Eugenia Gușilov (ROEC), despre riscul foarte mare ca Bucureștiul să rămână fără termoficare în urmatorii ani

Incertitudinea privind sectorul de termoficare în București se adâncește, odată cu procesul intentat de ELCEN pentru a-și recupera datoria de 3,8 miliarde lei de la Primăria Bucureștiului. De infinitele procese și proceduri de insolvență s-ar putea bucura cel mult avocații, în timp ce se pierd fonduri europene și nu se face nimic pentru îmbunătățirea calității serviciului pentru populație. În acest timp, țările occidentale se îndreaptă din ce în ce mai mult spre soluții de încălzire eficiente, inclusiv termoficare, spune Eugenia Gușilov, expert în energie și director fondator al think tank-ului Romania Energy Center (ROEC).

Mai sunt sistemele de încălzire centralizată o soluție pentru orașele din România? Ce alternative există?

Da. dacă ne interesează să locuim în orașe sustenabile, dacă vrem să respirăm un aer curat, dacă vrem ca locuitorii orașelor să nu stea în frig și să avem o Romanie modernă nu există altă soluție de încălzire în mediul urban mai bună decât termoficarea. Din păcate cuvântul “termoficare” are o conotație negativă pentru foarte mulți români, mai ales din generațiile tinere, dar nu numai, care asociază subiectul cu perioada comunistă. De fapt, termoficarea orașelor a fost unul din lucrurile bune moștenite din acea perioadă, de care însă nu am avut grijă cum ar fi trebuit. Neglijența și indiferența au dus la falimentarea și dispariția acestor sisteme în foarte multe orașe din România: din 315 orașe care aveau sisteme de termoficare (SACET) în 1989 mai avem doar 47 (15%)!

În Danemarca, 60% din gospodării sunt conectate la SACET, iar în Copenhaga procentul este de 98%.

In Nordul Europei, termoficarea este extrem de dezvoltată (Danemarca, Suedia, Islanda, Țările Baltice), dar și în Rusia, Polonia, iar Vestul Europei (Marea Britanie, Franța) manifestă un interes sporit față de subiect în ultima perioadă. În Danemarca, peste 60% din gospodării sunt conectate la Sistemul de Alimentare Centralizat cu Energie Termică – SACET (district heating), în Copenhaga procentul este de 98%. Marea Britanie, unde procentul este foarte mic (2%), a identificat SACET-ul ca sursa preferată pentru încălzirea zonelor urbane până în 2050 și tinteste spre 17-24% grad de alimentare cu căldură prin SACET (district heating) la orizontul anului 2050.

Sursa: Euroheat (2015)

Nu putem vorbi despre Tranziție Energetică, decarbonare, reducerea emisiilor de carbon fără a vorbi despre energetica urbană. Nu putem vorbi despre încălzirea marilor orașe fără termoficare (District Heating) pentru că asta este soluția optimă atât din din punct de vedere tehnic cât și cea mai prietenoasă soluție pentru protecția mediului.

Perspectiva s-a schimbat și la nivel european. Desi încălzirea reprezintă cca. jumătate din consumul final de energie, politicile energetice europene s-au axat până acum mai mult pe electricitate, gaz, transport. Din 2015 asistăm la o renaștere a interesului față de SACET la nivel european în contextul unui potențial uriaș de decarbonare care există în acest sector. În 2016, UE a propus prima să Strategie pentru Încălzire și Răcire (Heating & Cooling Strategy), unde promovarea SACET-urilor ocupă un loc esențial. Deci, de acum încolo, Uniunea Europeană va pune accent și mai mult pe încălzirea urbană prin SACET, deorece se încadrează perfect în viziunea UE pentru energie curată, eficiență energetică și reducerea emisiilor de CO2.

Cât de mare este riscul ca Bucureștiul (care azi e jumătate din piața de energie termică în sistem centralizat) să rămână fără termoficare în urmatorii 1-2-3 ani? Ce ar insemna acest lucru și ce ar trebui făcut?

