Insemnari despre incredere, bani, banci

Cat valoreaza banii? Asta e intrebarea pe care toti si-o pun azi, cand sute de miliarde de dolari sunt aruncati in sistemul bancar, pentru a salva de la faliment cate-o institutie financiara care a riscat si a pierdut. Banii sunt pana la urma, o chestiune de incredere. Ai incredere in Guvernator si in Guvern atunci cand iti spune ca bancnota de 1 leu valoreaza un leu, nu 50 de bani. Asa cum ai incredere in cele doua institutii fundamentale ale statului, ai si in bancile care iti gestioneaza averea. Daca nu ar exista aceasta incredere, tot sistemul financiar s-ar duce naibii.

Ar fi un haos debil, o paralizie financiara generalizata. Cazul Zimbabwe e cel mai graitor atunci cand vrei sa ilustrezi o criza de incredere in banci. Inflatia din Zimbabwe a atins la un moment dat cifre dificil pana si de pronuntat, darmite de explicat. Cum sa explici o inflatie de 500 de nonilioane la suta? Un nonilion este un million de miliarde.

E drept, economia din Zimbabwe nu e una importanta in economia mondiala. Dar Republica de la Weimar sau China anilor ’40, sunt. Iar pentru a redobandi increderea in moneda lor, prima l`a ales pe Hitler, iar a doua pe Mao Zedong. Riscurile par evidente. Dar sa revin la banci si la increderea in ele.

Institutiile financiare in care iti depui banii sau la care ai cardul de salariu, au la randul lor incredere in suratele lor mai mari, prin care isi deruleaza operatiunile. BCR e convinsa ca strategia Erste e buna si ca in conducerea grupului financiar austriac nu sunt escroci care sa dea o teapa si sa fuga cu miliardele de euro. Mai departe, pe verticala, increderea suie pana la cel mai inalt nivel.

Primele semnale de alarma au aparut odata cu falimentul Enron, prin 2001. Conturile Enron fusesera auditate de Arthur Andersen. Mai recet, in India, Satyam – auditata de PriceWaterhouseCoopers, a tras o teapa de miliarde de dolari. Cum sa mai ai incredere asadar in acei auditori, cata vreme probabil ca pentru niste maruntis, acestia admit sa falsifice rezultatele financiare ? Agentiile de rating au acordat triplu A unor companii a caror sanatate era indoielnica. Cata incredere confera azi un triplu A acordat de pilda, de Moody’s ?

Bancile ne supravegheaza banii inca de prin secolul al XIV-lea, cam de pe cand florentinii au inventat aceste practici. Royal Bank of Scotland, fondata pe la 1727, pec and Adam Smith facea 4 anisori, a fost nationalizata din cauza incompetentei sefilor ei, care s`au grabit sa inghita banci supraevaluate, pline de active toxice. Citicorp, Bank of America, Goldman Sachs, Merrill Lynch ca si alte simboluri ale « excelentei » bancare stau la coada cersind bani de la stat pentru a nu sucomba. Timp de decenii, cu totii am crezut ca acele capete luminate care conduc bancile mai sus amintite erau niste genii ale finantelor, infinit mai inteligente decat noi. Ei bine, pare-se ca ne-am inselat cu totii.

Ce distanta intre articolele de acum cativa ani despre Greenspan, si cele de azi ! Odata vazut ca Mantuitor al economiei SUA, azi toata lumea il priveste cu grimase pe fata. (nota bene: lucrul acesta ar putea fi valabil si pentru unii dintre actualii lideri romani). Multi economisti au admirat bancheri precum Robert Rubin, John Thain sau Henry Paulson. Rubin, fostul secretar al Trezoreriei SUA, a condus Goldman Sachs si a asistat la picajul Citigroup, luand la plecare 150 de milioane de dolari – bonus de performanta. Care performanta, de fapt? Thain, fost si el sef al Goldman Sachs, si-a varsat lui si subalternilor, circa 4 miliarde de dolari, chiar dupa ce a fost fortat sa vanda compania catre Bank of America pentru a evita falimentul.

Numai pentru decorarea biroului sau a cheltuit 1,2 milioane de dolari, in timp ce Merrill Lynch se dezintegrat incet, incet. Despre Paulson am mai vorbit si nu voi mai relua aici tema.

Universitatile in care acesti oameni au studiat (Harvard si Yale pentru Rubin; MIT si Harvard pentru Thain; Dartmouth si Harvard pentru Paulson) sunt considerate elita elitelor in materie de invatamant economic. Azi, cand cine mai alatura cuvantul “inteligenta” notiunii de “Wall Street” sau celei de “morala” e ori tampit ori imbecil, toate esafodajele se prabusesc pe rand.

Culmea, sistemele financiare conduse de absolventi ai universitatilor cele mai scumpe din lume, sunt salvate de la faliment de absolventii universitatilor publice, care nu si`ar fi permis niciodata sa bata la usa Yale, Harvard etc.

In plus, daca bonusurile au fost uriase si profund nemeritate, mi se pare indecent ca pedepsele sa nu fie simetrice. Madoff va face puscarie ( si e normal sa se intample asta), in vreme ce niciunul dintre titanii Wall Street nu cred ca-l va insoti dupa gratii.

Cu toate astea, increderea in banci si in lideri, trebuie pastrata. Macar pentru a nu se mai naste inca un Hitler, cu numele mic Gheorghe.

Citeste si comenteaza pe Dan Popa’s Weblog.