Jamling Tenzing Norgay, fiul celui mai cunoscut serpas: Multi dintre occidentalii care vin sa urce pe Everest au zero experienta si pun in pericol vietile tuturor

Serpasii fara de care expeditiile pe Everest ar fi imposibile isi risca enorm viata, cara in spate poveri de 35-40 kg si trebuie in foarte multe cazuri sa aiba grija de turisti straini fara experienta in alpinism care ajung prin incetineala lor sa puna in pericol vietile tuturor, a spus intr-un interviu citat de Wall Street Journal fiul serpasului care a urcat in premiera pe Everest impreuna cu Edmund Hilary. Dupa ce vineri 16 serpasi si-au pierdut viata intr-o avalansa, ghizii nepalezi au decis sa nu participe la expeditii in acest an.

Jamling Tenzing Norgay are 48 de ani si este fiul lui Tenzing Norgay care a urcat in 1953 pe Everest in prima ascensiune reusita, dupa multe incercari ce au dus la moartea unor alipinisti de legenda, precum Mallory.

Fiul legendarului sepas a urcat pe Everest in 1996, anul in care s-a petrecut o alta mare tragedie in care au murit opt alpinisti straini.

El explica faptul ca, in general, la o expeditie formata din sapte alpinisti straini exista cam 20 de serpasi care pregatesc totul, de la corzi si instalat corturi, pana la gatit si carat echipamente.

El subliniaza ca serpasii risca mult mai mult decat occidentalii fiindca trebuie sa faca multe drumuri cu 35-40 kg in spate, in timp ce clientii poarta cam 5 kg in spate si singura grija a lor este sa fie atenti la traseu. Intr-o ascensiune, un serpas parcurge cam de 15 ori o portiune complicata precum Khumbu Icefall – unde s-a petrecut tragedia – in timp ce un client va traversa portiunea de numai trei-patru ori si deci se expune mult mai putin.

Este adevarat ca serpasii sunt platiti bine, obtinand de zeci de ori mai mult decat salariul mediu din Nepal, o tara foarte saraca si secatuita de ani de razboi civil „Serpasii nu urca pentru a se distra. Urca pentru ca asta e munca lor, e modul lor de trai. Castiga in jurul a 3.000 – 4.000 de dolari daca ajung pe Everest, iar daca ar face agricultura sau altceva ar castiga banii acestia in cativa ani (…) Le place sa urce pe munte, nu sunt fortati sa faca asta, insa riscurile sunt mereu mari”, explica Tenzing.

Problema este ca destul de putini dintre strainii care dau intre 40.000 si 90.000 de dolari pentru a urca Everestul sunt alpinisti versati si o mare parte din cei care vin in Nepal fac asta doar pentru a avea un motiv de mandrie sau din pur teribilism. Tocmai de aceea diversi ghizi renumiti spun ca ar trebui sa primeasca permis de urcare pe Everest doar cei care pot dovedi ca au experienta anterioara, o propunere fiind ca cei care vor sa obtina permis pentru Everest sa aiba la activ macar un alt „opt-miar”.

Fiul legendarului serpas spune ca acesti teribilisti invata cateva notiuni generale la tabara de baza si uita ca ei insisi trebuie sa urce muntele fiindca nimeni nu-i va duce in spate. „Incetinesc totul, sunt prea lenti si prea slabi si isi risca vietile, insa nu doar ale lor, ci si ale colegilor de echipa si ale serpasilor.”

Ca urmare a dezastrului de vineri, cand 16 ghizi au murit intr-o avalansa la 5800 metri altitudine, serpasii au decis dupa o intalnire tensionata ca nu vor urca pe munte in acest an, deci toate expeditiile internationale vor fi suspendate. Ce va urma insa pentru serpasi si ce ar trebui sa se intample? Salariile lor ar trebui sa fie dublate si la fel si asigurarea acordata familiilor in caz ca ei mor pe munte, spune Tenzing.

„Daca ii vei intreba pe serpasi de ce urca iti vor spune si ca nu vor ca si copiii lor sa faca asta, ci vor ca ei sa mearga la scoala, sa fie educati. La fel mi-a zis si mie tata. Pana la urma insa si ei ajung sa urce, dar trebuie sa ne asiguram ca de familiile lor va avea cineva grija”, spune el.