Julian Assange a omorit "PR-ul" guvernamental. De ce va fi omul anului in Time Magazine

Singurul lucru pe care-l stiu toti americanii legat de constitutia SUA este fragmentul din „primul amendament” legat de libertatea de exprimare. Cind le iei libertatea de exprimare, iese cu scandal. Asa si cu Assange. Erou sau terorist, indiferent de perceptie, australianul ramine in ochii marii majoritati drept un luptator pentru libertatea de exprimare. Or, cu „freedom of speech” nu-i de gluma daca vrei sa mai primesti un mandat la viitoarele alegeri, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

Cind ai o criza de comunicare, ai doua optiuni. Fie sa comunici, fie sa taci, in functie de situatie. Mai grav e atunci cind nu prea poti sa taci, dar nici nu stii ce sa spui. Cam asta s-a intimplat la americani odata cu scandalul telegramelor. Suficient de importanta cit sa fie nevoie sa comunici, dar nu destul de grava cit sa transformi o criza de comunicare intr-un atac de panica.

Vorba lunga, saracia omului

Eminente blonde, precum Sarah Palin, care s-a trezit din somnul de frumusete explicind ca Julian Assange trebuie impuscat, mosuleti care militeaza pentru urmariri internationale si arestare, au facut din tintar un ditamai armasarul care mai si plezneste. Declaratiile de genul asta au dus la o criza si mai mare de comunicare. In loc sa minimizeze impactul telegramelor, americanii n-au reusit decit opusul. Ba mai mult, au reusit performanta de a-si ridica-n cap si o buna parte dintre cetateni, care acum se simt bagati la colt si aproape furati de libertatea de exprimare.

Reactiile oficialilor americani, de la politicieni la cei ai armatei, laolalta cu „recomandarile” de izolare a Wikileaks, au reusit sa stirneasca si mai si publicul. Reactia, de altfel, logica, de a inchide conturile Wikileaks si de a incerca sa blocheze organizatia media sa-si transmita mai departe mesajul, a fost prost pusa in practica, dar si mai prost comunicata. Ce mai lipsea din peisaj era aparitia lui Obama la televizor, care sa ia atitudine pe marginea documentelor divulgate de Assange. Atit ar mai fi lipsit ca peisajul sa fie complet￢ cuprins de panica.

Daca taceau, filozofi ramineau

Autoritatile americane au recunoscut ca informatiile cu adevarat sensibile nu au fost publicate. De altfel, intreaga teorie a lui Assange, cind vine vorba de documentele pe care le publica, se bazeaza pe ideea de a aduce publicului informatii, nu de a face pagube sau de a pune oamenii in pericol. Practic, i-a si reusit, avind in vedere ca singurele parti vatamate in cei patru ani de existenta a Wikileaks au fost, daca nu ma insel, doua surse care, la rindul lor, si-au asumat riscul de a ajunge in puscarie.

Luind o atitudine atit de ostila, americanii – laolalta cu toate celelalte state care le-au tinut isonul – n-au facut altceva decit sa dea prea multa importanta cazului. Reactia cea mai buna ar fi fost „acele telegrame n-au fost niciodata clasificate ca top-secret, prin urmare, paguba adusa SUA este minima. Ne cerem scuze pentru eventualele neplaceri provocate de publicarea lor. Va asiguram ca vom derula o ancheta interna. Speram intr-o colaborare cit mai fructuoasa pe viitor”.

In ceea ce priveste eventualele intrebari de tipul „De ce va interesau toate informatiile acelea despre economie, politicieni etc.?”, cel mai bun raspuns ar fi fost ca „Este o practica obisnuita in diplomatie. Nu este vorba despre date sensibile care ne-ar putea acuza de spionaj, ci pura documentare pentru o analiza mai profunda a relatiilor cu statele partenere. Legat de datele biometrice, n-ati inteles dumneavoastra bine, nu e vorba de ADN, ci de date simple precum data nasterii. Asa cum stiti, diplomatia inseamna mai mult decit ambasade, inseamna si intilniri si ar fi fost pacat sa ne vedem cu un politician de ziua lui si sa nu-i facem un cadou simbolic.”

Capul lui Assange noi vrem!

Ideile de mai sus, desigur, necesita un periaj corespunzator, pentru a fi pregatiti pentru orice intrebare posibila. Insa greseala fundamentala a fost ca i-au dat mai multa importanta decit se cerea. Cum ziceam mai sus, ramine sa-l mai vedem pe Obama vorbind despre Wikileaks, ceea ce ar insemna un stat slab, care se sperie de orice. Ar fi una dintre cele mai grele imagini si o rusine de nedescris.

De asemenea, arestarea lui Assange este o greseala strategica si nu va face altceva decit sa aduca si mai multe intrebari legate de modul in care SUA sint guvernate. Prin urmare, si increderea in statul american va avea de suferit extrem de mult, mai ales in functie de ce va urma. Ramine de vazut ce va decide justitia. Va fi foarte interesant de urmarit.

Omul anului?

Urmariti, de asemenea, clasamentul revistei Time. In momentul de fata, se voteaza omul anului. Pe primul loc este Julian Assange. Pe cit pariem ca meritul de a ajunge acolo se datoreaza exclusiv greselilor de comunicare in urma acestei crize de imagine? Assange tocmai a fost transformat in omul care salveaza dreptul la libera exprimare. Daca n-ar fi fost dat in urmarire internationala si nu s-ar fi facut atita caz, credeti ca mai era acolo? Eu, unul, raspund sincer: sub nici o forma.

Comenteaza pe blogul Subiectiv.