Document. Propunerile Coaliției pentru Dezvoltarea României de modificare a Codului fiscal și a celui de procedură fiscală

Ministerul Finanțelor Publice (MFP) intenționează să opereze modificări în cadrul Codului Fiscal și a Codului de procedura fiscală din toamnă. În acest sens, a anunțat mediul de afaceri și alte organizații să transmită propuneri până pe 31 mai. Printre aceste organizații se află și Coaliția pentru Dezvoltarea României (CDR) care a venit cu zeci de propuneri.

Vezi aici toate propunerile organizației de modificare a Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală

La Codul de procedură fiscală, una dintre ele se referă la faptul că deși suspendarea prin depunerea scrisorii de garanție bancară îl protejează pe contribuabil de executarea silită, există situația în care, deși a obținut deja suspendarea în aceste condiții, el ar prefera să obțină o eșalonare, având posibilitatea de a plăti eșalonat debitul, însă nu integral, ci conform unor rate stabilite prin graficul de eșalonare.

CDR spune că statul beneficiază de plata sumei încă de pe perioada derulării disputei, de o manieră eșalonată și are o solidă garanție, pentru executarea debitelor.

La nivel de detaliu, pentru a se realiza acest deziderat este nevoie să se reglementeze 3 aspecte ce pot crea probleme în practică:

Contribuabilul trebuie să nu fie pus în poziția de a renunța la suspendarea deja obținută, în prealabil solicitării și obținerii eșalonării, altminteri acesta va fi descurajat să recurgă la solicitarea eșalonării

Organul fiscal competent să emită un act prin care să fie stabilite accesoriile, pentru realizarea eșalonării, însă acesta să nu devină titlu executoriu dacă eșalonarea nu este acordată

Aceeași scrisoare depusă anterior să fie primită ca și garanție pentru eșalonare, fără să fie necesar să o retragă și să o redepună sau, mai grav, să fie în situația de a depune câte o scrisoare de garanție, pentru garantarea aceluiași debit, pentru a putea derula cele două proceduri distincte, care ambele prevăd cerința unor garanții.

O altă propunere vizează calea de atac a contestației, care reprezintă mijlocul procesual prin intermediul căruia un contribuabil poate critica în fața organului de soluționare neîndeplinirea unor obligații de către echipa de inspecție fiscală cu ocazia efectuării unei inspecții fiscale.

„În prezent, Codul de procedură fiscală reglementează posibilitatea unui contribuabil de contesta numai sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlu de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat (art. 269 alin. (2) din Codul de procedură fiscală). Astfel, există situații în care urmare a finalizării inspecției fiscale echipa de inspecție fiscală stabilește în sarcina contribuabilului doar obligații fiscale suplimentare de plată, nu și eventuale

obligații fiscale pe care contribuabilul le-a plătit în mod eronat la bugetul de stat. Într-o asemenea situație, este firească posibilitatea contribuabilului de a critica în fața organului de soluționare nestabilirea de către echipa de inspecție fiscală a obligațiilor fiscale plătite în mod eronat către bugetul de stat și care se impun a fi restituite”, se arată în document.

În practică, au fost identificate cazuri în care contribuabilul a înțeles să critice conduita echipei de inspecție fiscală sub aspectul nestabilirii obligațiilor fiscale plătite în mod eronat la bugetul de stat (aspecte care nu sunt constatate prin intermediul Deciziei de impunere), iar organul de soluționare a contestației să constate faptul că contribuabilul nu poate contesta nestabilirea de către echipa de inspecție fiscală a obligațiilor fiscale achitate în mod eronat la bugetul de stat dat fiind faptul că aceste sume nu sunt stabilite și înscrise de către echipa de inspecție fiscală în cuprinsul Deciziei de impunere (art. 269 alin. (2) din Codul de procedură fiscală).

Apreciem că se impune reglementarea expresă a dreptului contribuabilului de contesta inclusiv nestabilirea de către echipa de inspecție fiscală a unor obligații fiscale plătite în mod eronat către bugetul de stat (nedatorate) și care se impune a fi restituite.

Dreptul la apărare reprezintă un principiul fundamental atât pentru dreptul comunitar cât și pentru dreptul național în temeiul căruia, în materie fiscală, înainte ca autoritatea fiscală să ia o decizie ce îl privește pe contribuabil, trebuie să îi asigure acestuia din urmă posibilitatea de a-și face cunoscută poziția/punctul de vedere.

„În prezent, Codul de procedură fiscală conține dispoziții privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat (art. 9), dreptul contribuabilului de a fi informat (art. 107) și dreptul contribuabilului de a-și susține oral contestația fiscală (art. 276). Cu toate acestea, nu există nicio dispoziție care să oblige autoritățile fiscale să ofere acces contribuabilului la dosarul ce conține documentele/informațiile în temeiul cărora este adoptată o decizie de impunere și la dosarul contestației fiscale, aspecte ce au fost reținute cel mai recent de Curtea de Justiție în hotărârea pronunțată în Cauza C-298/16 „Ispas” – deși o asemenea obligație poate fi stabilită de instanța de judecată în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ (prin obligarea autorității la depunerea dosarului administrativ)”, menționează sursa citată.

Considerăm că se impune reglementarea expresă a dreptului contribuabilului de a avea acces la dosarul contestației fiscale anterior susținerii orale.

Pe Codul fiscal, CDR spune că noile prevederi legate de limitarea cheltuielilor cu valoarea creanțelor înstrăinate, potrivit legii, la un plafon de doar 30%, aduc dezavantaje economice semnificative ce pot duce la înghețarea pieței de cesiuni de creanțe, deoarece au un impact economic considerabil atât asupra contribuabililor care cesionează creanțele, cât și asupra debitorilor, persoane fizice si persoane juridice.

„Scopul limitării deductibilității este acela de a aduce venituri suplimentare la bugetul de stat pentru acei contribuabili care cesionează creanțe sub valoarea nominală. Acest scop nu poate fi atins de prevederile fiscale actuale, având în vedere că nu se vor mai efectua astfel de tranzacții. Aplicarea plafonului de deducere de 30% generează o datorie cu impozitul pe profit aproximativ de două ori mai mare decât prețul de cesiune în sine, ceea ce conduce la demotivarea economică pentru efectuarea unor astfel de tranzacții”, informează Coaliția.

Prin urmare, stoparea tuturor tranzacțiilor de cesiune de creanțe nu va influenta pozitiv bugetul de stat. Ca atare, obiectivul de a colecta sume suplimentare din impozit pe profit nu va fi atins, necolectându-se în fapt niciun impozit în lipsa tranzacțiilor.

Coaliția pentru Dezvoltarea României propune eliminarea acelui punct din Codul fiscal.

„În vederea asigurării stabilității și predictibilității regulilor de deductibilitate a dobânzilor, solicităm excluderea din costul îndatorării asa cum este definit la art. 401 a dobânzilor și pierderilor nete din diferențe de curs valutar, în legătură cu împrumuturile obținute direct sau indirect de la bănci internaționale de dezvoltare și organizații similar și cele care sunt garantate de stat, cele aferente împrumuturilor obținute de la instituțiile de credit române sau străine, instituțiile financiare nebancare, precum și cele obținute în baza obligațiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată”, reiese din document.

Acesta precizează că întrucât numeroși contribuabili și-au întocmit planurile de afaceri pe o perioada îndelungată în baza prevederilor Codului Fiscal în vigoare până la 31 decembrie 2017 (potrivit cărora dobânzile și pierderile din diferențe de curs valutar în legatură cu împrumuturi primite de la instituții financiare sunt integral deductibile), iar păstrarea acelorași prevederi ar evita destabilizarea activității operatorilor economici, ar asigura continuitatea politicilor fiscale, încurajând în același timp investițiile pe plan local.

Citește și: