Iancului, cartierul pe care comuniștii aproape că l-au închis complet vreme de doi ani, ca să-l refacă din temelii

Iancului e cartierul din București în care în mare măsură trăiești cu senzația că locuiești în centru, deși nu e tocmai așa. Geografic, e în zona semincentrală a orașului.

Dominante sunt blocurile înalte și vechi, ridicate în perioada comunistă, dar spre margine dai peste străzi cu case și mai vechi.

Până la transformarea în ce știm azi, era o mahala cu case modeste, împrejmuite cu garduri de scândură și cu cișmele în curte. Totul a început cu parcelarea interbelică Iancului și cu locuințele-tip de pe strada Victor Manu.

Parcelarea Iancului, împreună cu locuințele-tip de pe strada Victor Manu, reprezintă una dintre cele mai întinse lucrări ale Societății Comunale, cu peste 600 de locuințe. Toate au fost proiectate de arhitectul Ion Țărușanu. Construirea lor a început, probabil, în 1930, iar până în 1933 se construiseră primele 30 de locuințe cuplate (așadar, 60 de apartamente).

Aveau fundațiile din beton, erau făcute din cărămidă, acoperite cu eternit, iar tâmplăria era din lemn de brad. Aici locuiau militari, funcționari bancari, ingineri, dar și mici comercianți, brutari și fierari.

În anii ’70, când toată zona a fost transformată în cartier muncitoresc, pe Șoseaua Iancului a fost oprită complet circulația vreme de doi ani, pentru construirea noilor blocuri, „simbol al modernizării orașului”.

Citește, pe B365.ro, povestea cartierului, spusă de istoricul Răzvan Voinea și de Georgeta Filitti, probabil singurul academician din România care locuiește într-un bloc comunist, pe strada Avrig.