EXCLUSIV INTERVIU Viorel Isticioaia-Budura, romanul care dirijeaza relatiile Uniunii Europene cu China

​Importanta unei functii in institutiile europene de la Bruxelles se masoara prin etajul la care iti este pozitionat biroul. Iar biroul diplomatului roman Viorel Isticioaia-Budura se afla la unul dintre ultimele etaje ale cladirii Charlemagne, sediul provizoriu al noului minister de externe al UE. Cum a ajuns fostul stagiar din Directia Tari Socialiste a Ministerului comunist de Externe sa dirijeze astazi relatiile dintre Uniunea Europeana si partenerul ei comercial cel mai important, China, este un efect al imprevizibilei istorii europene. Dar cum a devenit tanarul student roman din Beijing-ul lui Mao unul dintre cei mai apreciati sinologi romani este rodul muncii unui intelectual de calibru. Intr-un prim interviu acordat in noua sa calitate, Viorel Isticioaia-Budura vorbeste despre remodelarea relatiilor dintre UE si China, tara a carei ascensiune schimba din mers istoria lumii.

Vlad Mixich: Aveti un birou gol. Nici o fotografie, nici o floare. Nu ati avut timp sa-l decorati?

Viorel Isticioaia-Budura: E stilul meu. Daca iesiti la secretare va vor coplesi poze de bebelusi si alte poze. Mobila am schimbat-o de doua ori, mai e mocheta de schimbat.

V.M.: De ce?

Viorel Isticioaia-Budura: Pentru ca era mai vechiuta. Noi am mostenit aceasta zestre. Nu ne gasiti in sediul nostru cel mai bun. Aici suntem impreuna cu alte departamente ale Comisiei, avem practic un singur etaj, suntem foarte inghesuiti. Sediul Serviciului European de Actiune Externa(SEAE) este in alta cladire si probabil in toamna ne vom muta acolo.

V.M.: Cati oameni aveti in subordine in directia Asia-Pacific?

Viorel Isticioaia-Budura: O suta.

V.M.: Sunt suficienti?

Viorel Isticioaia-Budura: Nu. Dar suntem intr-o faza incipienta, de constructie, Serviciul a inceput sa functioneze abia de la inceputul anului.

V.M.: Importanta data de o entitate politica unei anumite regiuni poate fi apreciata si prin dimensiunea departamentelor care se ocupa de acea regiune.

Institutiile europene nu au suficienti vorbitori de limba chineza.

Viorel Isticioaia-Budura

Viorel Isticioaia-Budura: Evident. Majoritatea statelor membre UE si-au redimensionat financiar si ca numar de personal distributia geografica a misiunilor diplomatice in functie de interese. In organigrama SEAE, departamentul Asia este primul. Dar asta este gandirea de anul trecut pentru ca aceasta a fost conceptia strategica care a guvernat asamblarea institutiei. Apoi au venit evenimentele fierbinti din primavara in zona Orientului, care au captat foarte mult atentia politica. Dar optiunile strategice deja definite nu se fac doar pentru azi sau maine.

„RAZBOIUL COMERCIAL” DINTRE CHINA SI UE

V.M.: Presa europeana a scris mult in ultima vreme despre razboiul comercial inevitabil declansat intre UE si China pe tema subventiilor. Putem vorbi despre un „razboi comercial”?

Viorel Isticioaia-Budura: Ma indoiesc. Efectul masurilor de anti-dumping aplicate asupra Chinei reprezinta un volum extrem de mic, doar cateva procente din ansamblul schimburilor comerciale UE-China. Daca ar fi fost vorba de o proportie semnificativa care sa afecteze atmosfera bilaterala, poate… Exista insa de ambele parti o sensibilitate fata de elementele negative care pot sa apara pe agenda.

V.M.: Mai exista si alte plangeri inaintate Comisiei Europene cu referire la subventionarea produselor chineze?

