Lectia de recreeza

Mai stii cum se scoate calculatorul din priza? Sau ai ajuns doar un apendice al sau si, prin urmare, asasinand ordinatorul te lichidezi si pe tine? Ti s-a intamplat, precum unei cunostinte, sa rasfoiesti nevrotic o carte pentru a gasi o pasaj anume si, ajuns la limita rabdarii, sa tastezi din reflex Ctrl F? Sau ca, altui prieten, sa-ti fie lene sa intorci pagina unui roman si sa cauti disperat in jurul tau butonul Tab?

Multi dintre noi am ajuns niste pui vidati intr-o carcasa. Un amic ma intreba zilele trecute daca Patriarhia nu are cumva un site care sa transmita prin streaming live slujba de Inviere.

Eu, personal, am rationat ca sunt pe terminate cand am realizat ca muzeele pe care le-am vizitat pe net sunt de vreo trei ori mai multe decat cele prin care mi-am pierdut pasii. Am zile cand pana si dorul de casa mi-l sting googalind dupa cateva keywords: ’’poze Baia Mare’’, ’’bisericuta de lemn Maramures’’, ”porti Valea Izei’’. Colegul Daniel se alina punandu-si pe desktop imagini din Iasi: manastirea Galata, padurea Dobrovat, Palatul Culturii.

Flickr si Picasa au ajuns cele mai de succes agentii de turism din lume, depasindu-si cu mult competitorii din lumea reala, Tui sau Neckerman. Unde mai pui ca pentru un sejur prin Flickr sau Picasa nici nu trebuie sa-ti incarci bagajul de calatorie cu un aparat foto.

Traim viata evadarilor pe loc. Dati-ne o claviatura si evadam oriunde. Dar nu ne cereti sa fugim. Omul 2.0 nu mai are nevoie de functia locomotorie. Ne plangem ca ne strange Bucurestiul, ca respiram greu si ca ne enervam usor. Dar toti gasim o scuza ca sa nu fugim.

Din centrul prafos al Capitalei pana sus, pe deal, in Campina faci intr-o zi aglomerata o ora si jumatate cu masina. Acolo este Castelul Iulia Hasdeu, unul dintre cele mai tihnite locuri din tara. Cu o cheltuiala de trei ore, adica pretul unei tarari matinale intre Berceni si Baneasa, iti poti lua o pauza de viata de 20 de minute cat sa te plimbi prin gradina din spatele castelului construit cu lacrimi de Petriceicu Hasdeu dupa moartea fiicei sale.

Vorbim afacereza, dar ne-am pierdut unul dintre simturile care au stat la baza supravieturii speciei: orientarea. Inecati in oceane de biti si munti de deadline-uri, am ales sa nu mai traim, doar sa bajbaim. Iubim intunericul si ne sperie lumina. Apropo de afacereza. Orbecaind prin viata, specia n-o sa ajunga niciodata la break even. Miliarde de oameni alearga pe loc si Pamantul pare ca nu ne mai suporta. Cu o asa evolutie, Planeta nu isi va scoate niciodata Return on Investment-ul cu noi.

Comenteaza pe Viata si acordeoane.