Iluzoriul, dar telegenicul razboi cu preturile

Cum nu le sta in obicei, Guvernul si Traian Basescu s-au pus de acord: preturile in piata sint prea mari. A inceput de atunci un fel de intrecere ciudata: cine gaseste mijloace mai bizare de a interveni? Fara sa se gindeasca ca poate nu preturile sint prea mari, ci salariile prea mici, politicienii au gasit si vinovatii ideali in intermediari.

Problema este ca statul roman a dus deja o politica de eliminare a intermediarilor, care a esuat lamentabil.

Cei care vind in piete trebuie sa prezinte certificate de producator, eliberate de primariile de comune. Primariile au transformat in producatori agricoli pe toti orasenii capabili sa plateasca mita de rigoare.

Asa ca politica statului nu a avut nici un efect, cu sau fara certificate guvernantii constata acum ca intermediari organizati in bande de tip mafiot au acaparat tarabele, ameninta adevaratii producatori si vind marfa prea scump.

O situatie neplacuta, pe care omul simplu o simte pe pielea sa, mai ales ca intermediarii au de obicei proasta inspiratie de a fi romi, despre care omul simplu stie ca nu prea muncesc. La drept vorbind, fenomenul intermediarilor pare a fi mult exagerat, cel putin pentru pietele din care cumpar eu.

Oricum, ce poate face un guvern democratic care are nesansa de a avea mijloace limitate de interventie intr-o atare situatie? Practic, nimic. Singura vina reala a intermediarilor este ca recurg la mijloace de santaj fata de tarani, caz in care ar exista citeva articole din codul penal ce ar putea fi invocate, dar aceasta ar fi treaba politiei si a procuraturii.

A dejuca insa aceste practici inseamna a obtine declaratii de la victime, care nu sint bucuroase sa se puna rau cu respectivii. In plus, aceasta solutie are marele neajuns ca ar esua in prezenta camerelor de televiziune, deci politicienii nu ar avea cum sa se arate grijulii fata de preturi.

Traian Basescu a lansat ideea unui mercurial. Primarul general si cei de la sectoare vor stabili preturi maximale, corespunzatoare celor de la piata de gros. Incercarea de a fixa preturi maximale este exemplul clasic de interventie ratata, asa cum tot invata oficialii pe pielea cetatenilor, din Roma antica pina astazi.

Merge intrucitva prin regimurile dictatorial-totalitare, dar si acolo functioneaza pe termen scurt, prin masuri extreme si duce invariabil la penurie si piata neagra. Desi Basescu si Guvernul au reusit sa se puna de acord, comerciantii, tarani adevarati sau falsi, isi vor mentine prostul obicei de a ridica pretul pina la nivelul la care pot sa vinda.

Daca piata este libera, se numeste inspiratie de comersant, daca exista pret maximal, se numeste specula, dar diferenta nu este mare. Controalele vor fi iluzorii si vor duce la si mai multa coruptie.

Paradoxal sau nu, primarii D.A. au reusit de aceasta data sa conceapa o interventie mai grobiana decit a guvernului Nastase. Acesta a redus mercurialul la ceva optional: vor fi afisate niste preturi, cam la nivelul la care ministrii cred ca ar fi de bun-simt sa fie vinduti cartofii si ceapa. Ideea ar fi ca intermediarii vor crapa de rusine daca vor cere mai mult.

Apoi, Guvernul si-a regasit spiritul de politai si a inceput controalele. Dar nu prea are ce controla. Certificatele de producator deja existente sint valabile, fie ca posesorii lor chiar muncesc pamintul, fie ca au dat spaga la primarie. A-i elimina doar pe cei inchisi la culoare nu merge, chiar daca poporului de pe margine i-ar face placere.

Apoi, Guvernul s-a gindit sa schimbe actualele certificate cu unele noi care sa specifice suprafata de teren si tipul de cultura. Un alt exemplu clasic de interventie ratata: o birocratie corupta si-a ratat tinta, nu-i nimic, complicam procedurile birocratice. Singurii afectati vor fi tot taranii, care vor trebui sa dea spaga ca sa obtina noile certificate.

Apoi, ce vor schimba aceste certificate la controlul propriu-zis, presupunind ca acesta ar functiona? Jandarmul si inspectorii nu vor putea sti daca vinzatorul a vindut deja cit ar fi trebuit sa scoata de pe suprafata trecuta in certificat, cit mai are de vindut si tot asa. Efectele practice vor fi nule.

Totusi, cine sint cei pe care politicienii si poporul ii urasc acum la unison? Intr-o piata inca primitiva, ei tin locul centrelor de gros si al firmelor de distributie. Fermierii moderni nu stau la taraba. Dincolo de latura penala unde chiar se cere intervenit, politicienii s-au gasit sa se ia la trinta cu mecanismele primitive de piata, in loc sa le construiasca pe cele moderne.

Adica sa impulsioneze organizarea unor firme de intermediere moderne, cu anumite standarde de sortare a produselor, standarde care sa conditioneze accesul in piete (viitoarele supermarketuri de produse agricole), sa le ofere spatii adecvate, inlesniri fiscale, sa le faciliteze accesul la piata de asigurari, sa le impuna o politica stricta de calitate si curatenie la care intermediarii mafioti,

dar si taranii, nu ar face fata. Din pacate, acest tip de interventie cere timp si nu este spectaculoasa. Nimic nu s-a schimbat de cind, acum doi ani, prefectul de Bucuresti, Gabriel Oprea, pornea razboiul impotriva intermediarilor din piete. Si totusi, sarjele continua intr-un razboi purtat gresit, pe un front gresit. Dar ce spectaculos e, maica!

Cristian Ghinea