Dictatura de la Universitatea Babes-Bolyai”Ratacitii” si „acolitii” lui Andrei Marga

Intr-un editorial publicat recent, Andrei Marga, presedintele Colegiului Academic de la UBB-Cluj si rectorul de facto al universitatii isi expune parerile privind felul in care este organizata universitatea pe care o conduce. Afirmatiile sale sint puse in contradictoriu cu ale unor colegi pe care-i acuza de „ratacire”.

Cu alte cuvinte, Andrei Marga recunoaste deschis faptul ca pe cei care nu-i impartasesc modul de a vedea lucrurile ii crede pierduti, rataciti de „turma” (imi cer scuze pentru termen, dar el deriva din termenul de ratacire) pe care vrea sa o tina in ascultare si o pastoreste cu „mina de fier”.

“Foaia Transilvana” i-a intrebat pe „rataciti” ce cred ei despre asta. Am cautat in trecutul conflictelor lui Andrei Marga cu unii dintre acestia si am descoperit doua cauze posibile ale razboaielor care fac rau institutiei: orgoliul nemasurat si banii. Trufia si argintii.

Trufia

Intr-un mediu academic disputa de idei este fireasca, este chiar necesara. Este dezirabil ca intelectualii de la catedra sa aiba opinii, sa lanseze idei, dezbateri. Sa lupte pentru convingerile lor. Nu toti pot vedea lumea la fel, nu toti cred ca reforma inseamna tot mai multi studenti, nu toti cred ca managementul aplicat de rectorul Marga a fost cel mai bun.

De-a lungul timpului au fost citeva voci, unele mai firave, altele mai puternice care au indraznit sa critice modul in care a considerat Andrei Marga ca trebuie dezvoltata universitatea. Daca studiem traiectoria lor profesionala vom constata ca fiecare dintre acestia au avut de suferit de pe urma atitudinii lor. A „ratacirii” lor. Fiecare a platit intr-un fel sau altul.

„Cazul Miclea”

Profesorul de psihologie Mircea Miclea a fost numit ministru al invatamintului in 2004. Insa, postul acesta era vizat de Andrei Marga, motiv pentru care a intrat in PNL, s-a angajat in campania de sustinere a Aliantei DA si a facut programul electoral pe partea de educatie al acestei formatiuni politice.

La scurta vreme dupa aceea, Mircea Miclea a fost acuzat de plagiat. Cu ajutorul oamenilor fideli lui Andrei Marga la acea vreme, un cotidian important a intrat in posesia unor texte ce trebuiau sa dovedeasca faptul ca Miclea a plagiat in cartea sa „Psihologie cognitiva”.

Textul din presa era scris de un redactor de la Cluj, era dur si categoric: „Inca un ministru plagiator – Mircea Miclea”! Rectoratul UBB a cerut infiintarea unei comisii de expertiza, mimind corectitudinea si sperind sa descopere plagiatul lui Miclea.

Dar nu a fost asa, se dovedeste ca nu era vorba de plagiat si ca ministrul Miclea citase cu onestitate sursele absolut necesare lucrarii sale stiintifice. Ziarul isi face mea culpa si da o dezmintire scurta: „Rectificare in cazul Miclea”. Andrei Marga si cei care instrumentasera calomnia nu au platit in fata publicului si nici in fata Senatului universitar.

Imaginea ministrului fusese terfelita insa, scopul a fost atins, iar presa a ramas tributara acestei atitudini ostile si tendentioase fata de Mircea Miclea. Editorialistul Ioan Muresan de la Evenimentul zilei scria despre Miclea editoriale negative, in aceeasi perioada de timp.

Tehnocratul Miclea a ajuns la scurta vreme sa demisioneze pentru ca cerintele sale fata de Guvernul Tariceanu nu erau satisfacute. Miclea a plecat, dar razboiul lui Marga cu „ratacitul” Miclea continua. Ioan Muresan este acum seful biroului de presa al Universitatii conduse de Andrei Marga.

Miclea crede insa pe mai departe ca universitatea merge pe un drum gresit in primul rind datorita fenomenului de masificare si ca Andrei Marga se poarta ca un „latifundiar” pe mosia sa. Miclea este unul dintre cei care spun deschis ce cred despre problemele de la universitate de cite ori presa il intreaba. Este unul dintre cei pe care Marga ii numeste rataciti si infantili.

Cazul Ioan Pop

Profesorul de la Matematica, Ioan Pop este victima unui conflict deschis cu Andrei Marga, ca si Aurel Codoban sau Vasile Puscas, sau Simion Simon. Profesorul Pop a comis „ratacirea” de a fi criticat lucrarea de specialitate a unor colegi de catedra, lucrare ce urma sa fie editata de o editura din Germania.

Rectoratul si Comisia de etica l-au acuzat pe Ioan Pop ca prin actiunile sale „Universitatea a suferit grave prejudicii de imagine, cu consecinte greu de evaluat pe termen mediu” si i-a retras titlul de profesor consultant. Ioan Pop nu si-a mai putut conduce doctoranzii din 2005, dar i s-a oferit sa faca acest lucru in universitati din strainatate.

A dat in judecata Universitatea, cistigind procesul la citeva instante pina acum.

Pop a fost sanctionat dur de conducerea Universitatii pentru indrazneala de a fi spus ce crede despre cartea unor colegi, dar atunci, prin simetrie, conform unei logici simple, de ce nu a fost nimeni sanctionat pentru gravele prejudicii de imagine aduse Universitatii prin acuzele calomnioase despre cartea lui Miclea?

De ce clauza de fidelitate fata de Universitate nu s-a aplicat si la „Cazul Miclea- plagiatorul” instrumentat de grupul lui Marga?

Cazul Codoban

Aurel Codoban se afla de multa vreme in opozitie cu conducerea UBB. Conflictul dintre Marga si Codoban este de notorietate. Codoban a si cistigat un proces cu Universitatea. Dar ce a pierdut Codoban prin faptul ca a avut curajul sa infrunte valul?

„In primul rind a pierdut catedra, care a devenit un fel de hol de trecere, eu sint usier acolo, trebuie sa deschid de cite ori suna cineva. Nu am luat niciodata vreun premiu la sfirsit de an, am unul dintre cele mai mici salarii, dar nu acestea sint lucrurile care m-au deranjat ci ca in toti acesti ani mi-au iesit tot felul de povesti in presa, neadevarate.

Cel mai mult ma doare faptul ca nici unul dintre copiii mei nu vor sa ramina in mediul universitar, si asta pentru ca au vazut ce s-a intimplat cu tatal lor”, spune Aurel Codoban.

„Departe de mine gindul de a ma plinge, mi-am asumat acest lucru, doar constat ca nu e comod sa fii in opozitie cu Andrei Marga. Cu certitudine ca de aceea sintem putini.”

Aurel Codoban profesor UBB

„Acolitii”

Andrei Marga are citiva „rataciti” prin Universitate, dar are si „acoliti” care-l sustin in demersul sau de crestere a puterii imperiului Babes-Bolyai cu orice pret. Profesorul Marga poate ca n-ar fi ajuns sa creada ca doar domnia sa are dreptate daca cineva din jur nu i-ar fi spus-o de prea multe ori.

„Acolitii” lui Andrei Marga sint oameni cu functii si cu venituri foarte mari, dar si cu averi colosale pentru statutul lor de dascali.

Bocsan-Agachi

Rectorul Nicolae Bocsan este recunoscut ca „secundul” lui Andrei Marga de aproape 20 de ani. Omul care a acceptat toate rolurile oferite de Andrei Marga este un privilegiat al sistemului finaciar universitar. Incasarile anuale declarate ale rectorului Bocsan sint de 1,23 miliarde de lei vechi, iar depozitele din banci depaseau in 2006 suma de 2,3 miliarde lei vechi.

Bocsan nu a declarat insa nici macar un premiu de la Universitate desi figureaza pe lista cu premii. Nu a declarat nici cit i-a revenit din suma de 5,25 miliarde de lei provenita dintr-un proiect finantat de CEEX.

Nici Andrei Marga nu si-a declarat veniturile din premiile primite de la UBB in fiecare an, salariile familiei ridicindu-se la 1,69 miliarde de lei vechi, iar depozitele din banci la 62 mii de euro.

Serban Agachi este prorector la UBB, conform declaratiei de avere cistiga anual 631 milioane lei vechi , are patru case in Cluj si depozite de 1,433 miliarde lei vechi. Daca Nicolae Bocsan este mina dreapta a lui Andrei Marga, Serban Agachi este mina stinga a acestuia. Nici domnia sa nu si-a trecut in declaratia de avere veniturile provenite din premii de la UBB, desi a primit in fiecare an.

Declaratiile de avere ale anturajului academic al lui Andrei Marga demonstreaza ca intr-un anumit sistem de valori, probabil ca merita sa joci rolul de „om de cauciuc”.