INTERVIU Sorin Tudor: Condica de prezenta a candidatilor la presedintie in Web 2.0

Prezidentiabilii romani imbraca „haina” Web 2.0 fara sa-si puna problema daca li se potriveste. „Asa cum „nu haina il face pe om”, nici Web 2.0 nu-l face pe utilizator. Mai exact, nu-l transforma in alegator. Pentru ca, spre deosebire de Romania, in vestul Europei si, mai ales, in SUA, Web 2.0 nu este doar o condica de prezenta”, crede Sorin Tudor, managing director Project 365 Communication. Vezi unde gresesc si unde fac bine ceea ce fac principalii candidati la presedintie, in campaniile lor online, in opinia specialistului in comunicare politica online.

Sorin Tudor a coordonat activitati de marketing politic, la nivel national si regional, in campaniile electorale din 1996, 2000, 2004, iar anul trecut a fost implicat in campania pentru Parlament. Din 2006 s-a implicat in mai multe proiecte de comunicare online, iar in prezent este managing director la Project 365 Communication. Este autorul blogului sorin-tudor.ro.

Rep.: Cat de mult incearca, in campania actuala, candidatii la presedintie sa se inscrie in tendintele de comunicare electorala din alte tari?

Sorin Tudor: Ca si in campaniile trecute, candidatii la presedintie incearca, si in aceasta campanie, sa fie perceputi ca fiind in pas cu tendintele de comunicare electorala. Asa a fost din 1992 incoace: tendintele au contat pentru politicienii romani la fel cum conteaza costumul la moda pentru o serata din „inalta societate” – il imbraca fara sa se intrebe de ce e croit asa si fara sa-si puna problema daca li se potriveste; il imbraca pentru ca au impresia ca asa pot demonstra ca, prin aceasta, fac si ei parte din „lumea buna”.

Cum de la victoria lui Obama incoace moda electorala se numeste – obligatoriu – Web 2.0, candidatii la presedintie si-au comandat – la fel de obligatoriu – conturi pe Twitter, Youtube, Facebook, ba chiar si pe Linkedin (unde, la rubrica „My Company” este trecut site-ul de partid). Dar asa cum „nu haina il face pe om”, nici Web 2.0 nu-l face pe utilizator. Mai exact, nu-l transforma in alegator. Pentru ca, spre deosebire de Romania, in vestul Europei si, mai ales, in SUA, Web 2.0 nu este doar o condica de prezenta, ci un mijloc prin care se incearca a se determina utilizatorul sa efectueze actiuni concrete, in lumea reala. Si, fireste, sa voteze.

Rep.: Cat de eficienti sunt cei care adopta strategii de comunicare care s-au impus in tarile din Vest in aplicarea acestor strategii in functie de trasaturile publicului votant din Romania? Unde gresesc si unde „nimeresc” acestia?

S.T.: Incearca sa fie eficienti in masura in care au inteles doua aspecte fundamentale ale unei campanii electorale moderne. Primul este dat de folosirea tacticilor comparative.

Mai clar: folosite din timp, mesajele negative la adresa contracandidatului ajung sa faca parte din imaginea pe care electoratul o are despre acesta (execeptie face, fireste, nucleul dur de votanti); insa a folosi preponderent doar mesaje de atac creeaza un efect de bumerang – imaginea negativa ajunge sa se rasfranga si asupra atacatorului.

Pentru a contracara acest pericol se folosesc tacticile comparative care, in esenta, constau in identificarea unui oponent, iar apoi, in punerea acestuia in inferioritate prin intermediul comparatiei.

Cel de al doilea aspect tine de realitatea ca, datorita interesului manifestat de catre jurnalisti, new media poate genera aparitii in media traditionala si, prin urmare, poate genera expunere pentru un electorat considerat traditional.

Spun ca incearca sa fie eficienti pentru ca, asa cum lesne se poate observa, in primul caz, balcanismul politic invinge cu usurinta orice constructie strategica, iar in cel de al doilea caz se pierde din vedere ca „mesajele secundare” din mediul online sunt, in multe cazuri, „mesaje principale” in mediul offline.

Rep.: Cum ai descrie incercarile candidatilor romani la presedintie de a comunica in mediile interactive?

