Interviu cu primul autor român după a cărui carte s-a făcut un film cu Russell Crowe: „Sunt de părere că e cel mai bun rol al lui din ultimii zece, cincisprezece ani”

Pe 15 martie în cinematografele din România va avea loc o premieră absolută – va rula „Sleeping Dogs”, primul film făcut la Hollywood după cartea unui autor român. Rolul principal va fi interpretat de Russell Crowe, actor premiat în 2001 cu Oscar.

„Sleeping Dogs” este povestea unui fost detectiv criminalist (Russell Crowe), cu pierderi de memorie, care trebuie să rezolve o crimă din trecut, rămasă neelucidată.

Romanul care stă la baza acestei producții este „Cartea Oglinzilor” și îi aparține unui român născut la Făgăraș și care și-a lăsat cariera din România pentru a se dedica în totalitate scrisului.

Eugen Ovidiu Chirovici a publicat peste 15 romane de ficțiune, dar și cărți de eseistică sau de specialitate, de economie / politică. De asemenea, a colaborat cu televiziuni și radiouri importante din România, dar și cu BBC sau Radio Europa Liberă și a publicat peste 1000 de articole în diverse publicații.

În același timp, vreme de șapte ani a îndeplinit funcția de Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România, a fost și consilier de stat pentru probleme economice și consilier al Consiliului de Administrație al Băncii Naționale a României timp de patru ani, până în 2012.

Atunci s-a mutat în Anglia, pentru cinci ani, apoi la Bruxelles și Florența, orașe între care pendulează și în prezent.

HotNews.ro a vorbit cu E.O. Chirovici pentru a afla mai multe despre ecranizarea cărții sale care la momentul apariției a fost considerată „fenomen editorial internațional“ (The Guardian).

„Cartea Oglinzilor” s-a vândut în peste 38 de țări din toată lumea.

„Doar în Germania, de pildă, oferta finală pentru publicarea cărții a ajuns la 440.000 de euro”

Sunteți autorul a peste 15 romane, ce v-a inspirat să scrieți „The Book of Mirrors” și de ce credeți că dintre toate romanele dvs. tocmai acesta a avut un așa de mare succes?

Eugen Chirovici: Probabil pentru că fost primul meu roman scris în limba engleză și publicat prin intermediul unui agent literar. Editurile importante din lumea anglo-saxonă nu primesc manuscrise direct de la autori, ci prin intermediul agenților literari.

Agenții propun manuscrisele atât editorilor, cât și producătorilor de film, pentru o eventuală adaptare cinematografică. Sigur, un producător de film important primește într-un an zeci sau chiar sute de mii de propuneri din toată lumea, deci competiția este cumplită.

Oricum, „Cartea oglinzilor” era, cred eu, cel mai bun roman pe care îl scrisesem pâna în acel moment.

Ne puteți povesti un pic despre cum a ajuns „The Book of Mirrors” să fie publicată pentru prima dată? Știu că inițial mai multe agenții literare americane au refuzat-o, dar o editură din Anglia a publicat-o și astfel cartea a ajuns în peste 30 de țări, devenind un bestseller la nivel mondial.

E o confuzie care se face la noi între editor și agent. Editorul este cel care publică manuscrisul, agentul literar (impresarul) este cel care intermediază vânzarea acestuia în numele autorului.

Da, manuscrisul meu a fost refuzat de o serie de agenți (nu edituri) din Statele Unite, pentru ca până la urmă să primesc o ofertă de reprezentare de la o agenție literară (nu editură) britanică.

Aceste refuzuri sunt firești și orice autor are parte de ele până își găsește agentul literar potrivit. Nu înseamnă că proiectul tău nu e valoros din punct de vedere literar și/sau comercial, ci pur și simplu că agentul căruia i te-ai adresat nu consideră că este potrivit pentru el, din varii motive inerent subiective.

După ce semnezi cu un agent, aceasta, așa cum spuneam, începe să trimită manuscrisul editorilor, atât în țara de origine, cât și în străinătate, pentru eventuale traduceri.

„Cartea oglinzilor” a stârnit imediat un interes imens. În momentul în care mai multe edituri dintr-o țară sunt interesate în publicare/traducere, agenția care te reprezintă organizează o licitație, al cărei câștigător este cel care se angajează să plătească avansul cel mai consistent și să asigure tirajul cel mai mare.