Foarte mare. Este de neimaginat cum a operat RADET cu conturile blocate timp de 3 ani. Citiți Scrisoarea Deschisă a Sindicatului Liber Independent din RADET din august a.c., în care se spune cum oamenii societății au reparat țevile sparte din propriile salarii în anii anteriori, ca să asigure funcționarea sistemului. Sistemul merge pe roșu de mai mulți ani.

În primul rând, trebuie oprită tergiversarea găsirii unei soluții, tergiversare care durează deja de 6 ani! Toți factorii implicați (primari, minister, guvern, adminsitratori judiciari, premier) trebuie să dea dovadă de responsabilitate și să înțeleagă gravitatea situației și să aleagă o soluție pe care să o implementeze. O soluție de compromis cu siguranță nu va mulțumi pe toată lumea, dar va oferi o ieșire din acest impas, ferindu-ne de o catastrofă (colapsul sistemului). Fuziunea ELCEN cu RADET era o soluție bună, Compania Municipală era o soluție bună, un PPP – la fel, practic orice format care ar aduce sub aceeași umbrelă producția, transportul și distribuția de agent termic e o soluție bună pentru că sistemul ar fi mai ușor de administrat. Cea mai rea situație este tergiversarea și datul în judecată, din care câștigă doar avocații. și exact în această situatie ne aflăm: RADET a intrat în faliment în luna aprilie, ELCEN a dat în judecată Primăria chiar vineri (4 oct.) pentru recuperarea creanței RADET către ELCEN în valoare de 3,83 miliarde de lei. Povestea pare departe de a se încheia.

În tot acest timp, cel mai grav lucru ar fi ca problemele de natura juridică și comercială să ducă la pierderea banilor europeni alocați pentru sistemul de termoficare din București. Vorbim de 176 milioane de EUR, alocați pe POIM Axa 7.2, cu beneficiar pre-selectat – București, iar sistemul de termoficare din București are nevoie de investiții ca de aer.

În momentul în care sunt incertitudini mari legate de statutul juridic al societății care operează sistemul (falimentul RADET) sau regimul de proprietate asupra bunurilor (transferul activelor RADET către Termoenergetica, care nu este finalizat), finanțarea poate fi pierdută. Riscul de dezangajare a banilor europeni este real. Există exemple de orașe unde acest lucru s-a întâmplat: Arad, Craiova.

Ce ar însemna Bucureștiul fără termoficare?

Țin să amintesc că în 2018 Comisia Europeana a declanșat procedura de infringement împotriva României pentru calitatea proastă a aerului. Bucureștiul (alături de Iași și Cluj) este deja unul dintre cele mai poluate orașe din România și înregistrează depășiri ale valorii-limită anuale pentru dioxidul de azot (NO2) și în ceea ce privește particulele în suspensie (PM10). Vedeți Raportul de țară pe România al Comisiei Europene din aprilie 2019 – secțiunea calitatea aerului. Un sistem de termoficare eficient și modern poate reduce semnificativ acești poluanți atmosferici. Și vice-versa, dacă sistemul de termoficare din București “pică”, poluarea atmosferică va crește înzecit, cu mult peste poluarea pe care o avem deja.

Avem infringement pentru calitatea proastă a aerului în orașele mari. Colapsul termoficării ar înrăutăți și mai mult situația

Amintesc că purtăm această discuție în contextul în care România și-a asumat Agenda ONU 2030 pentru Promovarea Țintelor pentru Dezvoltare Durabilă (UN SDGs), printre care se numără și Sănătate și bunăstare (ținta #3) și Orașe sustenabile (ținta #11). În 2016, la nivel global, 90% din locuitorii zonelor urbane respirau un aer poluat, iar expunerea prelungită la poluare atmosferică este responsabilă pentru 4,2 milioane de decese premature – poluarea aerului fiind considerată al cincilea “ucigaș” după numarul de victime pe care le face. În contextul preocuparii acute pentru schimbarile climatice, SACET-ul (district heating) e indispensabil pentru reducerea poluăriiîn marile orașe, atât din perspectiva angajamentul Romaniei pentru Agenda ONU pentru 2030, cât și a Acordului de la Paris privind schimbările climatice.

