Domnul și doamna Ionescu s-au dus la sală să facă exerciții. Financiare

Aproape orice o enerva la ora aceea pe doamna Ionescu. Taximetristul nesimțit care o stropise, trecând în viteză prin balta de la marginea trotuarului, faptul că în autobuz erau câțiva călători care hăhăiau fără mască de protecție, întunericul care se lăsa mai devreme decât și-ar fi dorit…Pe scurt, ajunsese la controlul medical programat un pachet de nervi.

Medicul de familie, cu care se știa de 25 de ani, nu avea cum să nu remarce asta. „Ce e cu tine? Pari foarte agitată! Hai să-ți luăm o tensiune”, îi spuse calmă Ema.

Până și tonul ei i se părea iritant. „Lasă-mă, Ema, cu tensiunea ta cu tot! Am altele pe cap. De fapt, ar fi fost mai bine dacă-mi anulam întâlnirea. Nu cred că sunt în cele mai bune toane”, îi spuse doamna Ionescu. Mai în vârstă cu vreo 30 de ani, Ema știa cum să discute cu pacienții. Văzuse de toate la cei 60 de ani pe care îi împlinise luna trecută. Așa că nu-i fu greu s-o tragă de limbă pe doamna Ionescu, să afle de unde îi pornise supărarea.

Măritată de doi ani, socrii o băteau la cap să-și ia o locuință. „Să stați în chirie e rușinos, mamă, pentru o familie ca voi! Dacă v-ați lua o casă ca oamenii, să aveți și voi ceva al vostru, ar fi o mare realizare! Oricum, banii pe care-i dați pe chirie sunt fix cât rata la bancă. Măcar, la finalul creditului, știi că rămâi și tu cu lucrul tău!”

Discuția asta o aveau în fiecare duminică la masa de prânz, de la care nu puteau lipsi. Domnul Ionescu era singurul lor băiat și era musai să-i viziteze săptămânal, dacă voiau liniște în familie.

Cert e că doamna Ionescu era speriată. Avea colege care luaseră credit pe 30 de ani și care nu putuseră face față ratelor. Dacă va păți și ea la fel?

Aranjându-și lucrurile de pe birou, Ema o luă mai pe departe. „Ascultă-mă bine. Am fost și eu în situația ta și eram foarte dezorientată. M-a învățat și pe mine altcineva cum să procedez ca să nu am emoții”. „Contractarea unui credit, continuă Ema, mai ales a unuia pentru locuință, e ca o cursă de maraton. Nu e indicat să te înscrii la o asemenea cursă fără un antrenament înainte! Iar antrenamentul ăsta ar fi ideal să dureze cel puțin un an!” „Ce antrenament??? Tu crezi că merg să ridic haltere? Cum să mă antrenez pentru ce mi se poate întâmpla în 25 de ani? Hai că ești chiar…”, zise doamna Ionescu, lăsând fraza în aer.

„Ai dreptate!”, zise medicul. Câți dintre noi știm dacă suntem pregătiți cu adevărat pentru un astfel de pas? Uite, nouă ni s-a dat atunci un sfat foarte bun. Pe care l-am urmat, dar nu te obligă nimeni să faci cum am făcut noi, evident.

„Nouă ni s-a spus așa: Presupuneți că luați acel împrumut și că veți avea o rată de 300 de euro. Chiar dacă nu ați semnat actele cu banca. Încercați să vedeți cum e să plătiți 300 de euro pe lună, cum e să <> acei bani din bugetul vostru. Dacă după un an realizați că vă e imposibil de trăit, nu mai luați credit. Dacă însă puteți simula plata ratei fără să faci „febră” financiară, eu zic să vă încumetați.

Sigur că primele luni au fost cele mai „dureroase”. Dar pe urmă, am învățat cum să ne optimizăm cheltuielile. Voiam să ne luăm un aparat foto nou? Nu ne mai aruncam la primul găsit pe net, cum eram obișnuiți. Așteptam perioade de reduceri, vânam diferitele promoții care apăreau șamd.

Gândiți-vă că fiecare preț mai mic obținut este o cheltuială suplimentară pe care ai reușit s-o scazi. Și, chiar dacă uneori pare că nu ai câștigat foarte mult, fiecare economie pe care o faci să știi că contează. Ne-am re-orientat și către alți furnizori de utilități care aveau prețuri mai bune. Pe cifre, după trei luni reușisem să economisim echivalentul unei rate lunare. Dar, repet, fiecare cu calculele lui. Nu ești obligată să asculți de ce-ți recomand eu…”, adăugă Ema, mai mult pentru ea..

Doamna Ionescu ieși din cabinet cu o cu totul altă stare de spirit. Acasă, îi mărturisi domnului Ionescu despre discuția cu Ema, iar seara o încheiară la un pahar cu vin.

După un an și două luni (ca să fie siguri că nu se aruncă cu capul înainte), domnul și doamna Ionescu semnau fericiți contractul de credit. Iar dintre cei doi, cea mai fericită a fost soacra.

Citește și: