Dragostea la prima vedere, explicata stiintific

Cortexul median prefrontal, o regiune nou descoperita a creierului, joaca un rol important in deciziile romantice pe care le luam, legate de atractia sau afinitatea fata de anumite persoane, inca de la prima vedere – asa-numita dragoste la prima vedere, conform unui material publicat de LiveScience si citat de Agerpres.

Diferite zone ale acestei regiuni, aflata in apropierea partii din fata a creierului, lanseaza instantaneu mesaje privind atractia fizica dintre persoane si ne spun daca femeia (sau barbatul) pe care-l vedem pentru prima oara este perechea perfecta. Totul se produce in interval de timp de ordinul milisecundelor, dupa ce am vazut pentru prima oara persoana respectiva „speciala”, conform unui studiu realizat in Irlanda, la Trinity College.

Acest studiu este primul care foloseste date culese de la primele intalniri intre necunoscuti, pentru a examina felul in care creierul face judecati romantice.

Studiul a fost realizat pe 78 de femei si 73 de barbati, toti heterosexuali si singuri, care nu se cunosteau in prealabil, si care au participat la scurte intalniri. Participantii se aflau toti intr-o camera si treceau de la unul la altul pentru a sta de vorba timp de 5 minute, in cautarea perechii perfecte. Dupa aceste scurte intalniri, ei au fost rugati sa completeze niste formulare in care sa indice pe care dintre ceilalti participanti si-ar dori sa-l mai intalneasca.

Inainte de aceste intalniri, cercetatorii au examinat creierul a 39 dintre participanti folosind un instrument de imagistica cu rezonanta magnetica functionala (fRMN). Oamenii de stiinta au inregistrat activitatea cerebrala a subiectilor in timp ce le prezentau fotografii cu ceilalti participanti la studiu, cu care urmau sa se intalneasca. Pentru fiecare fotografie in parte, subiectii au dispus de cateva secunde pentru a estima cat de mult le place respectiva pesoana, pe o scara de la 1 la 4. Ei au raportat de asemenea si cat de atrasi fizic se simt fata de diferitele persoane din fotografii, precum si cat de placute considera ei ca sunt aceste persoane.

Dupa intalniri s-a constat ca, in 63% dintre cazuri, interesul initial, din fata fotografiilor, s-a materializat si in intalnirea propriu-zisa, de 5 minute. Mai mult decat atat, in afara experimentului, participantii care si-au gasit un partener de care se simteau atrasi au facut schimb de numere de telefon, iar 20% dintre ei au inceput sa iasa impreuna pentru a se cunoaste mai bine.

Interesanta a fost insa activitatea creierului corelata la acest tip de situatii. Cercetatorii au identificat o legatura intre o regiune specifica a cortexului median prefrontal, denumit cortexul paracingulat, si decizia finala a subiectilor, cu privire la fixarea unei intalniri cu partenerul ales. Activitatea din aceasta regiune s-a intensificat semnificativ atunci cand subiectii au privit fotografii cu persoanele in fata carora au spus apoi „da”.

Intre timp, cortexul prefrontal ventromedian a devenit la randul sau mai activ, atunci cand participantii s-au uitat la fetele persoanelor pe care le considerau atractive. Aceasta regiune a fost insa mai activa atunci cand au fost vizualizate fetele care corespund sabloanelor sociale de frumusete.

De cealalta parte, in cazurile in care s-au declansat reactii individuale de apreciere in cazul unor persoane care nu au primit si aprecierile generale ale celorlalti, s-a activat o regiune diferita din creier: cortexul prefrontal rostromedial, un segment al cortexului prefrontal medial ce este localizat la un nivel mai coborat. In aceasta regiune rationamentul format ar putea fi urmatorul: „este oare aceasta persoana considerata o partida buna? dar este ea oare o partida buna pentru mine?”

Exista doua modalitati de a ne raporta la rezultatele acestui studiu, publicate in ultimul numar al revistei Journal of Neuroscience. Unul dintre ele este ca suntem niste fiinte foarte superficiale – ne hotaram in cateva fractiuni de secunda dupa ce vedem o fata noua, daca suntem sau nu interesati de ea din punct de vedere fizic. In instanta imediat urmatoare insa, intervine cortexul prefrontal rostromedial care declanseaza nesiguranta cu privire la compatibilitatea cu respectiva persoana. Aceste procese sunt independente unul de altul, dar se produc in perioada initiala de evaluare a unei noi posibile relatii.