Viorel Isticioaia-Budura: Asta nu stiu, dar subiectul ramane deschis. Foarte multe dintre industriile traditionale europene raman vulnerabile fata de productivitatea mai mare sau de costul mainii de lucru mai scazut in China. Dar aceste lucruri sunt in curs de schimbare. Si costurile chineze vor creste.

V.M.: In ce domenii se manifesta astfel de vulnerabilitati?

Viorel Isticioaia-Budura: De-a lungul anilor au fost probleme cu partea de textile, marochinarie, pantofi, chiar si in telecomunicatii s-a mai intamplat. Este un fenomen care invita ambele parti la o intelegere nuantata a realitatilor comerciale de acum. Daca chinezii au ajuns sa produca mai ieftin si uneori mai bine, s-a intamplat pentru ca au fost importatori masivi de echipamente europene. Performanta tehnologica chineza s-a intemeiat pe aporturile constante de tehnologie industriala pe care le-au preluat de la mijlocul anilor ’60.

V.M.: China poate participa la licitatii de achizitii publice in tarile UE, pe cand europenii nu pot face asta in China. Cand va incepe epoca reciprocitatii?

Viorel Isticioaia-Budura: Va asigur ca nevoile interne ii vor obliga la asta. Schimbarea modelului economic chinez, presiunile la care va fi supus guvernul chinez pentru proiectul urbanizarii intensive, va obliga la deschiderea pietei. Subiectul achizitiilor publice este pe agenda noastra in discutiile cu partenerii chinezi.

V.M.: Adjunctul ministrului chinez de Externe spunea, pe 12 mai, ca UE refuza sa acorde Chinei “statutul de economie de piata din motive politice”. Care sunt aceste motive politice?

Viorel Isticioaia-Budura: Din perspectiva europeana aceasta este o chestiune tehnica. Cinci criterii tehnice au fost definite, dintre care partea chineza a indeplinit unul. Aceasta declaratie reflecta ceea ce simte partea chineza. Dar

Foarte multe dintre industriile traditionale europene raman vulnerabile fata de costul mainii de lucru mai scazut in China.

Viorel Isticioaia-Budura

parteneriatul strategic UE-China implica un nivel de angajament care lasa impresia ca, la nivel politic, totul se poate rezolva printr-o decizie. Ceea ce are o doza foarte mare de adevar dar cu o conditie: aceasta potentiala decizie sa intruneasca consensul. Asta se aplica si problemei embargo-ului pe arme.

V.M.: Incepand cu 2016, atunci cand China va primi automat statutul de economie de piata datorita reglementarilor Organizatiei Mondiale a Comertului, va mai putea Uniunea Europeana sa restrictioneze importurile chineze prin legi anti-dumping?

Viorel Isticioaia-Budura: Va fi o modificare deplina a statutului si sper sa nu mai fie cazuri pana atunci. Oricum, ambele parti vor incerca sa fluidizeze schimburile comerciale, nu sa impuna masuri protectioniste.

V.M.: Dar producatorii europeni nu vor ramane neprotejati, incepand cu 2016, in fata unui concurent mult prea puternic?

Viorel Isticioaia-Budura: In general, comunitatile industriale europene au avut destul de mult curaj acceptand deja acordul de liber schimb cu Coreea de Sud, un competitor foarte puternic. Vom avea acorduri similare cu un numar bun de state din zona asiatica. Nu e cazul cu China pentru un acord de liber schimb, dar piata europeana va fi tot mai expusa dinamicii si performantelor asiatice. Dar eu am incredere in maturitatea zonei europene.

V.M.: E cazul sa ne temem de o China revendicativa, ma gandesc de exemplu la solicitarile teritoriale asupra Marii Chinei de Sud?

Viorel Isticioaia-Budura: Nu. M-as teme de China in sensul in care este un purtator al fortelor dinamice ale economiei mondiale. M-as teme sa nu pierd acest tren al Chinei. Si nu suntem singurii care ne temem de asta. China doreste sa participe la dinamica europeana si este un suporter apropiat al stabilizarii zonei Euro. Ei au reusit sa contribuie la asta prin cooperare economica si prin achizitiile de datorii suverane ale unor tari europene. In viziunea lor, pentru un numar bun de decade, Europa ramane un partener economic semnificativ. Incercam acum sa redefinim continutul parteneriatului nostru strategic cu China prin proiectia cooperarii bilaterale pe o arie extinsa temporal si in spatiu. Avem ambitii as spune.

