Furnizorii de energie despre ordonanța de la Finanțe: Apariția proiectului de OUG a dus la o creștere a prețului energiei electrice cu 14% într-o singură zi

​​Apariția proiectului de OUG privind fiscalitatea a determinat într-o singură zi creșterea prețului energiei electrice cu 14%, astfel România devenind cea mai scumpă piață din Uniunea Europeana, anunță Asociația Furnizorilor de Energie Electrică din România (AFEER) printr-un comunicat de presă.

Vezi analiza asociației asupra efectelor pe care le va avea ordonanța în domeniul energiei electrice, precum dispatiția unor furnizori, pierderea unor locuri de muncă, pierderea unor venituri la bugetul de stat și scăderea competiției pe piață.

I. La art. 77 din OUG se prevede: „Contribuţia bănească percepută de la operatori economici care desfăşoară activităţi în domeniul energiei electrice şi termice este egală cu 3% din cifra de afaceri realizată de aceștia”.

La acest moment, OUG 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei aprobata prin Legea 160/2012 prevede : ”(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale ANRE se asigură integral din venituri proprii. (2) Veniturile proprii ale ANRE provin din tarife percepute pentru acordarea de licenţe, autorizaţii şi atestări, contribuţii anuale percepute operatorilor economici reglementaţi din sectorul energiei electrice şi termice şi al gazelor naturale, precum şi din fonduri acordate de organisme internaţionale. (3) Nivelul tarifelor şi contribuţiilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte anual prin ordin al ANRE, în condiţiile legii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (….) (7) Excedentul anual rezultat din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se reportează ca sursă de finanţare în anul următor. Deficitul se acoperă din sursele anului următor, inclusiv din împrumuturi bancare şi de trezorerie.”

În prezent, nivelul contributiilor se stabileste in functie de nevoile ANRE pentru acoperirea cheltuielilor curente si de capital, lucru care ne dorim sa se intample si in continuare. In masura in care acest principiu nu este respectat ne vom afla in situatia in care pentru activitatile din domeniul energiei electrice se va introduce o taxare suplimentara. Fondurile obtinute din contributii/tarife trebuie sa-i acopere doar costurile de operare conform bugetului anual si nu trebuie sa poata fi folosit ca un vehicul pentru colectare de fonduri suplimentare pentru bugetul de stat.

Cu titlu de exemplu, in proiectul de Ordin privind aprobarea tarifelor și contribuțiilor bănești percepute de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2019, contributia pentru persoana juridica titulara de licenta de furnizare/producere care se percepe este 0,1% din cifra de afaceri realizata de acesta in anul anterior din activitatile comerciale ce fac obiectul licentelor (aceasta cota este cea mai mare din Uniunea Europeana). O crestere la 3% ar insemna o majorare a contributiei de 30 ori, ceea ce este peste limita de suportabilitate a furnizorilor de energie electrica, care au profiturile de maxim 2,5%, fiind si numeroase cazuri in care acestia au avut pierderi in anul 2017.

Nu in ultimul rand dorim sa invederam faptul ca toate taxele, contributiile si impozitele pe care participantii la piata de energie electrica le platesc se vor regasi intotdeauna in pretul consumatorului final. In formula propusa in OUG consumatorul va urma sa suporte o crestere a costului cu factura de energia electrica de cel putin 5% doar datorita cresterii acestei contributii (prin cascadarea acesteia pe lantul producere/ transport /distributie/ furnizare).

Aceasta creștere, impreuna cu ingreunarea conditiilor de finantare va duce la disparitia unor furnizori, pierderea unor locuri de munca si in final pierderea unor venituri la bugetul de stat si scaderea competitiei pe piata de energiei electrice. Daca in aparenta populaţia este protejată prin reglementarea preţului la energie, nu acelaşi lucru se întâmplă cu consumatorii industriali. Aceştia, cel mai probabil, vor fi cei care vor suporta creşteri de preţuri la energie, cu consecinţe nefaste asupra costurilor lor de producţie şi asupra competitivităţii. Efectele vor fi printre cele mai dure: pierderi de cotă de piaţă nu numai la export, ci şi pe piaţa locală, insolvenţe, falimente, pierderi de locuri de muncă. Astfel, aplicarea prevederilor noii Ordonanţe de Urgenţă ar putea conduce, în doar câţiva ani, la pierderi masive de venituri la bugetul consolidat al statului si posibile relocari ale industriei catre alte zone.