În Anglia au participat la licitație șapte edituri, în Germania 11, în Franța opt și așa mai departe. Prin urmare, suma obținută din avansuri a fost foarte, foarte mare.

În Germania, de pildă, oferta finală a ajuns la 440.000 de euro (Random House Verlag). La doar două săptămâni de la trimiterea manuscrisului, existau deja oferte ferme din 27 de țări. Până acum, cartea a fost tradusă în 39 de limbi.

Dar atenție, avansurile sunt foarte mari atunci când există licitațiile de care vorbeam. Dacă nu, un avans nu depășește suma de 15.000, 20.000 de dolari, în cel mai bun caz.

În general, scriitorii nu câștiga mulți bani nici în țări puternice din punct de vedere cultural și economic, cum ar fi Anglia sau Germania, și puțini dintre ei își permit să trăiască numai din scris. În Germania, de exemplu, sunt doar aproximativ 30 de autori care trăiesc doar din literatură.

Cum a ajuns cartea dvs. să fie ecranizată? Cum ați aflat și care a fost implicare dvs. în întregul proiect cinematografic?

Cum spuneam mai înainte, manuscrisul este oferit în paralel și producătorilor de film. Oferta de la Pouya Shahbazian (unul dintre producătorii „Sleeping Dogs”) am primit-o în luna decembrie 2015, deci cu peste un an înainte de publicarea cărții.

Condițiile financiare oferite erau foarte bune, scenariul urma să fie scris de doi veterani de la Hollywood, Adam Cooper și Bill Collage, așa că am acceptat respectiva ofertă. Pandemia a provocat o întârziere de doi ani, dar apoi proiectul a mers mai departe.

Am refuzat să mă implic în scrierea scenariului, deși mi s-a oferit posibilitatea să o fac, pentru că este o meserie complet diferită și nu mi-ar ajunge spațiul acestui interviu să explic diferențele între scrierea unui roman și scrierea unui scenariu de film. Firește, am ținut permanent legătura cu producătorii și scenariștii și am fost la curent în fiecare moment cu mersul proiectului, însă doar atât.

În cinematografie, mizele financiare sunt imense, lucrul în echipă este esențial, așa că fiecare își vede de treaba lui: castingul încearcă să selecteze cei mai potriviți actori, producătorii se ocupă de mobilizarea financiară și așa mai departe.

De ce s-a ales titlul „Sleeping Dogs” pentru ecranizare?

„Cartea oglinzilor” („The Book of Mirrors”) e un titlu de roman, nu de film. În engleză, „sleeping dogs” înseamnă lucruri care ar trebui să rămână uitate, pentru că odată ce sunt readuse în memorie, fac mai mult rău decât bine.

E un titlu potrivit pentru un film al cărui protagonist principal este, de fapt, memoria umană. Filmul păstrează în linii mari povestea și personajele din roman, dar se bazează mai mult pe partea a treia a cărții, care îl are în centru pe Roy Freeman, interpretat de Russell Crowe.

De altfel, Freeman este și personajul meu preferat, am spus-o mereu.

Cum vă simțiți știind că o operă literară a dvs. va ajunge la o audiență internațională prin intermediul unui film în care joacă actori de renume și mai ales unul cu mare priză la publicul român: Russell Crowe?

„The Book of Mirrors” a ajuns încă din anul 2017 la o audiență internațională. A fost excepțional de bine primită de critică în toate țările în care a fost publicată, mai ales în Anglia, Germania, Italia, Olanda și Franța.

Sigur, impactul de masă al unui film, mai ales al unuia de anvergura „Sleeping Dogs”, este mult mai mare decât al oricărui roman. Este ceva extraordinar, bineînțeles. Dar, până la urmă, sunt scriitor și mă interesează mai mult viitoarele mele proiecte literare.

Cea de-a treia parte a „trilogiei memoriei”, deschisă de „Cartea oglinzilor” și continuată de „Cartea secretelor”, mă refer la „Cartea umbrelor”, va fi publicată de editura Rao undeva la finele lunii martie, începutul lunii aprilie. A fost un proiect extrem de ambițios, la care am lucrat mai bine de doi ani, dar sunt mulțumit de rezultat.

Aveți vreo așteptare specială de la interpretarea lui Russell Crowe în rolul principal al filmului? Cât se aseamănă interpretarea lui cu felul în care v-ați imaginat dvs. personajul principal al romanului?

