Dr. Alina Tănase, medicul care vrea să dezvolte în 2020 un compartiment de terapie celulară la Fundeni: „Am ajuns într-un punct al medicinei în care poți să înveți limfocitele să distrugă doar celulele bolii. E incredibil!”

Medicul Alina Tănase a dezvoltat o secție de transplant medular la standarde occidentale într-un spital de stat, pentru că și-a dorit ca pacienții români să fie tratați acasă. Însă nu s-a oprit aici. A început deja demersurile astfel încât Institutul Clinic Fundeni să obțină acreditare internațională, aceasta fiind o condiție pentru administrarea terapiei celulare, pentru că medicina se îndreaptă tot mai mult către terapii personalizate în funcție de fiecare pacient și de tip de boală.

În cadrul Campaniei Medicii Schimbării o cunoaștem astăzi pe Alina Tănase, medic primar hematolog, care conduce Secția de Transplant Medular de la Institutul Clinic Fundeni și a început deja demersurile pentru obținerea acreditării astfel încât Institutul Clinic Fundeni să poată administra terapia celulară. Speră ca în viitor România să aibă propriul laborator în care să se creeze celulele necesare tratamentelor pentru a micșora substanțial costurile, care sunt enorme pentru majoritatea oamenilor.

A fost pentru trei luni manager al Institutului Clinic Fundeni, dar ”e ca și cum nu a fost”, spune Alina Tănase, pentru că „în orice funcție, inclusiv de ministru sau de manager de spital, este nevoie de stabilitate și de ani de zile pentru a reuși să schimbi ceva”.

Anul 2020 ar putea aduce un compartiment de terapie celulară

Apariția acestei terapii celulare deja salvează vieți, cu toate că a luat amploare destul de recent. Mai exact, sunt administrate limfocite pacientului, iar acestea sunt concepute astfel încât să atace doar celulele bolii. Astfel de terapii au început să fie autorizate în urmă cu doi ani în Statele Unite ale Americii și anul trecut în Europa. O problemă este reprezentată de costuri. O singură administrare ajunge la 350.000 de euro, iar în acest preț nu sunt incluse spitalizarea și restul medicației.

”Trebuie să obținem acreditare internațională, să fim cu un pas înainte, pregătiți de momentul în care terapia va ajunge în România”.

Alina Tănase a început deja demersurile astfel încât Institutul Clinic Fundeni să obțină acreditare internațională, aceasta fiind o condiție pentru administrarea terapiei celulare.

”Am ajuns într-un punct al medicinei în care poți să înveți limfocitele să distrugă doar celulele bolii. E incredibil!”. Medicina se îndreaptă tot mai mult către terapii personalizate în funcție de fiecare pacient și de tip de boală. În ultimii doi ani, la nivel mondial, majoritatea secțiilor și unităților de transplant medular și-au schimbat numele în transplant medular și terapie celulară, astfel că aceasta pare să fie direcția.

Laboratoarele performante, o soluție pentru diminuarea costurilor tratamentelor

Țările dezvoltate au propriile laboratoare performante în care își creează celulele. Cu toate că nu este ușor, că pare un vis pentru România, costurile terapiilor ar fi de zece ori mai mici. Există un proiect care vizează o bancă mare de celule, asociată cu activitatea de transplant a Institutului Clinic Fundeni. Alina Tănase spune că a avut deja discuții la minister pe această temă, dar fondurile rămân un impediment major. Singura cale ar fi accesarea fondurilor europene.

Registrul Național al Donatorilor Voluntari de Celule Stem Hematopoietice, o cale simplă prin care fiecare dintre noi poate salva o viață

În anul 2013 a fost fondat acest registru național al donatorilor neînrudiți, iar punctul lui forte este ca a fost conceput conform standardelor, astfel că este conectat cu cele mai mari registre internaționale. ”Pacienții români pot căuta în această baze de date pe cineva cu aceeași amprentă genetică, dar și oamenii din afara țării pot căuta donatori români compatibili”.

Înscrierea în baza de date este simplă și deja există 30 de milioane de donatori înregistrați. Vârsta acceptată este între 18 și 45 de ani, astfel încât donatorii să rămână cât mai mult în registru. Oamenii care doresc se pot duce la un centru mare de sânge, cel mai apropiat de domiciliu, unde există acest regim de recrutare. După ce li se explică în ce constă donarea celulelor stem și după ce oamenii își dau consimțământul, li se ia o probă de sânge din care se face amprenta genetică, numită fenotip HLA, adică o înșiruire de gene tipică pentru fiecare dintre noi.

