Interviu cu scriitorul Pascal Bruckner. "Macron nu este iubit de europeni. Li se pare prea arogant, prea bun orator, prea francez."

Ultimul roman al lui Pascal Bruckner, ”Un an și o zi” este o îmbinare de fantastic și mystery, bazat pe paradoxuri și răsturnări de situații, un roman foarte potrivit pentru vacanța de iarnă care urmeză. Pascal Bruckner este și unul dintre cei mai interesanți comentatori de politică din Franța, așa că am profitat de venirea lui la București pentru a-i pune câteva întrebări și pe această temă.

Cumpără cartea cu autograful autorului.

Cum v-a venit ideea de a scrie această carte?

Ideea mi-a venit de prin anul 2000, dar doar acum doi ani am pus-o pe hartie. In anul 2000 am fost cazat la un hotel ținut de niște oameni în vâstă și care avea un aspect dărapănat și învechit. Am avut senzația ca dacă o sa dorm acolo o noapte am să îmbătrânesc 20 de ani.

Ce reprezintă ceasul tatălui protagonistei romanului? De ce acest ceas se numește Revelație?

Nu o să aflăm niciodată dacă acest ceas este încărcat sau nu cu o putere magică. Sau este doar un ceas neterminat. El reprezintă firul conducător al romanului. Tatăl eroinei este un protestant foarte credincios și vrea sa-l ajute pe Dumnezeu să distrugă lumea prin acest ceas. Crede că acest ceas al său poate face lumea să ajungă la momentul originar, sa revină la umanitatea originară. Că poate provoca o apocalipsă – apocalipsă înseamnă în limba greacă revelație. Nu încercăm să înțelegem timpul, pentru că trăim în el. Încercăm să înțelegem paradoxurile timpului, iar acest ceas este unul dintre aceste paradoxuri.

Este un roman fantastic, seamănă cu nuvela clasica fantastică franceză, are ceva din ceea ce numesc americanii mystery, are ceva și din Castelul lui Kafka.

Intr-adevar seamănă cu romanul fantastic francez din secolul al XIX-lea, cu scrierile lui Guy de Maupassant de exemplu. Dar și cu filmul de groază american, care imi place foarte mult. Scrierea mea se încadrează bine în filonul cultural european și american.

Creați o paletă enormă de personaje exatravagante, insolite, distincte, aproape este un carnaval de personaje. De unde v-ati inspirat în crearea acestor personaje?

Mă inspiră simpla observație a lucrurilor. Un hotel este un loc prin care trece multă lume. Fiecare cameră din hotel, fiecare etaj este o lume specifică. Este un univers care are un pic din universul romanelor mele.

Există un personaj foarte interesant, un milionar american care la bătrânețe încearcă să intre in cultură, să citescă cărțile importante ale literaturii clasice. Doar că adoarme mereu în timp ce citește, nu reușește să înțeleagă nimic. Până la urmă hotărăște să facă ediții prescurtate ale operelor. Este un personaj ce reprezintă o tipologie?

Da, pentru că lectura dispare încet, încet. Oamenii citesc mai puțin, iar domnul acela face un efort meritoriu de a citi, de a avea acces la literatura clasică bună. Însă din caua metabolismului și a temperamentului său, adoarme de fiecare dată când deschide o carte. Mă tem că într-adevăr el reprezintă o metagoră a lumii în care trăim.

Într-o frază din carte se spune că există un dublu exemplar al lumii, unul în Europa, altul în America, că America a copiat Europa.

Este adevărat că miliardarii americani au construit vile sau palate din Europa care le reproduc pe cele europene, Villa Palladio din Veneția, de pildă. E adevărat ca America dublează Europa, ei copiază ceea ce e bun. Dar astăzi mulți americani văd Europa doar ca pe un parc de distracții.

Aș vrea să îmi recomandați cateva romane franceze, apărute în ultimii ani.

E foarte dificil. Pierre Lemaitre, cu ”La revedere, acolo în cer”, Houellebecq, ”Harta, teritoriul” sau ”Platforma”, Emmanuel Carrère, ”Imparatia Cerurilor”. E greu,,,

Ultimul roman al lui Houellebecq, Serotonină, l-ati citit?

Am început, dar nu l-am terminat.

E un roman care are legătură cu mișcarea vestelor galbene. Dvs ce părere aveți despre aceste proteste?

Aspirațiile inițiale ale protestelor au fost legitime. Dar ele au degenerat spre o violență incredibilă. Macron a fost prea indulgent în atitudinea sa, ar fi trebuit să interzică manifestațiile și să reprime liderii. Franța a fost paralizată timp de un an de toți acești oameni. Au apărut vestele brune, o mișcare fascizantă în esență, Stânga radicală s-a infiltrat și ea.

Melenchon reprezintă stanga radicală?