CUM ISI REMODELEAZA UE ATITUDINEA FATA DE CHINA

V.M.: China a fost prima tara din afara UE vizitata de presedintele Consiliul Europei, Herman van Rompuy. Intr-un discurs tinut la Scoala Centrala de Partid, van Rompuy a spus ca “e important sa intelegem alegerile si constrangerile celuilalt, sperantele si temerile lui”. Care sunt temerile Chinei?

Viorel Isticioaia-Budura: Aceasta vizita a aratat cat de real este efortul de a avea un dialog cu China si de a ne remodela atitudinea fata de partenerii din Asia si fata de China. Astazi, China este intr-un moment crucial. Datorita crizei financiare a fost impinsa in prim-planul evolutiilor mondiale, din ratiuni care tin de resursele si de performantele sale economice. Si noi ne aplecam mai mult spre ceea ce China considera a fi probleme sensibile si care pot afecta

Relatia dintre Uniunea Europeana si China nu este neconditionata.

Viorel Isticioaia-Budura

statutul sau de partener legitim si credibil pentru UE. Temerile Chinei sunt legate de evolutiile interne. Ca intotdeauna. In ultimii 30 de ani de reforme, zeci de milioane de oameni s-au transformat din foarte saraci in relativ prosperi. S-a creat o clasa de mijloc care impinge azi economia si consumul chinez inainte. Dincolo de asta, liderii chinezi au avut de gestionat tranzitia la un nou model de crestere economica. De la o crestere condusa de tendinta spre export, la una care se bazeaza pe cererea interna, pe ascendenta unui important segment de populatie care incepe sa consume. Asta este foarte salutat de catre Uniunea Europeana, care vede pietele chineze incepand sa absoarba. In 2020, China ar trebui sa absoarba circa 20% din consumul mondial. Asta inseamna oportunitati. In prezent, majoritatea partenerilor comerciali, si nu in ultimul rand UE si Romania, se plang de deficitul de balanta comerciala.

V.M.: Henry Kissinger reprosa, toamna trecuta, politica occidentala lipsita de conditionalitati fata de China. Desi aceasta prima taxa anti-dumping aplicata Chinei de catre europeni este nesemnificativa economic, ea are numeroase semnificatii politice.

Viorel Isticioaia-Budura: Kissinger nu a fost singurul care si-a impartasit preocuparea fata de modul de intrare intr-o relationare cu China fara anumite conditii. Ca practicant si traitor in China, sentimentul meu a fost ca, dimpotriva, UE a avut intotdeauna foarte multa claritate in conditionarile pe care le-a pus pe masa. S-a evocat intotdeauna preocuparea Uniunii Europene fata de anumite evolutii din China, unde europenii ar fi dorit sa vada un efort suplimentar al autoritatilor chineze pentru a imbratisa principii si valori din Europa. Asta include si drepturile omului.

V.M.: Pe 12 aprilie, ca reactie la arestarea dizidentului chinez Ai Wei Wei, Catherine Ashton a facut o declaratie ascutita. Dar o luna mai tarziu, tonul s-a inmuiat. Mai mult, o singura propozitie din discursul presedintelui van Rompuy adresat presedintelui Chinei a facut referire la chestiunea drepturilor omului. O remarcabila indulcire a tonului…

Viorel Isticioaia-Budura: Nu sunt partizanul explorarii diferentelor si nuantelor. Totusi, relatia dintre Uniunea Europeana si China nu este neconditionata. Uniunea Europeana a pus intotdeauna foarte clar pe masa valorile pretuite in

Un jurnalist chinez este mai liber decat un diplomat in exercitiu.

Viorel Isticioaia-Budura

Europa.

V.M.: Van Rompuy a alocat mult mai putin timp in discursul sau drepturilor omului, comparativ cu chestiunile economice.

Viorel Isticioaia-Budura: Nu exclud ca din afara sa para astfel. Dar pot sa va asigur ca acest moment a avut in vedere o abordare echilibrata a mesajelor. Acest capitol a fost astfel construit incat sa arate sensibilitatea noastra, a oficialilor europeni, fata de conditia extrem de deficitara a unora dintre militantii pentru drepturile omului. Au fost cerute si informatii de la partea chineza despre conditia acestor oameni.

V.M.: Si ati primit aceste informatii?

Viorel Isticioaia-Budura: A fost un dialog. Eu l-am invitat pe ambasadorul chinez de aici si l-am intrebat despre o situatie trista dintr-o manastire tibetana a provinciei Sichuan, eveniment care ingrijoreaza statele membre. Dialogul pe drepturile omului este un flux continuu, dar fara a forta si fara scandal in piata publica. Asta tinand seama de temerile lor. Nu va puteti imagina ce inseamna sa sari in 30 de ani de la acea constipare politica a revolutiei culturale, la o deschidere catre lume de o magnitudine incredibila si pana la actuala liberalizare. Aceasta liberalizare, comparata cu societatile din Europa, poate sa nu raspunda asteptarilor dar, comparat cu punctul de plecare din anii ’70, diferenta este inimaginabila.

V.M.: Intr-un interviu de anul trecut spuneati ca traiti o mare dezamagire pentru ca nu exista relatii suficient de active intre lumea presei romanesti si cea a presei chineze. Sunt posibile relatii intre o presa libera si una in care libertatea cuvantului nu exista?

Viorel Isticioaia-Budura: As spune nu numai ca e posibila, ci si necesara. Jurnalistii chinezi sunt primii care doresc o apropiere.

V.M.: Pot ei sa raspunda liber la anumite intrebari?

Viorel Isticioaia-Budura: Mai mult decat va imaginati.

V.M.: Mai mult sau mai putin decat poate raspunde un diplomat aflat in exercitiul functiei?

Viorel Isticioaia-Budura: Poate nu atat de mult cat ati dori dumneavoastra. As spune chiar mai liber decat un diplomat in exercitiu. Diplomatia nu s-a facut niciodata 100% la lumina zilei deoarece a avut o parte confidentiala care a protejat interesele nationale. Dar presa presupun ca are conditionari mult mai reduse, in afara de cele legale legate de protejarea confidentialitatii. Aici, la Bruxelles, este o mare abundenta de ziaristi chinezi.

V.M.: Va reusi China sa se integreze in modelul occidental de civilizatie sau din contra, China va incerca sa ne integreze pe noi in modelul ei?

Viorel Isticioaia-Budura: Raspunsul se gaseste in unitatea in diversitate a Uniunii Europene. Nu e o topire a nationalitatilor si a distinctiilor intr-o masa amorfa. Ce trebuie sa se verifice este reteta de succes (a Chinei n.r.) in limitele

China va fi condamnata in viitor sa importe produse alimentare.

Viorel Isticioaia-Budura

sale politice, pe care uneori nu le acceptam, care a reusit sa rezolve probleme cu care s-a confruntat natiunea chineza. Daca aceasta reteta va fi adoptata si de alte natiuni? E o intrebare deschisa, in privinta careia eu am indoielile mele. Ma indoiesc ca cineva va acredita un model chinez. China a avut nevoie sa se salveze din saracie, din extremismele revolutiei culturale si in prezent, chiar daca nu raspunde asteptarilor noastre de tranzitie precipitata, se misca. China nu se poate misca asa cum s-a miscat Romania sau Albania in contextul Europei de Est.

V.M.: “No man is an island, we are all part of the main”, a mai spus van Rompuy la Beijing. Dar daca pentru multi chinezi Europa nu mai e o insula, pentru multi europeni China ramane o insula in mare parte necunoscuta.

Viorel Isticioaia-Budura: Din pacate, nivelul schimburilor culturale si intelectuale lasa de dorit. Apetitul chinez si deschiderea lor spre Europa au fost, sunt si vor ramane in continuare mult mai mari decat invers. Exista in prezent aproape 100.000 de studenti chinezi care studiaza in UE si sunt, poate, 20.000-30.000 de europeni care studiaza acolo. Statele Unite au anuntat ca vor trimite in China, in urmatorii 4 ani, o suta de mii de studenti americani.

VORBESTE CINEVA CHINEZA LA BRUXELLES?

V.M.: De cand ati venit la Bruxelles, de cate ori ati vorbit la telefon cu ministrul roman de Externe?

Viorel Isticioaia-Budura: Nu foarte des pentru ca, as spune din fericire, agenda asiatica nu a fost dintre cele mai stringente. Atentia ministrilor de externe s-a indreptat, in ultmul timp, cu precadere catre Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Dar Asia ramane o zona prioritara si ceea ce fac britanicii acum, reorientandu-si resursele diplomatice catre zona asiatica, reprezinta ceva ce as recomanda diplomatiei romane cu tot entuziasmul. Si mai ales comunitatii romane de afaceri.

V.M.: Exista proiecte noi ale investitorilor chinezi in Romania?

Viorel Isticioaia-Budura: Datorita cresterii foarte vizibile a populatiei, China va fi condamnata in viitor sa importe produse alimentare. Crearea unor societati mixte care sa valorifice sectorul agricol e necesara. Productia de cereale, productia de carne de vita sunt zone cu potential care pot trezi interesul Chinei. Capacitatea lor de productie agricola va fi erodata de procesul de urbanizare, ceea ce ii va obliga la importuri. In clasamentul tarilor europene exportatoare in China, Romania este pe locul 17-18.

V.M.: Comisarul Dacian Ciolos este in China pentru a promova produsele alimentare europene traditionale. Printre branzeturile frantuzesti si vinurile italienesti apare si vinul de Tarnave.

Viorel Isticioaia-Budura: Sa stiti ca vinurile romanesti au intrat foarte bine pe piata chineza. In anii trecuti am ajuns sa vindem 400-500 de containere de vin pe an. Cam 9 – 10 milioane de dolari. La un moment dat s-ar putea ca

Dialogul UE-China pe drepturile omului este un flux continuu, dar fara a forta si fara scandal in piata publica.

Viorel Isticioaia-Budura

piata sa ceara cat nu putem noi da. Feteasca merge bine, Murfatlarul… Varietatea vinurilor romanesti oferite si deja contractate este destul de mare. In China, extensia penetrarii pietei este impresionanta. In China vinul este asimilat cu statul de consumator elevat, avizat. Cum la noi, in trecut, daca puneai un pachet de Kent pe masa insemna „am relatii”, sticla de vin in China e un element de statut inainte de a fi un element de consum.

V.M.: Mai exista suficienti sinologi tineri in Romania?

Viorel Isticioaia-Budura: Sper sa existe. E o durere personala pentru ca viata mea s-a legat foarte mult de exercitarea acestei meserii si de standardele profesionale care presupun cunoasterea limbii. Imprejurarile au acreditat impresia ca daca cineva stie putina engleza, putina germana, putina franceza, atunci este homo universalis. Lumea de astazi impune o deschidere culturala si mentala mult mai mare. Inclusiv de cand sunt la Bruxelles, am constatat ca in randul diplomatilor din departamentul Asia-Pacific exista o buna preocupare pentru cunoasterea limbilor din zona de care se ocupa.

V.M.: Institutiile europene au suficienti vorbitori de chineza?

