria Capitalei Sorin Oprescu pana acum insa nu s-a intamplat nimic.

Moara lui Asan

Moara lui Asan, prima moara cu aburi din Bucuresti, monument istoric de importanta nationala, este lasata in paragina de mai bine de zece ani fiind devastata in mod sistematic de hotii de fier vechi. In 2008 si 2010 cladirea fost incendiata arzand ca o torta timp de cateva ore existand suspiciuni ca incendiile au fost provocate intentionat pentru eliberarea terenului. Ministerul Culturii a depus plangere penala impotriva proprietarilor de mai multe ori, pentru ca nu isi ingrijesc cladirea, insa Parchetul a decis neinceperea urmaririi penale.

Complexul de cladiri apartine firmelor Solaris SA si Graul SA acestea fiind privatizate. In urma cu cativa ani, Ministerul Culturii dorea preluarea cladirilor in contul datoriilor foarte mari pe care cele doua firme le aveau catre AVAS insa initiativa nu s-a concretizat.

Moara lui Asan, prima moara cu aburi din Bucuresti, a fost construita in 1853 de negustorii George Assan si Ioan Martinovici. La vremea respectiva a fost si cea mai inalta cladire din Capitala. La scurta vreme dupa ce a fost construita, moara a devenit unul dintre punctele de atractie pentru curiosii din zona, fiind numita fie „Moara de foc de la Obor”, fie „Vaporul lui Assan”.

La o jumatate de secol de la infiintare, ansamblului i s-au mai adaugat cateva cladiri, iar constructiei principale i-a fost atasat un ceas despre care George Potra spunea, in volumul „Din Bucurestii de ieri”, ca a fost pentru multa vreme”ceasul oficial al oamenilor din cartierul Obor-Colentina”. Pana in iunie 1948, cand a aparut legea nationalizarii intreprinderilor particulare, fratii Assan au actualizat in permanenta tehnologia fabricii.

Din 1974, in fostele spatii ale morii a functionat fabrica de paine „Graul”. Astazi, firmele Solaris S.A. si Graul S.A. detin fabricile Asan, a caror suprafata este de 47.000 mp.

Casa de pe Visarion 8

Celebra cladire monument istoric aflata la intersectia bd. Lascar Catargiu cu strada Visarion, construita dupa planurile arhitectului Ion D. Berindei, a disparut. Din 2001 pana in prezent imobilul a fost lasat in paragina, demolat partial in mod ilegal, iar in final ruina ramasa a fost furata caramida cu caramida, hotii actionand in spatele prelatei cu care monumentul a fost acoperit. In acest moment din frumoasa casa nu a mai ramas decat un colt dintr-un zid. Pe teren este aprobat de Primaria sector 1 un bloc de 5 etaje. Desi ONG-urile au adus la cunostinta autoritatilor starea deplorabila in care se afla casa, nimeni nu a luat nici o masura.

In urma cu zece ani, casa de pe strada Visarion, nr. 8 era intreaga, chiar bine intretinuta. Din 2001 imobilul a fost lasat in paragina. In 2007, tamplaria a fost scoasa, iar ornamentele de pe fatada au inceput sa se degradeze. In 2008, propreitarii au incercat sa o demoleze, dar autoritatile au intervenit si au oprit lucrarile care se desfasurau ilegal. Dupa acest episod, casa a ramas fara acoperis, insa fatada a scapat intreaga.

Fiindca au cerut autorizatie de demolare in mai multe randuri si nu au obtinut, proprietarii au scos-o la vanzare pentru suma de 3 milioane de euro. ”Casa este de vanzare. Ruina de pe teren nu se poate demola. A incercat si proprietarul, dar nu a reusit. Puteti construi in spate. Proprietarul are un Certificat de Urbanism prin care i se da doua subsoluri, parter, patru etaje cu al cincilea retras. Parcela are in total vreo 650 de mp. Amprenta la sol este de 180 mp. Puteti construi in spate. Pretul este de 3 milioane de euro, negociabil”, a declarat la vremea respectiva pentru reporterul HotNews. ro agentul imobiliar care vindea casa.

Atunci a fost facut public si faptul ca Primaria sector 1 si Consiliul local au aprobat un Plan Urbanistic de Detaliu care-i permite viitorului proprietar sa construiasca un bloc de 5 etaje. Documentatia de urbanism este aprobata prin Hotararea de Consiliu Local nr. 431 din data de 20 decembrie 2007. La baza ei sta un aviz de urbanism semnat de fosta arhitecta sefa din Primaria sectorului 1, Oana Radulescu. Proiectul nu are aviz de la Ministerul Culturii, desi legea prevede acest lucru.

Din 2009 pana in prezent, cladirea a fost furata caramida cu caramida de oamenii strazi. Desi proprietarii aveau obligatia potrivit legii sa asigure paza cladirii nu au facut-o. ONG-urile au adus la cunostinta autoriatilor starea deplorabila in care se afla casa, insa nimeni nu a luat nici o masura concreta sa o protejeze. HotNews.ro a scris despre acest subiect inca din 2010.

Si santierele lasate in paragina ar putea fi taxate suplimentar

Serban Tiganas, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, spune ca masura suprataxarii este buna pentru cazurile individuale de abandon, dar nu in situatia in care o intreaga zona dintr-un oras intra in decadere.

„Este o diferenta intre a nu ingriji o proprietate si a o abandona. Mai exista diferenta intre o cladire cu un anumit grad de degradare si constructii abadonate. O casa poate sa traiasca o perioada din viata ei vizibil degradata dar nefiind in pericol de a intra in colaps. In anumite perioade, toate casele au o astfel de perioada si nu se impun neaparat sanctiuni ci trebuie tratata ca atare. Daca o anumita zona decade, scad chiriile, pleaca lumea, nu se mai inchiriaza spatii pentru diverse activitati este necesara o politica de regenerare urbana. Romania habar nu are de regenerare urbana. Cand o zona intra in abandon , politica fireasca este de a o stimula nu suprataxa. Nu isi va reveni daca pui taxe mai mari. Nu acelasi lucru se intampla cu abandonul in zonele care nu au astfel de probleme. Acolo situatia este mai grava. In cazul proprietarilor care isi lasa intentionat casele in paragina pentru a le demola, o suprataxare nu cred ca ii va impiedica sa faca asta. Trebuie facut un calcul”, a explicat Tiganas.

Acesta spune ca o problema este si in cazul caselor retrocedate. „Cand tu te epuizezi intr-un proces care dureaza ani de zile, proprietatea se deterioreaza, o primesti in stare foarte proasta, altfel decat atunci cand ti-a fost confiscata, ai nevoie de un timp de gratie in care sa o repari, sa o valorifici. Nu este normal sa fii penalizat imediat ce o privesti”, spune Tiganas.

Presedintele OAR crede ca aceasta masura ar putea fi aplicata foarte bine in cazul santierelor abandonate.

„Nu stiu daca legiuitorul s-a gandit la asta. Santierele nu datoreaza impozite pe constructii, se plateste doar taxa de autorizare si autorizatia se elibereaza pe o anumita perioada de timp, ea putand fi prelungita o singura data. Sunt foarte multe santiere care sunt abandonate si ele nu sunt taxate deloc. Totusi deranjul pe care il produce orasului o cladire neterminata este imens si uneori mult mai mare decat o cladire abandonata sau neingrijita”, a declarat Tiganas.