II. Art. 61 din proiectul noii OUG prevede: „pentru perioada 1 martie 2019 – 28 februarie 2022 pentru clienţii casnici furnizarea de energie electrică se realizează în condiţii reglementate, de către ANRE”. De asemenea, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei – ANRE trebuie „să aprobe şi să publice tarifele aplicate de furnizorii de ultimă instanţă clienţilor casnici pentru perioada 1 martie 2019 – 28 februarie 2022”. Producătorii sunt obligaţi „să livreze furnizorilor de ultimă instanţă, în perioada 1 martie 2019 – 28 februarie 2022, energia electrică necesară asigurării consumului clienţilor casnici pentru care aplică tarife reglementate, în conformitate cu reglementările elaborate de ANRE”. În plus, „preţurile de vânzare ale producătorilor pentru clienţii casnici se stabilesc pe baza metodologiilor aprobate de ANRE”.

Reamintim, de la 1 ianuarie 2018, piaţa de energie pentru consumatorii casnici a fost liberalizată 100%, ceea ce înseamnă că prețul de furnizare a energiei electrice nu mai este stabilit de autorități, ci este negociat liber între consumatori și furnizori. Reintroducerea aprobării preţurilor de către ANRE înseamnă reîntoarcerea la situaţia anterioară liberalizării. Dar, această liberalizare a fost asumată de către autorităţile de la Bucureşti încă din anul 2012, prin acordul de împrumut cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. Revenirea la preţuri reglementate în energie poate conduce la reacţii dure din partea Comisiei Europene, inclusiv la declanşarea unor proceduri de infringement şi chiar procese la Curtea Europeană de Justiţie şi amenzi usturătoare.

Pe de altă parte, furnizorii au încheiate contracte cu clienţii finali, casnici şi non-casnici, chiar şi pentru întreg anul 2019. Proiectul de OUG prevede că „diferenţele de costuri de achiziţie din anii 2018 şi 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin preţurile practicate, se vor recupera până la data de 30.06.2022, conform reglementarilor ANRE”. Sumele sunt, însă, extrem de mari, astfel că doar putine companii vor putea supravieţui. Furnizorilor, in special celor mici, le va fi greu să internalizeze aceste costuri suplimentare pentru o perioadă atât de lungă, de aceea, cel mai probabil, vor dispărea de pe piaţă. Aceasta înseamnă, pe lângă pierderea unor locuri de muncă şi o restrângere a concurenţei, cu efecte în majorarea preţurilor la consumatorii industriali în această perioadă şi o creştere substanţială a preţurilor pentru consumatorii casnici începând cu luna martie 2022.

III. De asemenea, investitorii prezenti pe piaţa din România vor cumpăni mai bine asupra proiectelor pe care le derulează şi cu atât mai mult asupra unora viitoare.

IV. AFEER considera ca este posibil sa fi fost cazuri izolate în piaţă de comportament neadecvat dar nu trebuie blamată o întreagă industrie pentru acestea. AFEER militeaza pentru etică în afaceri de aceea considera ca instituţiile statului ar trebui să cerceteze fiecare caz în parte şi să acţioneze doar acolo unde nu se respectă legislaţia; nu trebuie facute reguli pentru excepţii.

Pozitia AFEER a fost transmisa autoritatilor romane si europene cu rugamintea de reanalizare a masurilor propuse prin prisma efectelor pe care aceastea ar putea sa le produca in piata.

Asociatia Furnizorilor de Energie Electrica din Romania-AFEER, este o organizatie profesionala non profit, independenta si neguvernamentala infiintata la sfarsitul anului 2006 si care cuprinde, in prezent, un numar de 34 de membri, furnizori licentiati si activi pe piata de energie electrica din Romania, cu o cota de piata de circa 90% din consumul final.