Haideți să fim serioși, cred că Russell Crowe știe să-și facă meseria și fără sfaturile sau așteptările mele. E un actor excepțional și rolul i se potrivește perfect. Dar și ceilalți actori importanți, cum ar fi Tommy Flanagan, Marton Csokas și Karen Gillan, au completat echipa foarte bine.

Cum credeți că această adaptare cinematografică va influența percepția cititorilor față de cartea dvs.? Dar pe a dvs. asupra propriului roman și al romanelor viitoare pe care le veți scrie?

N-am idee, sincer. O să vedem. Însă nu cred că-mi va influența scrisul într-un fel sau altul, nu ar avea cum să o facă.

„Nu visez să locuiesc în Beverly Hills și să-mi fac semne cu Brad Pitt peste gard”

Eugen Chirovici. FOTO: Arhiva personală

„The Book of Mirrors” e primul roman al unui autor român care e transformat într-un film la Hollywood. De ce n-au fost până acum și alți scriitori români (care s-au bucurat de traduceri în multe limbi străine – mă gândesc aici la Cărtărescu, de exemplu) care să reușească această performanță?

Da, sunt primul autor roman a cărui carte a ajuns să fie ecranizată la Hollywood. De ce romanul meu și nu al altuia? Nu știu. Poate că unii scriitori nu și-au propus să-și vadă cărțile ecranizate.

Alții poate că și-au propus, dar nu au știut cum să o facă, nu au știut să convingă un agent de anvergură să îi reprezinte și prin urmare cartea lor nu a ajuns în atenția producătorilor de film.

Sigur, un roman scris în limba română trebuie mai întâi tradus, de preferință în engleză, și abia după aceea poate fi prezentat editorilor și producătorilor de film din străinătate.

Pe de altă parte, o carte poate să fie foarte bună din punct de vedere literar, dar să nu aibă în mod necesar calitățile cinematice care o recomandă pentru a fi adaptată pentru marele ecran.

Vă tentează acum, după această experiență, să încercați să scrieți și scenarii pentru filme?

Am răspuns indirect: nu, nu mă tentează să scriu scenarii. Toți autorii cu adevărat importanți care au scris (și) scenarii, i-aș menționa pe William Faulkner și Raymond Chandler, au considerat experiența ca fiind traumatizantă și au regretat-o, în pofida câștigurilor materiale importante și rezultatelor mai mult decât onorabile din punct de vedere profesional.

Vreau să-mi văd în continuare de cărțile mele, sunt mulțumit cu existența mea actuală și nu visez să locuiesc în Beverly Hills și să-mi fac semne cu Brad Pitt peste gard.

Care sunt aspectele din „Sleeping Dogs” care credeți că vor atrage cel mai mult publicul?

Cred că e un film solid, cu o poveste clară și interesantă, care conține elementele de suspans specifice thrillerului psihologic, dar nu cade în capcana șabloanelor, și care te ține cu sufletul la gură. Sunt de părere că e cel mai bun rol al lui Russell Crowe din ultimii zece, cincisprezece ani.

Cum credeți că va fi primit filmul în România?

Sper că filmul va fi bine primit și în România, cu atât mai mult că e vorba de ecranizarea cărții unui autor român. Russell Crowe e un actor foarte popular și la noi și sper să atragă un public cât mai numeros.

Ați locuit în Anglia, în Belgia, iar de mai bine de patru ani locuiți în Italia, Florența. Cum vedeți România acum, după atâția ani de locuit în afară? Luați în considerare să reveniți și să locuiți aici?

Chiar râdeam în urmă cu vreo trei ani cu niște ziariști francezi, în timpul unei conferințe de presă la Lyon: sunt român, trăiesc în Italia și Belgia, scriu în engleză, iar acțiunea cărților mele se petrece în Statele Unite.

M-am stabilit în străinătate în urmă cu 12 ani, dar mi-am păstrat cetățenia română și vin în țara destul de des, mai ales la Făgăraș, orașul meu natal.

Trăim până la urmă într-o lume care devine tot mai mică. Unde ne aflăm fizic la un moment dat nu cred că mai are importanța de altădată, dată fiind geografia minusculă în care trăim astăzi.

În bătrâna noastră Europa, mai ales, toate sunt la o aruncătură de băț unele de altele, în comparație cu distanțele Americii sau ale Australiei.