EUObserver: Relaţiile Italia-Rusia reliefează ameninţarea la adresa democraţiei UE

În spatele uşii maronii a unui bloc rezidenţial din Moscova se află sediul companiei Orion LLC. Misterioasa entitate, care are un domeniu eclectic de specializări – de la consultanţă pentru afaceri, la vânzări de utilaje industriale grele, proiecte de construcţii, proiectare inginerească şi cercetare de piaţă – este deţinută de două personalităţi marcante ale partidului italian Liga: Gianluca Savoini, preşedintele Asociaţiei Culturale Lombardia-Rusia, şi Claudio d’Amico, consilier pentru politică externă al partidului. Ambii exercită o influenţă semnificativă, dezvaluie EUObserver, citat de Rador.

Savoini este fost purtător de cuvânt al vicepremierului Italiei şi şefului Ligii, Matteo Salvini, iar acum participă la întruniri alături de el, cu politicieni ruşi de rang înalt.

Iar d’Amico este consilier pentru „activităţile internaţionale strategice” ale partidului şi a uitat să-şi declare proprietatea asupra firmei când a fost făcut consilier orăşenesc la Sesto San Giovanni în 2017.

La sfârşitul săptămânii, revista italiană L’Espresso publică o serie de cazuri care pun în evidenţă legăturile dintre personalităţi marcante din Ligă sau afiliate la aceasta şi afaceri bazate în Rusia şi, mai relevant, acuzaţii conform cărora partidul a purtat discuţii pentru a obţine fonduri prin intermediul unui contract pentru petrol intermediat de Savoini.

Liga nu şi-a ascuns niciodată dorinţa de a edifica relaţii economice şi ideologice strânse cu Rusia.

Reprezentanţi ai Ligii au făcut frecvente călătorii în Rusia şi au apărut în mod regulat în presa controlată de stat de acolo.

În 2017 a fost semnat un acord formal de „cooperare şi colaborare” între formaţiunea Rusia Unită a preşedintelui rus Vladimir Putin şi Ligă, cu obiectivul de a impulsiona relaţiile de afaceri, legislative şi culturale între cele două ţări. Iar anul trecut, Salvini a transmis prin tweet susţinerea pentru Putin în alegerile prezidenţiale ruse, alături de un articol care nega acuzaţiile aduse Rusiei privind implicarea în otrăvirea fostului spion rus Serghei Skripal, anul trecut în Regatul Unit.

Cheia unei mari părţi a acestei activităţi o constituie Asociaţia Culturală Lombardia-Rusia, condusă de Salvini şi în care d’Amico are un rol central. Constituită curând după preluarea Ligii de către Salvini, îşi propune să edifice o unitate de misiune între cele două ţări, pe baza pilonilor cruciali ai „identităţii, suveranităţii şi tradiţiei”.

S-a dat multă atenţie publică rolului pe care s-ar putea sau nu să-l joace statul rus în stabilirea agendei politice în străinătate, în special privind potenţiala răspândire a dezinformării menite a submina partide politice mai cunoscute, incitând la divizare şi furie şi fragmentând peisajul politic european. Acestea sunt acuzaţii extrem de grave, care ameninţă potenţial fiecare leagăn al democraţiei occidentale şi este corect să fie deplin verificate, fie prin investigaţii legale – cum se întâmplă în SUA – fie prin operaţiuni de contrainformaţii.

Dar nu cumva ratăm ceva, neaşezând aceste fapte în contextul mai larg al intereselor de afaceri ruseşti urmărite de cei care deţin puterea politică pe tot cuprinsul Europei?

Nu sunt singuri

După cum evidenţiază clar relatările din L’Espresso, nici Savoini, nici d’Amico nu sunt singurii care amestecă interesele politice şi de afaceri cu Rusia.

În districtul federal Kalmâkia din Rusia, de exemplu, o firmă de cultivare de fructe primeşte investiţii de la Palmiro Zoccatelli, membru marcant al Ligii şi personalitate crucială în cadrul organizaţiei nonprofit „Familie şi Civilizaţie” care organizează evenimente pro-viaţă ce furnizează platforme de susţinere pentru Alexei Komov, protejat al oligarhului rus Konstantin Malofeev şi o altă personalitate din Asociaţia Culturală Lombardia-Rusia.