Viorel Isticioaia-Budura: Nu au suficienti vorbitori. Si nu numai de chineza, ci si de alte limbi: japoneza, coreeana. Exista un anumit numar, dar ambitiile de acum vor cere mult mai multi. Chinezii vorbesc tot mai mult engleza, dar asta nu ar trebui sa fie o scuza sau o descurajare. Nivelul de intelegere reciproca nu va fi la fel de mare ca atunci cand noi le vorbim in chineza. Inclusiv de cand sunt aici, am asistat la intalniri oficiale in care problema limbii a fost sensibila tocmai pentru ca discutam uneori de lucruri foarte delicate, la care nuantele de limba trebuie foarte bine stapanite.

„UN MOMENT LUMINOS”

V.M.: Directorul general al Serviciului European de Actiunea Externa pe relatia cu Rusia este tot un estic, un slovac. Experienta dumneavoastra ca diplomat in perioada comunista este un avantaj? Va ajuta sa comunicati mai usor cu omologii chinezi?

Viorel Isticioaia-Budura: Este un avantaj in mod net. Exista ideea ca noi avem o zestre de cunoastere pe relationarea cu China. In plus si noi am traversat o serie de prefaceri, inclusiv cea din ipostaza de candidati UE, si asta ne califica sa avem intelegere fata de procesele de transformare pe care le parcurge China, fara a le fi incheiat. Nu spun ca suntem mai destepti decat alti experti vest-europeni, ci spun ca avem o doza de experienta care ne califica in ochii partenerilor chinezi si asiatici.

V.M.: Ati ajuns la ambasada Romaniei de la Beijing cu doar cativa ani inainte de protestele din Tiananmen. Ce intamplare din acea perioada v-a marcat?

Viorel Isticioaia-Budura s-a nascut la Oradea in 1952. Are o licenta in istorie la Bucuresti si una in limba chineza la Universitatea Nankai din China. In 1985 a fost detasat la Ambasada Romaniei la Beijing de unde s-a intors in 1990 pentru a deveni director de cabinet in primul guvern post-ceausist al Romaniei. A fost ambasadorul Romaniei la Seul si la Beijing, acolo unde si socrul sau, Romulus Budura, a reprezentat Romania. In 2011 este numit director general al departamentului Asia-Pacific in cadrul SEAE al UE. Vorbeste chineza, engleza si franceza.

carte de vizita

Viorel Isticioaia-Budura: Pot sa va spun ca au fost 5 ani superbi: 1985 – 1990.

V.M.: In ciuda perioadei…?

Viorel Isticioaia-Budura: Dimpotriva. Tocmai pentru ca a fost o asemenea perioada. Cunoscusem China la sfarsitul anilor ’70, ultimii ani ai revolutiei culturale, marcata de nevoi si de distanta pe care colegii si profesorii chinezi o aveau fata de noi, in ciuda faptului ca eram romani, eram prieteni si aveam aceeasi eticheta ideologica. Totusi frica ii tinea deoparte. Dar in 1985 am constatat ca aceste constrangeri disparusera. Un moment luminos a fost intr-un an greu, in primavara lui 1989, atunci cand un pictor chinez a dorit sa faca un portret al lui Mihai Eminescu. Am constatat atunci pentru prima data cum, la Ambasada, puteam sa fim receptaculul comuniunii spirituale reale dintre doua natiuni. L-am comemorat atunci pe Eminescu si pe un poet chinez dintr-o perioada mai timpurie, prin romante pe versurile lui Eminescu si romante pe versurile poetului chinez. A fost un moment extraordinar in care am intrat in rezonanta. Si a mai fost un moment care mi-a ramas in suflet, dar asta mai tarziu, la vizita presedintelui Iliescu in 2003. Atunci, studentii de la catedra de limba romana au recitat „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie”, in chineza si in romana. In ciuda discutiilor care pot exista despre presedintele Iliescu, a spus atunci ceva care ne-a ramas in minte: „A trebuit sa vin pana in China ca sa mai aud inca o data rostita o poezie atat de frumoasa despre natiunea romana”.

V.M.: Cititorii HotNews va vor spune ca aveti nostalgii comuniste…

Viorel Isticioaia-Budura: Asta ar fi o acuzatie extrem de grava la adresa lui Eminescu.