După 16 ani în care au așteptat un copil, soții Moraru au văzut 3 surori într-o fotografie, în lista copiilor adoptabili. Amândoi au exclamat în același timp: „Wow, ele sunt ale noastre!”

În 16 ani de căsnicie, în casa familiei Moraru n-a fost să vină un copil. Liniștea îi apăsa tare pe amândoi. Fără plâns de bebeluș, fără râsete de copil, fără boacăne, fără emoțiile primei zile de grădiniță sau de școală. Chiar dacă gospodăria le era plină cu de toate, n-au mai răbdat atâta… sărăcie. Și-au zis că e vremea să schimbe lucrurile, iar în șase luni de la acea decizie au umplut casa cu trei fete, surori, cu vârste de 5, 9 și 10 ani. Trei fete din cei 6.000 de copii adoptabili câți există în Profilul Public al Copilului Adoptabil la nivelul întregii țări, care așteaptă, toți, un „acasă”. 

Lăcrămioara și Dănuț Moraru au pornit pe drumul adopției cu gândul la doi copii mai mici de 5 ani. Au depus dosarul, au urmat cursurile, au obținut atestatul de părinți adoptatori. A venit și ziua în care au ajuns să cerceteze Profilul Public, să vadă fotografiile copiilor adoptabili.

O singură privire a fost de ajuns. Amândoi au știut, în clipa în care au văzut fotografia celor trei fete, că sunt ale lor. Amândoi au exclamat în același timp: „Wow, ele sunt ale noastre!” Cele trei surori din Iași, care îi priveau din ecranul calculatorului, era scris să fie ale lor. Nu a mai contat planul lor inițial.

Au continuat totuși să se mai uite și la alte fotografii, la alți copii, să vadă dacă ce au simțit este real, însă decizia era deja luată.

„Am fost uluită câți copii am văzut în lista de la Iași. Am plâns. Mă uitam la ei și parcă toți strigau după ajutor: «Ia-mă și pe mine! Ia-mă și pe mine!» Ziceam: «Doamne, de ce oare lumea asta nu se uită un pic, să vadă câți copii strigă după ajutor?! Măcar un copilaș să salveze…»” Ar trebui să se gândească toți la lucrul ăsta și să faca un bine. Nu îi condamn pe părinții care s-au lepădat de ei.

Poate nu au avut posibilități, poate au fost anumite probleme. Dar noi, care putem salva, care putem face un bine, să dăm noi o mână de ajutor acestor copii!”, spune Lăcrămioara.

„Părinte e cine te crește, iubește, educă”

Degeaba le-au spus angajatele de la DGASPC să nu se pripească, să se mai uite, să se  gândească bine. Ele le rămăseseră în minte. „Nu, ele, ele sunt fetele noastre!” a fost răspunsul. Și le-au „blocat” (procedură care dovedește intenția de a cunoaște copilul).

Chiar atunci, la prima vizionare. Nu știu foarte multe despre cum au ajuns fetițele în sistemul de protecție, au aflat doar că proveneau dintr-o familie defavorizată…

Articolul poate fi citit în întregime pe www.totuldespremame.ro