INTERVIU VIDEO „Are capacitate de dialog cu masele? Mă îndoiesc. Nu e un tip de mititei” Vladimir Tismăneanu analizează oferta politică de la prezidenţiale

Vladimir Tismăneanu povesteşte un episod din urmă cu aproape 20 de ani, când Mircea Geoană era preşedintele PSD şi-i promisese că va fi prezent la şedinţa solemnă din Parlament, în cadrul căruia avea să fie condamnat regimul comunist din România. Coordonatorul „Comisiei Tismăneanu” spune că Mircea Geoană nu şi-a respectat cuvântul şi a boicotat întrunirea istorică, pentru că avea o motivaţie personală: voia să fie desemnat de partid drept candidat la alegerile prezidenţiale din 2009. „A acceptat şantajul lui Ion Iliescu, preşedintele de onoare al PSD”, spune Tismăneanu.

La aproape 20 de ani distanţă de la acel eveniment, Vladimir Tismăneanu rămâne prudent în ce-l priveşte pe fostul lider PSD, caracterizat de Ion Iliescu drept „prostănac”. Crede că a făcut bine atunci când i-a declinat acestuia invitaţia la susţinerea tezei de doctorat, asupra căreia planează acum acuzaţii de plagiat. Dar crede şi că, spre deosebire de actualul lider PSD, Marcel Ciolacu, „Geoană înţelege Occidentul”.

Vladimir Tismăneanu consideră că partidele tradiţionale suferă de „lipsă de imaginaţie politică, mediocritate, meschinărie”, dar îşi pune speranţa în capacitatea de reformare şi de adaptare a USR, care trebuie „adus la zi”.

În cea de-a doua parte a interviului HotNews.ro, Vladimir Tismăneanu vorbeşte despre aşteptările sale de la viitorul preşedinte al României.

• Vladimir Tismăneanu a lansat, recent, volumul „Aventura ideilor. Cum ne putem elibera din mrejele ideologiilor totalitare”, publicat de Editura Humanitas. Despre volumul său, istoricul a scris şi pe platforma Contributors.

„Diferenţa de calitate a clasei politice e mare chiar şi faţă de perioada Adrian Năstase”

HotNews.ro: Cu ce concluzie aţi rămas după alegerile din 9 iunie şi ce semnal credeţi că dau acestea pentru alegerile prezidenţiale şi parlamentare?

Vladimir Tismăneanu: Că largi segmente, straturi sociale care sunt legate de modernitate nu sunt reprezentate. Apoi, observ un declin calitativ al clasei politice. Este șocant. Diferența de calitate a actului politic și a clasei politice este foarte mare chiar faţă de perioada Adrian Năstase. Comparaţi! Nu discut aici despre corupție, despre plagiate, despre alte chestiuni care sunt revelatoare. Dar este un fel de o combinație de indolență și insolență. Deci este un dispreț pentru electorat și mai ales pentru electoratul pro-occidental și educat, pentru că România în direcția asta merge.

Vreau să sper că un USR regândit va avea o voce în politica românească. După părerea mea, nu mai există PNL, nici PSD. E USL, vechea alianță pe care am văzut-o cum acționează în 2012. Deci, cred că problema României în momentul de față este problema partidelor. Trebuie regăsit simțul realității și simțul responsabilității.

Cum vedeți prestația Elenei Lasconi? Este ea de natură să mobilizeze votanții tradiționali ai partidului sau, dimpotrivă, îi demotivează să meargă la vot?

Îmi amintesc de marea jurnalistă care a fost Tita Chiper de la Dilema, care mi-a spus, când era vorba de alegerea candidatului prezidențial al Convenției Democratice, după o mulţime de conflicte şi dezacorduri: „Dincolo de toate rezervele pe care le-aş avea, din punct de vedere uman, Nicolae Manolescu e cel mai bun în domeniul lui”. Lucru care nu puteai să-l spui despre Emil Constantinescu, oricât te-ai fi străduit. Era un om respectabil, un om simpatic, dar nu era o autoritate națională. Manolescu era instanța critică pentru oricine se interesa de cărți și de literatură.

Doamna Lasconi are un trecut interesant și cred că vine dintr-o zonă deschisă spre Occident. De pildă, ea a spus clar despre episcopul tomitan (ÎPS Teodosie, n.r.) că este coloana Rusiei. Eu am spus „Partida Rusă”. Cu ani în urmă, într-o conversaţie cu un om care a jucat un rol important în protocronism, istoricul religiilor Dan Zamfirescu, un propagandist extrem de vocal al ceauşismului şi un informator al Securităţii, el mi-a spus: „Dragul meu, în România a existat, există şi va exista întotdeauna o partidă rusă”. N-am să uit. Aveam 22 de ani. „Vă referiţi la comuniştii Moscovei?”, l-am întrebat. „Nu mă refer la ei. Ăia pot fi daţi la o parte şi vor fi alţii. Dar, înainte de cominternişti, a existat o partidă rusă şi în secolul XIX”.

Când Vocea Rusiei a început să se ocupe intens de mine și de Horia Patapievici, în 2011-2012, le-am spus: „Voi credeți că nu știu ce faceţi? Păi, părinții care au lucrat la Radio Moscova, eu știu cum funcționează totul, cum se trimite, la ce nivel se aprobă cine să fie atacat și cum să fie atacat”.

Ce ar putea România să înveţe de la Cehia

Cum evaluaţi coaliția aflată la guvernare?

În primul rând, ideea comasării mi s-a părut discutabilă. Cred că România are nevoie de o schimbare a garniturii politice. Mie mi se pare că se vede cu ochiul liber lipsa de imaginație politică, mediocritate, meschinăria, dacă vreți. Şi dispreţul ciocoiesc care continuă să fie marca atitudinii acestei clase politice.

Mă uitam, de pildă, la o scenă care cred eu că spune destul de mult apropo de partida rusă. N-am nimic cu domnul Ciolacu, nu l-am întâlnit în viața mea, nu intră pe agenda mea de întâlniri. Dar l-am văzut la întâlnirea cu partidele pentru consultările privind data alegerilor prezidenţiale: se îmbrăţişează cu cine? Ce-a vrut să transmită prin îmbrățișarea cu doamna Şoşoacă? Sună oximoronic „doamna Șoșoacă”. Efectiv, e o contradicție în termeni.

Se discută foarte mult despre data alegerilor prezidențiale, mai puțin despre candidați, deloc despre programe politice. Cum vedeți dumneavoastră această neputință de a stabili un calendar predictibil pentru alegeri?

Asta înseamnă că le pasă foarte puțin de electorat. Sigur că lumea este obosită. Îmi amintesc de o fotografie cu unul dintre oamenii pe care îi admir foarte mult: Victor Rebengiuc, pe 30 iunie 2019, în Piaţa Victoriei. Nu disper pentru că ştiu că avem o mulţime de oameni valoroşi în ţară. Acum 5 ani, Cehia părea o ţară într-un fel pierdută. Şi au venit alegerile şi uite-l pe Petr Pavel, care a venit cu o platformă care suna, acum 5 ani, de pe altă planetă. Cu o platformă haveliană (în spirtul fostului disident şi preşedinte Vaclav Havel, n.r.).

Societatea civilă, respectul pentru individ, o societate demnă în care individul nu este umilit, acestea au fost idei importante ale USR-ului. Ele trebuie regândite, trebuie reîmpachetate, trebuie aduse la zi. E nevoie, dacă vreți, de ceea ce în catolici se numește aggiornamento. Aducere la zi la USR-ul.

De ce nu s-a dus la susţinerea tezei de doctorat a lui Mircea Geoană

Ce spune oferta politică actuală cu privire la candidaţii la preşedinţie despre viitorul României?

E cam dezolantă. Şi arată o pauperizare a ofertei politice. Dacă nu aducem ideile și valorile în prim-planul competiției, se va produce o dezintegrare a interesului pentru politică, iar asta va conduce la absenteism. Nu sunt un optimist determinist. Nu cred că totul se va termina bine la sfârșitul mileniilor. Dar cred că s-a acumulat în România destulă inteligență politică. Ea trebuie orientată într-o direcţie care să genereze emoții populare, care se încălzească sufletul.

Nu-i destul să porți un costum scump ca să arăţi occidental. Dar lumina poate veni din Occident și un partid și un guvern de orientare liberală, în sensul filosofiei politice liberale, nu în sensul unor lozinci, ar putea schimba lucrurile.

Deocamdată, Marcel Ciolacu versus Mircea Geoană pare un scenariu posibil pentru turul doi al alegerilor prezidențiale.

Dacă se ajunge la Ciolacu versus Geoană, amândoi vin din aceeași grupare politică. Cu diferența că Geoană înțelege Occidentul. Nu sunt convins că Ciolacu îl înţelege. Geoană este multilingv. Ştie sigur franceză și engleză. Nu ştiu cum se va termina treaba cu plagiatul… Eu nu m-am dus la susţinerea tezei.

Dar aţi fost invitat?

Da, dar am avut prudenţa să spun că sunt ocupat. Eu am avut o relaţie amicală cu Mircea. Îl cunosc bine, a fost un ambasador foarte bun aici (în SUA, 1996-2000, nr.). Nu am fost întotdeauna pe aceeași lungime de undă, dar a ştiut să păstreze un echilibru.

Îmi amintesc că m-a invitat să ţin un keynote address (discurs principal, care reflectă esența sau tema comună a unei conferințe, n.r.) la o întâlnire a Institutului Aspen, care a coincis cu ședința Parlamentului din 18 decembrie 2006 (ziua prezentării Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, în urma regimul comunist din România a fost condamnat ca „ilegitim şi criminal”). El era președintele PSD-ul în momentul respectiv. Ion Iliescu era preşedinte de onoare. Mi-a promis că vine la Parlament şi chiar că va aduce mai mulţi invitaţi. După care, cu trei zile înainte, deci pe 15 decembrie, a avut loc Congresul PSD.

De ce a acceptat Mircea Geoană şantajul lui Ion Iliescu

Ce s-a întâmplat?

Pentru a fi numit candidatul PSD-ului, Iliescu i-a pus condiții. Eu îmi amintesc asta. Şi, înainte ca textul raportului să devină bun public, deci să fie difuzat în Monitorul Oficial, acelaşi Mircea Geoană care mă invitase să fiu keynote speaker, care-mi spusese că va aduce invitaţi la şedinţa Parlamentului, a acceptat şantajul lui Iliescu, care a cerut nu doar ca membrii PSD să nu fie prezenţi la şedinţă, dar au dat şi o rezoluţie prin care s-au antepronunţat asupra raportului. Ei nu citiseră raportul, dar l-au condamnat apriori ca fiind o lucrătură băsistă.

Când era ministru de Externe, am intervenit la cererea directorului din epocă al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, Marius Oprea, pentru că ei aveau sediul într-o clădire aparținând de Ministerul de Externe şi li se mărise chiria foarte mult! Nu prea aveam conversaţii cu Mircea, dar l-am sunat atunci. Nu doar că nu le-a fost mărită chiria, ba chiar le-a fost micşorată. Apoi m-am trezit înjurat de Marius Oprea într-un interviu. Nu m-am simţit foarte bine. Aşadar, Mircea Geoană poate să audă voci şi să le înţeleagă. Are capacitate de dialog cu masele? Mă îndoiesc. Cred că Ciolacu, cu populismul său, cu covrigii şi cu mititeii… Mircea Geoană nu e un tip de mititei. Deci, depinde ce va prima în imaginea publică, pentru că asta contează foarte mult.