Sancţionat de UE şi SUA pentru că a furnizat asistenţă extremiştilor proruşi din Estul Ucrainei, Malofeev este calificat drept „miliardarul rus care transportă voinţa lui Putin în Europa” şi este larg cunoscut pentru conferinţele homofobe susţinute de el în Rusia, existând supoziţii că ar fi ajutat Frontul Naţional să obţină împrumuturi de la o companie de investiţii rusească şi ar încerca să edifice alianţe între partidele europene de extremă dreapta.

Desigur, aceasta nu este un trend izolat doar la Italia – politicieni din toată Europa încearcă să scoată beneficii din potenţialul economic al vastelor terenuri din Rusia.

La Forumul Economic de la Ialta care a avut loc anul trecut cam pe vremea asta, o şleahtă de reprezentanţi ai extremei dreapta din Europa şi altor partide politice radicale s-a întrunit pentru a discuta despre oportunităţile de afaceri în Crimeea, în pofida regimului de sancţiuni al UE.

Între aceştia au fost şi persoane din FPO din Austria, AfD din Germania, Vlaams Belang din Belgia şi Frontul Naţional din Franţa (acum botezat Mobilizarea Naţională).

Poate că toate acestea nu spun nimic.

În definitiv, Rusia este o superputere globală cu influenţă economică şi politică ce o depăşeşte cu mult pe cea a aproape oricărei alte ţări.

Într-o lume incertă şi turbulentă, evident că este rezonabil să fie formate alianţe globale cu potenţialul de a oferi beneficii economice şi de securitate. Dar poate că liniile neclare dintre afaceri şi politică sunt cele care ar trebui să ne neliniştească.

Nu este vorba aici doar de politicienii care trâmbiţează susţinere pentru investiţii sau deschid porţile pentru afaceri – sunt aici exemple de proprietate directă şi investiţii personale, cu acuzaţii de direcţionare mai serioasă de numerar spre partidele politice.

Săpaţi mai adânc

Dacă căutăm mai adânc dincolo de interesele de afaceri din Rusia, vom găsi o reţea complicată de relaţii culturale, politice şi ideologice, care îngreunează misiunea de a şti cu siguranţă în ce măsură retorica prorusă a unor persoane implicate se face în beneficiul propriu sau din cauză că acestea cred sincer că este în interesul partidului – sau ţării lor.

Contează oare, de exemplu, că d’Amico, proprietarul companiei ruseşti nedeclarate, s-a deplasat în Rusia pentru a fi observator la recentele alegeri prezidenţiale de acolo? Sau că în prealabil el a fost unul din observatorii scrutinului extrem de sensibil privind anexarea Crimeii de către ruşi în 2016?

Este preocupant că co-proprietarul companiei, Savoini care se află în centrul ultimelor acuzaţii privind finanţarea Ligii de către ruşi, a confirmat pentru ziarul italian La Repubblica că el a fost prezent la întrunirile dintre Salvini şi membri ai Consiliului Naţional de Securitate al Rusiei.

Interesele de afaceri ale politicienilor sunt de mult timp un subiect al atenţiei publice, dar sistemele de înregistrare a acestora – şi de tragere la răspundere a persoanelor care concurează pentru puterea de a lua decizii privind viitoarea direcţie a ţării lor – trebuie acum consolidate.

Aceasta înseamnă introducerea unor reguli ferme care se conformează cu principiile stabilite de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, clubul naţiunilor bogate cu sediul la Paris.

Acestea ar trebui să includă emiterea unei declaraţii cuprinzătoare a activelor şi conflictelor de interese, actualizări regulate (cel puţin anuale), o monitorizare şi verificare corespunzătoare, un regim de sancţiuni care poate duce la pierderea funcţiei pentru o nerespectare gravă şi acces facil la aceste informaţii pentru public.

Cum putem fi siguri că cei care deţin funcţii publice nu acţionează în interesul afacerilor lor, dacă nici măcar nu ştim care sunt acestea?

O serie de sisteme slabe existente pe tot cuprinsul continentului fac ca democraţia europeană să fie numai bună de exploatat. Şi dacă nu putem lua măsuri pentru protecţie în această privinţă, ne confruntăm cu un viitor foarte periculos.

de Amy Richards, directoare a Global Witness -EUObserver (traducere RADOR)