S.T.: Traian Basescu. Dupa tenta sexuala pe care o au spoturile prezente pe YouTube pare a considera ca, in mediul virtual, potentialii votanti abia au trecut de varsta pubertatii. Sau ca, daca au trecut de aceasta varsta, folosesc internetul pentru ca oricum n-au o viata sociala. Lasand gluma la o parte, din punct de vedere al marketingului, stafful electoral are dreptate. Nu insa si din punct de vedere al marketingului politic: utilizatorii care voteaza nu sunt neaparat fanii unor astfel de creatii, iar cei care sunt fani sunt prea putin interesati de ce se petrece in sfera politica.

Mircea Geoana. Scrie pe blogul personal ca premiaza cel mai bun viral propus de voluntari. Prin viral intelegand „clip, banner, animatie, banc, fotografie”. Iar premiul este „ocazia de a fi alaturi de candidatul Mircea Geoana pe durata unei zile de campanie”. Cred ca, spunand aceasta, lucrurile sunt clare. Restul e umor electoral.

Crin Antonescu. Probabil cea mai nefericita utilizare a contului de pe Twitter. Sunt sigur ca, pentru studentii la stiinte politice, ar fi un minunat studiu de caz.

Sorin Oprescu. La ora la care scriu aceste randuri, ultimele insemnari de pe blogul sau au, in cel mai bun caz, patru comentarii. In orice loc ai intra sa bei o cafea ai gasi oportunitati mai bune de a comunica.

Rep.: Cat de mult au evoluat campaniile prezidentiabililor, in principal din punct de vedere al comunicarii in mediile interactive, dar si in alte medii, fata de precedentele alegeri?

S.T.: Chiar daca putini vor aceia tentati sa le gaseasca (si) meritele, raportate la precedentele alegeri – si nu la ceea ce se intampla in Vest sau peste Ocean – evolutiile sunt majore. In primul rand, unii candidati au inteles sa aloce resurse consistente mediului online (incluzand aici si promovarea in alte medii a unor constructii din mediului online). In al doilea rand, mai toti candidatii au inteles sa aloce un timp dedicat pentru prezenta in mediul online (si, prin aceasta, ma refer fie si la timpul dedicat unor spoturi pentru mediul online).

In cel de al treilea rand – si, cel putin la nivelul teoriei, poate cel mai important – avem de a face cu primele incercari reale de constructie e unor comunitati (ma refer mai ales ales la spunesitu.ro al lui Crin Antonescu si la basescupresedinte.ro).

Nu in ultimul rand, fara a fi neaparat o evolutie, cred ca este bine sa mentionam varianta in limba romana a site-ului si blogului candidatului UDMR, Kelem Hunor.

Rep.: Din cate ai observat, care ar fi, pana acum, cea mai buna, respectiv cea mai proasta executie de comunicare din campania electorala? De ce?

S.T.: Cea mai buna executie este aceea a lui Traian Basescu – basescu.ro. Practic, fata de campania anterioara s-au schimbat doar culorile, iar utilizatorii stiu exact ce gasesc si unde gasesc. Si, mai important, campania online este foarte bine integrata in cadrul campaniei offline.

O executie mai putin reusita se poate sesiza, la nivel vizual, in cazul lui Crin Antonescu (si aceasta fara a lua in calcul ca, in unele imagini in care se vorbeste despre „Revolutia bunului-simt” candidatul pare a sta cu mana in buzunar; sigur, este imaginea unui om degajat, dar revolutiile nu se fac cu mana in buzunar).

Campania lui Sorin Oprescu pare prea terna din punct de vedere al executiei, iar campania lui Mircea Geoana este realizata suficient de corect, insa la nivelul constructiei mesajelor exista destule poticneli (fapt care, date fiind aspectele campaniei, ar putea sa nu conteze prea mult daca nu se comite vreo gafa majora).

In ceea ce ma priveste, cred ca este prea devreme pentru a ne pronunta daca vom avea de a face cu vreun viral in aceasta campanie. Putem insa trage o concluzie in ceea ce priveste comunicarea in mediile sociale: nici unul dintre candidati nu a inteles ca o comunitate trebuie construita pana la momentul intrarii in campanie. Si ca aceasta comunitate trebuie construita in jurul site-ului de campanie (sau in jurul a ceea ce va deveni site-ul de campanie).

Fireste, SEO are gradul sau de importanta si in economia electorala (ca un exemplu: cautarea pe Google dupa „prostanac” inca ofera, prin referiri, o tema de atac), dar, pentru a spera ca vei transforma cat mai multe clickuri in voturi exprimate, este nevoie de comunitati.