Lenea, criza si populismul stangist

Cand ii rogi frumos sa iasa de sub maslin si sa puna osul la munca, singura solutie reala de iesire din criza, bugetarii greci raspund cu pietre si sticle incendiare. Doua decenii de lenevie finantata de stat sau de la bugetul UE, trandavie hranita politic intensiv cu populisme si iluzii stangiste, au nascut est-europeanul asistat, lenes, cleptoman, dar extrem de harnic si guraliv cand e sa-si apere lenea si placerea banilor castigati usor. El, lenesul-descurcaret, este supravietuirea si transformarea sub capitalism a lui homo-sovieticus, stramosul indiferent si perfect inutil al noii specii de est-european somnolent in munca, dar sprinten la furat.

• Tabloidul german Bild, l-a intampinat in data de 6 martie pe premierul grec, aflat in vizita la Berlin, cu o scrisoare deschisa. Printre randurile ei, se citea exasperarea nemtilor fata de indolenta grecilor: „Daca cititi aceasta scrisoare, inseamna ca sunteti intr-o tara diferita de a dvs. Sunteti in Germania. Aici, oamenii lucreaza pana la 67 de ani, si nu au al 14-lea salariu pentru functionarii publici. Aici, nimeni nu  trebuie sa plateasca 1000 de euro mita pentru a obtine un pat in spital. Benzinariile noastre au case de marcat, soferii de taxi taie chitanta iar fermierii nu pacalesc Uniunea Europeana pentru a obtine subventii de milioane cu plantatii de maslini care nu exista. Germania are si ea datorii mari, dar le putem duce. Asta pentru ca ne trezim devreme si muncim toata ziua. Dorim sa fim prietenii grecilor. Din acest motiv, dupa aderarea la euro, Germania a dat tarii voastre 50 mld de euro.”

• Daca am fi Bild, scrisoarea catre delegatia FMI, inca la Bucuresti, ar suna cam asa: „Daca cititi aceasta scrisoare, inseamna ca n-ati plecat inca din Romania. Ca sa iesim din criza, ati dat tarii noastre 20 miliarde de euro. Noi v-am pacalit cu statistici falsificate, cu surse la buget inexistente sau nerealiste, n-am redus cheltuielile publice si nici n-am concediat pe nimeni. Aici, cei 1.400.000 de bugetari muncesc cateva ore pe zi, patru zile din saptamana, vinerea e zi scurta iar lunea nici iarba nu creste. Aici, oamenii mor in spitale cu spaga cu tot, iar din cei 6 milioane de pensionari, cateva sute de mii au in jur de 40 de ani. Ceva case de marcat avem, chitante la fel, dar banii nu prea ajung in buget, iar cei care ajung sunt repede furati. Daca veti creste taxele sau cota unica, tot degeaba. Banii se vor scurge ca apa in nisip. Asta pentru ca multi dintre noi se trezesc  la pranz si muncesc cateva ore. Dorim sa fim prietenii FMI si UE, dar daca ne puneti la munca iese tambalau ca in Grecia„.

Cum tema eticii occidentale, mimata de catre noile democratii din Est, depaseste aria tabloida, ea merita o analiza ceva mai serioasa.

Prin urmare, care sa fie explicatia ca Guvernul Boc si-a respectat prea putine din angajamentele luate in fata FMI si UE? Incompetenta? Lipsa de curaj? Ideea ca-i mai simplu sa-ti tragi pe sfoara partenerii occidentali decat sa tai in carne vie? Groaza de greve si proteste sociale? Sperietoarea greceasca? Interesele si ambitiile ministrilor din cabinetul Boc? Nepotismul si clientelismul din sistemul public? Legile proaste? Instigarea zilnica la revolta sociala, manipularile din presa, isteria de la Realitatea TV si Antena 3? Din toate cate putin. Insa marea problema ramane specia-parazit, cocolosita de toate guvernele, inclusiv de cabinetul Boc.

Nici un om rational n-a pretins masuri impopulare de la un Guvern aflat in plina campanie electorala. Dar asta s-a incheiat in decembrie 2009. De atunci, nu s-a intamplat nimic. Ce a oprit cabinetul Boc sa dea afara din sectorul public 10.000 de oameni in luna ianuarie, 20.000 in februarie, alte cateva zeci in luna urmatoare si tot asa? De ce sa platim mai departe o administratie publica obeza si ineficienta?

Una din explicatiile de la Cotroceni, via Sebastian Lazaroiu, ar fi ca Guvernul conduce cu ochii pe televizor. Altfel spus, ca-i slab de inger. Adevarat, Realitatea TV si Antena 3 sunt astazi ciomagul media inchiriat de PSD si PNL. Ambele partide se arata preocupate de soarta pensionarilor, somerilor, de viitorul functionarilor de la stat. In opozitie fiind, PSD si PNL nu-si bat capul cu idetificarea resurselor, nu cauta solutii reale pentru depasirea crizei economice. Cele doua partide se limiteaza la tipete stridente si lacrimi pe umerii asistatilor si bugetarilor. Atat.

Adevarat, guvernarea este responsabilitatea Guvernului. Dar, in vremuri de criza cumplita, opozita ar putea arata ceva mai multa decenta.

La fel ca in anii ’90, si presa, cu rarisime exceptii, se pozitioneaza impotriva reformelor structurale. Televiziunile adopta un discurs ultra-populist care, spera ele, le va aduce mai multa audienta. Pe langa asta, televiziunile de stiri au devenit parte a sistemului anti-reformist.

L-am auzit, de pilda, miercuri, pe domnul Emil Hurezeanu vorbind la Realitatea TV argumentat si, ca de obicei, patrunzator, despre problema inadaptarii Estului la modelul capitalist occidental. Etica ortodoxa pare mai putin compatibila cu spiritul capitalismului. S-ar putea, mai spunea dl Hurezeanu, ca protestele violente din Grecia sa ridice chiar problema esecului aderarii Estului la zona euro, tocmai pentru ca in Est munca si respectul fata de regula capata alt sens.

Pozitia d-lui Hurezeanu ar fi demna de comentarii mai ample daca n-ar fi subminata, in mod ridicol, de pozitia domniei sale de sef peste ceva putred si foarte balcanic. In calitate de presedinte al trustului Realitatea Catavencu, dl Hurezeanu semneaza proteste ca televiziuinea controlata de Sorin Ovidiu Vantu e controlata de fisc. Las la o parte tacerea totala, lipsa de ecou – altfel firesti. Nu te poti solidariza cu un trust suspectat de evaziune fiscala pe scara industriala. Nu te poti solidariza cu un trust administrat de lideri sindicali care, pe de-o parte, latra in strada ca Guvernul creste taxele, iar pe de alta parte sunt cercetati penal ca au furat milioane de euro si n-au platit taxe la stat. Asa ceva in Germania – tara in care domnul Hurezeanu a facut o vreme cariera de dizident inainte de ’89 – ar fi de neimaginat.

Inchizand paranteza: da, presiunea uriasa a opiniei publice, exercitata prin televiziunile de stiri, va fi speriat, poate, Guvernul Boc. Dar un guvern condus de talk-show-urile de la televizor nu merita puterea. Se cheama ca e un guvern slab, fricos, ineficient. Alfel se explica, poate, neputinta Guvernului Boc in fata crizei. Cei mai multi dintre ministrii sai gandesc ca in anii ’90, stangist, populist si cu ochii pe sondaje. Ar lua orice masuri care sa racoreasca poporul (vezi nerozia stangista a lui Berceanu cu supraimpozitarea posesorilor de Q7), dar sa menajeze specia lenesului-descurcaret, sa-l tina in viata. Or, grija unui adevarat guvern de dreapta n-ar trebuie sa fie protectia sociala, ci productia, expandarea sectorului privat si diminuarea cheltuielilor in sectorul public. Sa se ocupe stanga de bugetari si pensionari. Insa PDL n-a schimbat inca generatia de lideri crescuti la scoala de gandire iliesciana care a dominat ultimele doua decenii. Basescienii n-au ajuns inca sa faca masa critica, iar calitatea multora lideri din noua generatie lasa de dorit.

Apoi, PDL se zbate sub presiunea alegerilor interne. Ministrii cu ambitii politice in interiorul partidului nu pot fi imaginati riscand masuri nepopulare care le-ar periclita cariera. Viitorul lui Emil Boc depinde de greii partidului, greii partidului fug de reforme din spirit de autoconservare. In acest timp, tara se prabuseste din cauza unor interese meschine. Cu astfel de guverne, Romania e condamnata la moarte sigura.

Lenesul-descurcaret roman, ceva mai bleg totusi decat confratele sau grec, populeaza astazi intreg sistemul public, sector tinut in viata de un procent mic de oameni dedicati si muncitori. Specia a proliferat si in jurul afaceristilor de partid, cu dintii infipti in resursa publica. Etica muncii, constiinta lucrului bine facut, transpiratia asidua si respectul fata de reguli nu intra in setul ei de valori.

Concedieri masive in sectorul public si intarirea mecanismelor de sanctiune si control, de ordin fiscal si juridic, par astazi singurele masuri care ar putea evita, pe termen lung, grecizarea Romaniei. Cresterile de taxe – adica bani luati de cei putini din sectorul privat care inteleg sa respecte reguli minimale ale eticii capitaliste – vor hrani mai departe, cot la cot cu populismul stangist, noua specie din Est. Munca si lege. Si specia rea se poate stinge peste cateva generatii.