Mituri și adevăruri legate de istoria militară a românilor

​În jurul bătăliilor purtate de valahi (români, dacă preferați termenul) s-au țesut adesea legende, mituri, iar unele dintre ele au ajuns să fie considerate adesea de conaționalii noștri ca plăci turnante în istoria Europei. În schimb, alte aspecte, cel puțin la fel de importante, au fost omise. Pentru a face puțină lumină asupra unora dintre episoadele marcante din istoria Țărilor Române, l-am invitat în studioul HotNews pe istoricul militar, Dr. Andrei Pogăciaș.

Un cercetător pe care, dacă nu îl cunoașteți prin prisma studiilor pe care le-a scris sau prin articolele de presă, îl știți probabil pentru activitățile de reconstituiri (reenactment) la care participă sau, mai nou, prin prezența pe care a avut-o în faimosul deja serial Netflix „Otomanii: Mohamed versus Vlad”, în care a apărut ca expert în istoria militară a Țărilor Române.

De altfel, tocmai prin prisma experienței sale în acest domeniu, am încercat să facem o trecere prin istoria militară a valahilor, încă din perioada care a urmat retragerii aureliene din Dacia și până la finele Evului Mediu. Cum erau văzuți valahii în acea perioadă în cronicile vremii, ce tip de organizare militară avea, prin ce au ieșit în evidență marile figuri ale istoriei naționale (Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Vlad Dracul, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și, mai ales, Ștefan cel Mare), ce tactici au fost folosite în câteva dintre marile bătălii purtate de ei, sunt doar câteva dintre întrebările la care am încercat să răspundem. Ce a avut de spus invitatul nostru despre toate astea, vă invităm să urmăriți accesând materialul video.

Idei principale

• Lăsând toate naționalismele deoparte, și Moldova și Țara Românească au început viața statală ca mărci de apărare ale regatului maghiar, adică niște teritorii care să fie de cealaltă parte a munților, în est și în sud, în zona trecătorilor, care să fie loiale regatului maghiar și care să poată să apere împotriva unor eventuale invazii din partea populațiilor care erau dincolo, mai ales a populațiilor nomade care intrau pentru jaf.

• Actul de naștere al Țării Românești apare spre sfârșitul secolului al XIV-leaa, atunci când Țara Românească trece oficial și pe veci la ortodoxie. În Evul Mediu, ca să fii recunoscut ca domn cât de cât independent, trebuia să primești de undeva o coroană sau să ai un episcop care să-ți organizeze viața religioasă. Și tu atunci țineai ori de Roma, ori de Constantinopol.

• Au existat cavaleri munteni care au participat la marile turniruri de la Buda din anul 1412, unde e clar că oamenii s-au dus echipați așa cum veneau și cavalerii occidentali.

• Vlad Dracul n-a fost instalat de Sigismund la Sighișoara. A fost instalat la Făgăraș. Și Vlad Țepeș tot la Făgăraș s-a născut, nu la Sighișoara, așa cum se spune.

• În Moldova și Țara Românească avem un melanj între Occident și Orient, vizibil nu doar în haine și obiceiuri, ci și în tactica militară. În cazul faimoasei bătălii de la Vaslui, tactica adoptată de Ștefan cel Mare a fost clar una de inspirație mongolă.

• Milanul, de exemplu, care avea o forță economică fantastică, avea 5.000 de oameni sub arme. Când auzeau că în Est invazia turcă are loc cu 100.000 de oameni, statele italiene tremurau fiindcă ar fi fost un efort enorm pentru ele să adune o astfel de armată. În Europa de Est, în schimb, după cum am mai zis, războaiele sunt diferite. Sunt absolut cumplite fiindcă, în general, vedem că sunt bătălii de anihilare, și nu numai creștin contra musulman, ci și creștin contra creștin.

• în ciuda gloriei obținută pe câmpul de bătălie, în ciuda întregii legende și mitologii țesute în jurul lui, Ștefan cel Mare nu a fost un bun strateg. Un mare tactican, dar nu un bun strateg. Dacă e să tragem linie după domnia lui Ștefan, vedem că Moldova este cam pe zero. Moldova pierde în primul rând cam toată floarea populației pe câmpurile de bătălie, mai ales împotriva otomanilor. Și pierderea cea mai gravă este sudul Basarabiei, cu cele două orașe comerciale, Chilia și Cetatea Albă. Asta a lovit Moldova economic masiv.

• Generațiile actuale sunt, probabil, mult mai inteligente decât generațiile vechi, așa cum este a noastră. S-au născut în altă perioadă, cu acces la informație mult mai multă. Sunt parcă de pe o altă planetă, comparativ cu noi. Problema, în schimb, este tocmai din cauza acestei tehnologii. Cred că tinerii nu mai apucă să aprofundeze ceea ce văd.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!