Melenchon este un caz psihiatric. Mare admirator al lui Castro și al lui Maduro. Ar vrea ca Franța să se ralieze Aliantei Bolivariene, asta acum când Venezuela a ajuns cea mai săracă țară din lume. Iată că vestele galbene merg și după stînga radicală și după dreapta radicală, încercă să recupereze ce se mai poate recupera din extremele politice. Extrema stângă merge mână în mână cu extrema dreaptă. Este o sinteză între maro și roșu.

Am fost mereu interesat de opiniile dvs politice. Ce parere aveți, Macron știe ce face? Are un plan pe termen lung sau nu?

Sper că știe ce face. A avut o viziune inițială, dar deja s-a răzgândit de mai multe ori. Episoadele vestelor galbenel l-au destabilizat mult. Au spus că vor să=l omoare, să-l decapiteze, să dea foc la Palatul Elysee. Este un fel de revoltă populară medievală, ei urăsc Parisul, marile orașe, elitele. Sunt mișcări făcute de oameni ignoranți, fără cultură politică, antisemiți, rasiști. Eu însumi am fost insultat pe stradă.

Când mișcările au degenerat, a fost prea indulgent. Nu a manifestat autoritate față de islamismul radical, a violențelor din cartierele mărginașe ale Parisului sau față de violențele extremei sângi. El crede că aceste mișcări pot fi slăbite prin cuvinte. Macron reprezintă un fel de nevroză foarte franțuzescă. El crede în ministerul cuvintelor, are convingerea că prin cuvinte se pot rezolva toate problemele. Economia merge mai bine, dar există un potențial de război civil în Franța, care e îngrijorător. Toți, contra tuturor. Problema este că nu avem o alternativă la Macron. Melenchon, este un țicnit, iar Marine Le Pen este stupidă.

Macron trebuie să câștige încă un mandat, deși acum popularitatea lui este scăzută. Este prea bine crescut, vorbește prea bine, are imaginea aceasta de premiantul clasei care li se pare multora insuportabilă. A pierdut popularitatea de care s-a bucurat la început. Și nici nu a făcut imediat reformele ce se impuneau. Vom avea acum o grevă generală în Franța, este ceva la ordinea zilei. În fiecare o nouă grevă. Acum ies pentru reforma pensiilor, toată țara va fi blocată.

Îl sprijiniți?

Îl sprijin, îl voi vota, îl cunosc personal, dar el nu a reușit să reformeze țara.

Macron a spus despre NATO ca este în moarte clinică. Ce va face, va propune un pilon strategic autonom european al NATO?

Da, cred că asta se va întâmpla pe termen lung, dar americanii probabil că nu vor fi de acord. Englezii vor părăsi Uniunea Europeană. Iar Europa are doar două armate puternice, A Franței și a Marii Britanii. Restul sunt forțe de sprijin. Ar fi nevoie de de o armată europeana și Macron are dreptate în diagnosticul său. Trebuie izolată Turcia de NATO. Turcia a devenit dușmanul nostru, dacă ne uităm la ce spune Erdogan în fiecare zi, că ne urăște, pe noi, europenii. Este un dictator islamo-naționalist. Trebuie să considerăm acum Turcia unul dintre dușmanii Europei. Este o situație foarte complicată. Iar Europa nu trebuie să-și slabescă eforturile militare. Pentru că altfel am fi o pradă foarte ușoară,

Macron a fost in China acum două săptămâni. China pare ca e invitată în Europa, chiar.

Chinezii sunt deja în Europa. Macron încercă să negocieze cu Imperiul de Mijloc. Sunt două mari imperii ce vor să cucereascp Europa, Rusia și China. Rusia o face într-un mod brutal și primitiv, cu un Putin care invadeză Crimeea și lansează știri false la orice alegeri din Europa, care sprijină toate forțele extremei drepte. Chinezii sunt mai inteligenți, mai subtili, lansează Drumul Mătăsii peste tot, la Pireu, la Trieste. Așa că Europa trebuie să se apere. Prin forță de Putin – pentru că Putin nu înțelege decât de forță – și prin negocieri cu China, de asigurare a unei relații de reciprocitate, prin persuasiune si retorsiune, așa cum a făcut Donald Trump, care le impune taxe vamale. Dar Franța față de China este un purice în fața unui taur. Macron are dreptate când încercă să stabilească relații bune cu China. Macron este de fapt liderul informal al Europei, în acest moment. Angela Merkel este în fază terminală. Dar Macron nu este iubit de europeni. Li se pare prea arogant, prea bun orator, prea francez.

A făcut ceva vâlvă interviul pe care I l=ati luat lui Roman Polanski după lansarea filmului său An Officer and a Spy.

Nu doar interviul.Polanski a fost acuzat de mai mulți ani de viol. Ultima acuzație a fost făcută publică cu trei zile înainte de premiera filmului. Este îngrijorător. E vorba de calomnii, de o camanie împotriva lui? Sau e adevărat? Ne întrebăm cu toții. Dacă este adevărat, este foarte neplăcut. Iar dacă nu e adevărat, ar trebui să le dea în judecată pe cele care îl acuză. Dar el nu face nimic. Filmul a vut încasări foarte bune în Franța.

Citește întreg articolul și comentează pe Contributors.ro