Sari direct la conținut

Invizibilii. Câți români trăiesc de la o zi la alta, când munca la negru este estimată la 29% din PIB?

Smile Media
Munca la negru, Foto: freepik.com
Munca la negru, Foto: freepik.com

Iulia a lucrat în Italia, ca badantă. A avut grijă de un om în vârstă, dar s-a întors de câțiva ani în țară, acasă, undeva, pe lângă Vaslui. „Rămăsesem însărcinată și am vrut să vin acasă să-mi cresc copilul. Acolo mi-ar fi fost foarte greu.” Are trei băieți, acum cu toții elevi la școală în Vaslui, cel mare în clasa a cincea, cel mic abia intrat în clasa întâi. Nu are loc de muncă, deși la cei 39 de ani ai săi este în putere și plină de dorința de a munci. „Mă descurc greu, eu și soțul muncim cu ziua pe la vecini, pe la solar, prin grădini, acolo unde e nevoie. Mai am grijă de o bătrânică de pe aici, ajut în gospodării unde e nevoie de mână de lucru.”

Iulia e plătită la negru, dar ea nu percepe această plată în felul acesta: „ei, ne ajutăm între noi, cum să fiu plătită de vecini cu carte de muncă?” Cu experiența ei în îngrijirea persoanelor vulnerabile, ar putea să se angajeze la serviciile sociale. „Da, aș putea, zice ea, dar nu cunosc pe nimeni acolo și trebuie să fac și niște cursuri, că altfel nu te ia nimeni.”

Oficial, conform celui mai recent studiu în care a fost analizat acest fenomen „Invizibilii”, în România există peste 500.000 de oameni care muncesc la negru. Iulia face parte dintre ei și spune că trăiește de la o zi la alta și fiecare zi e o zi bună, dacă sunt sănătoși ea, copiii și soțul, așa că „mă las în mâna Lui Dumnezeu, că are El grijă.”

Unul din cinci români declară că știe pe cineva care muncește la negru, spun datele din același studiu. Fie că e o bonă, sau cineva care are grijă de casă, de grădină, de un bunic sau de un copil. Aceste persoane muncesc fără acte, fără asigurare medicală, fără analize regulate și fără speranța la o pensie decentă. Sunt fie oameni care nu au niciun alt venit, fie au venituri pe care le suplimentează cu munca la negru sau în economia informală, estimată la 29% din PIB, în 2022, un fenomen amplu care a crescut îngrijorător cu peste 10% comparativ cu 2017.

Datele provin din studiul „Invizibilii”, comandat de Provident în cadrul unui demers amplu care are ca scop susținerea acelor categorii de oameni pe lângă care societatea trece fără să-i observe. O susținere care nu se poate produce decât prin recunoașterea acestora și sprijinirea lor prin soluții specifice fiecărei categorii. În acest sens, „invizibili” sunt oamenii din acele grupuri vulnerabile, formate din familiile monoparentale, muncitorii la negru, pensionarii în risc de sărăcie, micii antreprenori și fermierii de subzistență. Iulia se simte și ea invizibilă în majoritatea timpului, chiar dacă asta o face să supracompenseze prin dârzenie: „mă mai întreabă lumea din când în când ce fac, dar eu nu stau să mă plâng.”

În ciuda tenacității, nu reușește să pună niciun ban deoparte. La venitul care îi intră în gospodărie lunar, nu are cum să facă asta. „Cu trei copii, mâncare, haine, autobuzul până la școală, medicamente și facturi, îi termin în două săptămâni.” Despre pensie nu vorbește, pentru că i se pare ceva foarte îndepărtat și nu crede că acum e momentul cel mai bun pentru astfel de planuri. „Știu eu dacă apuc? Acum nu mă gândesc la asta, ci că aș vrea să muncesc normal, ca toți oamenii – spune ea. Am 3 copii de crescut.”

Iulia este mândră de copiii ei care sunt „așa de harnici.” Mă ajută cu toate în casă, își fac singuri curat în camera lor și în fiecare dimineață, înainte să plece la școală, își fac patul. Eu nu trebuie să mai fac nimic”.

Nevoia de a scăpa de munca la negru este semnificativ mai ridicată în rândul celor din familiile monoparentale, dar și al bărbaților, al tinerilor, în București și în orașele cu peste 200.000 locuitori – reiese din „Invizibilii”. Concluzia este că soluții ar exista pentru aceste categorii de români vulnerabili din care face parte și Iulia, dar este nevoie de o schimbare sistemică.

Iulia cunoaște multă lume pentru care fiecare ban este drămuit și care, cu toate acestea, nu ajunge de la o zi la alta, și nu se dă în lături să-i ajute, la rândul ei „din ce am, cum am… că e nevoie de ajutor…”

Pe platforma asociată programului „Invizibilii”, oamenii au posibilitatea de a găsi informații și resurse utile, din surse guvernamentale sau oferite de ONG-uri, dedicate fiecărei categorii vulnerabile. Resursele le sunt folositoare atât celor care se află în categoriile invizibile, cât și celor care pot, în acest fel, să afle cum să-i ajute, să-i înțeleagă, pe scurt, cum să-i vadă pe acești oameni cu atenție și empatie.

Articol susținut de Asociația Provident pentru Educație

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro