Guvern de paie (de Rodica Ciobanu)

„Ieri, ati fugit, dar joi v-o trantim!”, le-a zis un senator PSD liberalilor stransi la bufet, ca sa-si bea in tihna cafeaua de dimineata.

Ce ar urma sa tranteasca maine pesedistii? Legea de functionare si organizare a guvernului, aceea dupa care au fost reasezate Ministerul de Interne si Reformei Administrative, Ministerul Industriei si Economiei sau Ministerul Comertului, Turismului si Profesiilor Liberale. Temelia in care Cabinetul liberal minoritar Tariceanu se tine, sperand sa reziste pana la alegerile din 2008.

Senatorii PNL au dat din umeri si au continuat sa soarba linistiti din cesti. Ce altceva sa faca? N-au avut Parlamentul sub control nici cand erau in Alianta cu PD, iar, acum, cand nu mai au nici un partener, cu atat mai putin.

Fuga de la vot este sanatoasa. Este singura solutie care le-a mai ramas pentru a evita o noua lovitura, in plin.Luni seara, cand organizarea guvernului trebuia votata, liberalii au plecat din sala de sedinte a Senatului, ca sa nu mai fie cvorum.

Deznodamantul era previzibil: 19 legi organice cazusera una dupa alta, fiindca grupul senatorial PSD hotarase, cu cateva ore inainte, sa nu-i mai dea nicio mana de ajutor Executivului. Sa faca, asadar, „opozitie dura”, pentru a-i arata lui Calin Popescu Tariceanu ca, desi oficial detine puterea, este, de fapt, lipsit de putere.

Maine, ar putea sa-i demonstreze cat de usor poate sa piarda toate atuurile administrative, o avanpremiera la motiunea de cenzura, amanata din cauza certurilor din interiorul PSD.

Cel mai mare partid parlamentar echivaleaza, de fapt, respingerea legii dupa care guvernul functioneaza cu o cenzura la adresa acestuia, iar radicalizarea pesedistilor se impune cu atat mai mult cu cat, in ultima saptamana, au lasat impresia ca formeaza un partid gregar si debusolat.

Ce placere sa-i dea premierului – care umbla cu nasul pe sus si stramba din el cand aude de negocieri cu PSD – o lectie politica! Sa-l lase sa fiarba pana cand legea ajunge la Camera, unde ar putea avea aceeasi soarta, daca Tariceanu nu-si baga mintile-n cap! Si ce satisfactie, atunci, sa oblige guvernul sa se reaseze pe schema veche si sa-l aduca la vot in Parlament, fara motiunea de cenzura!

O manevra usoara, cu sanse de reusita pentru PSD, care si cu suspendarea, si cu motiunea a probat ca-l depasesc actiunile de anvergura.

Ce-i ramane premierului de facut in aceste conditii? Sa negocieze cu PSD un acord parlamentar, varianta soft a unui pact de guvernare. Pesedistii se angajeaza sa sprijine guvernul, acesta sa isi asume legile populiste ale social-democratilor – in avalansa, anul acesta -, iar in anexele secrete sa ofere alte avantaje PSD, in perspectiva alegerilor.

O solutie de compromis deci, greu de digerat insa de catre simpatizantii PNL, dar care ar tine in viata Cabinetul pana la alegerile de la anul. Cele doua partide resping, deocamdata, orice tratative. Nu este insa exclus ca gruparea pesedista pro PNL sa impinga lucrurile in aceasta directie.

Certurile aprige din interiorul PSD ii fac pe liberali mai optimisti, dandu-le iluzia ca, batand palma pe culoare cu unul sau cu altul, vor iesi la liman.

A doua solutie la indemana premierului: sa demisioneze. A ramane in continuare la Palatul Victoria, cand legi importante pentru progresul Romaniei sunt respinse de majoritatea parlamentara, ar fi o dovada de cinism.

Ar urma alegeri anticipate, la care PNL ar obtine poate cateva procente mai mult daca va juca rolul de victima politica a PSD si a lui Traian Basescu, batand, in acelasi timp, moneda pe realizarile economice si sociale.

Politica romaneasca nu este insa una a faptelor clare, ci a jocurilor marunte, a intelegerilor mici, a baloanelor de oxigen de care inca se mai agata acest guvern muribund. Cat inca i se mai pompeaza aer, fie el si impur, premierul nu va face nimic.