Dacă sistemul de termoficare din București dispare, problema cea mai mare va fi aerul pe care îl vom respira cu toții după, tocmai ca urmare a poluării cumulate a soluțiilor individuale de încălzire la care vor fi nevoiți să recurgă oamenii din lipsă de alternativă.

Legea termiei 325/2006 este în Parlament, practic, de mai mulți ani de zile. După 3 ani de discuții, varianta aprobată anul trecut a fost întoarsă în Parlament de Președintele Iohannis. Cât de necesară este legea și ce ar trebui să clarifice?

Extrem de necesară. Actualizarea Legii ar aduce o claritate și optimizare legislativă de care este mare nevoie în acest domeniu. În primul rând, claritate de ordin instituțional: în legea veche (din 2006) responsabil cu scrierea politicilor publice privind alimentarea cu căldură este Ministerul Afacerilor Interne (MAI) și Ministerul Economiei. În noua variantă va fi Ministerul Dezvoltarii Regionale și Administrației Publice (MDRAP) care actualmente administrează programul “Termoficare” și fondurile europene destinate sectorului. Să nu uităm că de câțiva ani există și un Minister al Energiei care are atribuții pe partea de politici publice, inclusiv în domeniul termoficării. Noua lege trebuie să delimiteze foarte clar rolurile și responsabilitățile actorilor cheie.

Adoptarea modificărilor la legea serviciului public de alimentare cu încălzire în sistem centralizat (325/2006) ar aduce claritate instituțională

Varianta actualizată a legii 325/2006 prevede creșterea marjei de profit admisă pentru operatori de la 5% (cât e în prezent) la 9% (vezi Art. 40) și obligă ca redevențele obținute din concesionarea serviciului public de furnizare căldură către un terț să fie folosite exclusiv pentru a finanța investițiile în acel SACET (Art. 18 (2)). Alte aspecte de noutate vizează îngreunarea debranșării (Art. 30 obliga obținerea acordului tuturor membrilor asociației de proprietari, nu doar a președintelui asociației – ca până acum), se interzice debranșarea unui consummator aflat într-un condominiu și a unui condominiu situat într-o zonă unitară de încălzire. De asemenea, noua lege incriminează instalarea echipamentelor neautorizate în locuință/condominiu, cât și promovarea sau acceptarea instalării de echipamente neautorizate fără permisiunea prealabilă a ISC sau IGSU (Art 49) și creste toate penalitățile (Art 45). Într-un cuvânt, modernizează și completează Legea din 2006, introducând lucruri pe care de mult ar fi trebuit să le avem în lege.

În cele mai multe orașe, sistemele centralizate sunt sprijinite prin subvenționarea prețului gigacaloriei. Există și alte forme de sprijin, ca de pildă bonusul de cogenerare pentru CET-uri, există și ajutoare de încălzire pentru cei cu venituri mici, care acoperă atât încălzirea în sistem centralizat, cât și celelalte surse de încălzire. Cum ar trebui reformat sistemul de sprijin pentru încălzire, pentru ca energia termică să fie accesibilă?

Subvenționareacu până la 60% din prețul real al Gcal nu poate continua la infinit. Această subvenție atârna ca o ghiulea de bugetele locale și impiedica autoritățile locale să direcționeze acești bani către alte zone critice, acționând ca o frână în dezvoltarea orașelor respective. Subvenția va trebui eliminată treptat și va trebui gandit un calendar pe termen lung în acest sens în fiecare oraș.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro