IHT: Rusia pe care o avem

Reprezinta intorsatura autoritara luata de politica interna a Rusiei lui Vladimir Putin o schimbare fundamentala in caracterul regimului? – se intreaba ziaristii de la International Herald Tribune, citati de Rador.

Rusii asociati cu noul sistem il apara ca pe o afirmare esentiala a autoritatii statului, care pune bazele unui sistem ce va fi fundamental democratic, supus controlului electoral si asemanator (in comparatia oferita de ei) cu guvernul gaullist al Frantei din anii 1960.

Cea de-a Cincea Republica gaullista a fost un fel de monarhie aleasa. Presedintelui i s-au acordat puteri depline asupra politicilor externa si de aparare a tarii. El a trasat liniile generale ale guvernarii interne, dar nu a fost seful guvernului. Guvernul era efectiv format de o majoritate parlamentara condusa de un prim-ministru raspunzator pentru politicile sale.

Pentru multi liberali rusi, ca si pentru multi observatori straini, sistemul Putin se aseamana din ce in ce mai mult cu o versiune revizuita si modernizata a fostului sistem sovietic, cu accent pe nationalism si pe puterea economica mai mult decat pe ideologie.

Putin insusi a afirmat ca exista mai putine pagini negre in istoria URSS decat in trecutul Statelor Unite, citand rasismul, lansarea bombelor atomice asupra populatiei civile din Hiroshima si Nagasaki, ca si utilizarea Agentului Orange in Vietnam.

Gulagul, teroarea si purificarea staliniste sunt sterse in versiunea tradusa de el a istoriei sovietice, desi au fost recunoscute si condamnate de predecesorii sai, Mihail Gorbaciov si Boris Eltin. Eltin a propus chiar, la un moment dat, un proces de tip Nuremberg al regimului sovietic.

In opinia unuia dintre cei mai acizi corespondenti straini la Moscova, Laure Mandeville, Putin pare a dori sa inculce in mintea oamenilor ideea unei continuitati a guvernarii sale cu un trecut comunist care, in versiunea sa, e purificat de crimele facute si glorificat pentru infrangerea Germaniei naziste. Acest lucru e menit a da legitimitate propriilor sale politici.

Totusi, purificarea de nelinistile trecutului nu e completa, una dintre cele mai crude caracteristice reaparand in regimul Putin. Recent, o ziarista critica, Larissa Arap, a fost internata intr-un centru psihiatric – o forma de pedeapsa ramasa din trecutul totalitarist sovietic.

Alti jurnalisti, disidenti sau opozanti au fost supusi agresiunilor fizice, iar cazurile mortii unor anumiti critici ai guvernului nu au fost solutionate.

Televiziunea, cinematograful si industria divertismentului sunt din ce in ce mai „patriotice”, mai ales in celebrarea eroilor serviciilor secrete sovietice, in slujba carora a lucrat Putin, care sunt onorate anual cu o „Zi a agentilor CEKA” (o referire la politia secreta bolsevica de la inceputuri).

Se sustine ca rusii, dupa amara lor experienta a istoriei moderne, considera normele liberale si umanitare impuse asupra lor de Occident ca fiind utopice, si presiunile Vestului ca fiind ipocrite.

Ei sunt gata sa creada ca „revolutiile colorate” din statele „noii vecinatati” a Rusiei, incurajate de Washington si Bruxelles, sunt o incercare de a incolti si izola politic Rusia.

Ei considera ca ar fi o agresiune militara atat retragerea SUA din tratatele privind inarmarea, cat si inaintarea NATO spre granitele Rusiei, activitatile militare americane in Caucaz, noile baze americane in Asia Centrala, Romania, Bulgaria si Polonia si scutul antiracheta pe care Washingtonul doreste sa il instaleze in Polonia si Cehia.

Ca fost consilier al lui Gorbaciov, Andrei Gracev scria, pentru prima data de la caderea comunismului, ca Vestul e vazut in Rusia ca un centru de putere „cu care trebuie sa aiba relatii, dar cu care Rusia nu impartaseste un viitor comun”.

Membrii vestici ai UE care au importante legaturi economice si energetice cu Rusia sunt inclinati spre optimism (sau speranta) cu privire la viitorul relatiilor dintre Europa si Rusia si isi exprima o mare toleranta fata de actualele tendinte represive ale regimului Putin, subliniind consecintele economice si politice dezastruoase ale versiunii nocive a capitalismului instalat in tara sub influenta americana, dupa caderea lui Gorbaciov.

Cei mai noi membri ai UE care sunt vecini cu Rusia, statele baltice si Polonia, dar si candidatii pentru UE, cum ar fi Georgia, sustin ca Rusia revine la aceeasi opresiune si ostilitate fata de Vestul liberal, care caracterizeaza mare parte din istoria sa, si ale carei victime ei au fost in secolul XX.

In furia lor impotriva Rusiei si in sustinerea agresiva pentru uliii Administratiei Bush, sunt gata sa uite ca Rusia lui Putin este singura Rusie pe care ei si noi, toti ceilalti, o avem. Este cea cu care trebuie sa tratam, oricum ar fi sau ar deveni ea. Si tarile din vecinatatea ei sufera de blestemul geografiei – nu se pot muta in alta parte.

Prietenii lor americani locuiesc la un continent distanta. Mai mult, administratiile americane se schimba, si urmatoarea administratie de la Washington ar putea foarte bine sa abandoneze politica lui Bush fata de Rusia. Asta este ceea ce poate face interesul national.