Când înscrierea este finalizată, se primește un cod unic de identificare. Dacă există o compatibilitate, se ia legătura cu potențialul donator, i se fac controale clinice astfel încât să existe certitudinea că este sănătos și primește un medicament care stimulează celulele stem să se desprindă din măduva osoasă și să se ducă în sângele periferic, de unde vor fi recoltate.

Procedura de recoltare presupune conectarea donatorului la un separator de celule, care funcționează ca o dializă. Sângele trece prin acest aparat care alege doar celulele stem, restul sângelui și componentelor reintră în corpul donatorului. Durează trei sau patru ore, în funcție de volumul de sânge prelucrat. Este necesar un minimum de două milioane de celule pentru a asigura grefarea.

Pacientul și donatorul sunt anonimi, nu se vor cunoaște niciodată. Nu se pot da decât informații precum sexul, grupa de sânge și țara de proveniență. În ultimii ani s-a dezvoltat foarte mult și procedura de haplotransplant. Mulți pacienți nu au frați și nici nu își găsesc rapid un donator în registru. Această tehnică haplo a crescut cu 300% deoarece prin ea se pot recolta celule de la cineva doar pe jumătate identic, astfel că aproape toată lumea are un părinte, un copil, un văr sau orice rudă care este doar pe jumătate identică.

În acest mod transplantul se face mai repede, în perioada în care boala este în remisiune fiindcă atunci sunt cele mai mari șanse de supraviețuire fără recădere. Din păcate, boala poate să reapară chiar și după transplant, iar atunci tratamentul este foarte limitat și șansele foarte mici. După o astfel de procedură complicată resursele lui vitale sunt epuizate, organele nu funcționează normal imediat după un transplant. Tocmai din acest motiv este important să fie un succes din prima.

Istoria transplantului medular în România

Istoria transplantului medular a început în anul 2001 în România, la Institutul Clinic Fundeni. Când a fost construit avea doar șapte camere, în care adulții și copiii stăteau împreună. Procedura era una cu totul nouă, cu multe obstacole pentru că până în acel moment transplanturile se făceau doar în străinătate. La început se făcea un singur transplant pe an, apoi două, apoi trei și tot așa.

Cel mai mare impediment era faptul că spitalul trebuia să găsească singur fondurile necesare acoperirii unui transplant. Se făceau stocuri de medicamente astfel încât medicii să nu fie luați pe nepregătite de posibile complicații. Lucrurile au decurs mult mai bine din momentul în care s-a instituit programul special al Ministerului Sănătății fiindcă au început să se aloce bani pentru această procedură costisitoare, transplantul.

Când banii nu au mai fost prima problemă și numărul pacienților a început să crească, spațiul a devenit insuficient. Prin fonduri private s-a reușit renovarea și s-au făcut 11 boxe sterile pentru adulți și șase pentru copii.

În anul 2012, numărul de transplanturi s-a dublat, se făceau în jur de 100 de proceduri pe an. La sfârșitul anului 2015 s-au renovat sectoarele pre și post transplant, fiecare ajungând la 25 de paturi pe sector.

Începând cu anul 2016 s-a ajuns la 200 de transplanturi pe an și Institutul Clinic Fundeni a ajuns la capacitate maximă.

…..

Articolul face parte din campania Medicii schimbării, un demers MedLife menit să crească încrederea românilor în sistemul de sănătate. Inițiativa aduce în prim plan modelele pozitive din sistemului medical românesc și arată că evoluția se produce din interior, inspirându-ne să avem încredere în profesioniștii care forțează schimbarea de paradigmă. Curajoșii, întreprinzătorii, vizionarii, cei care împotriva lipsurilor sau a lacunelor sistemului reușesc să-l reformeze puțin câte puțin, în fiecare zi.

Medicii schimbării conturează portretele unor medici excepționali și prezintă exemple de bună practică din întreaga țară, atât din sistemul privat, cât și din cel de stat. Poveștile medicilor care fac întotdeauna mai mult, ale spitalelor care au primit o nouă șansă cu sprijinul comunității sau ale cabinetelor medicale dotate de medici de familie sunt doar câteva exemple și completează seria poveștilor de pe platforma campaniei.